Cel mai mult, dar cel mai mult ma amuza zilele acestea sa il vad pe onor. Titus Corlatean repetand, livid, ca atata timp cat Romania a respectat criteriile de aderare la spatiul Schengen e un drept “legitim” de-al Romanilor, caci noi am bagat timp, noi am bagat bani foarte mult chiar (un miliard de Oiro) si nu e de inteles cum de anul trecut Olanda, iar mai nou Germania isi foloseste dreptul de veto ca sa coupeze ceea ce oster-ii numesc “migratia saraciei”.
Rewind.
Vara trecuta naravasii uslashi compostau public cu mic cu mare cum ca doamna Merkel nu are drept de vot la Bucuresti, Romania nu e o colonie europeana si asa mai departe. Deutschland a auzit. A tacut amuzata. A troznit acolo unde doare obraznicia acestei mici clici levantine formata din ieftini epigoni de Stefan Gheorghiu, un fel de variante chinezesti ale politrucilor de altadata (aia macar aveau un mic NKVD prin spate). Si uite asa l-a pacalit baba pe mos si mosul pe baba. Nimic personal, Herr Ponta, nimic personal, Herr Antonescu, nu e altceva decat o evaluare obiectiva a performantelor dubioase, pana la urma mizerabile ale acestei administratii rosh-galbene (ca aia portocalie, amestecul cromatic omonim si totusi atat de diferit, nu? s-a dovedit o rusine nationala). Dar stai, acestia au tupeu, calaresc valul suportului popular al lapusnenilor prosti-dar-multi, din catunele Botosanilor pana in apele involburate de la Cazanele mici cu mic cu mare romanul intelege ca, precum in nuvela anterior mentionata asa, mai subtil, daca ei nu ne vreau nici noi nu-i vrem.
Pe buna dreptate un vizibil umanist din Romania a retortat expasperat, “ba asta e prost?”. Se referea la ministrul de externe al Romaniei, anterior ministrul de Justitie al Romaniei care a dat cu stangul in dreptul pe mecanismul de cooperare si verificare (MCV) pe cand avocatul poporului era demis, pe cand judecatorii de la Curtea Constitutionala imparteau doua steaguri la primarie, doua la prefectura, doua la popa Pripici iar superbii patriei, in frunte cu domnul Rus si apoi legendarul domn Stroe incercau o simpla fractie, cat pe numarul de alegatori face mai mult de 50 la suta ca sa-l dam jos pe Tiran? Au picat lamentabil o lectie de aritmetica de clasa a I-a. Iar cand oameni cat de cat cu mobila craniana le-au zis Europa se uita si ia notite onorabilii au tiflat. Cu tifla.
De ce se sperie Europa asa de mult de noi? Nu e ca si cum n-ar veni cu roaga sa ne ia doctori, ingineri, fizicieni, chimisti, maturatoare de strada, florarese, hoti banditi…dupa nevoi. Europa se sperie pentru ca in curand o sa ne mutam cu totii la ei nu de alta dar cei de-aici fac o slujba a dracului de buna sa ne convinga de frumusetea de la soare apune, caci la soare-rasare este une bataille de jeu. Stat lacom si hraparet? Check. Politicieni agramati, fonfi si hulpavi? Check. O formidabila abilitate de-a palma fonduri ca la birt ca dupa aia sa apara prin conturile exotice ale vreunui rege al asfaltului? Check. Mafie leviathana la marile intrari din tara, vezi Constanta? Check. Ce ne tot abureste domnul Titus Corlatean ca “s-au facut progrese” in combaterea coruptiei la vami, ia sa importe domnul Corlatean asa, discret un container din China sa vada domnul Corlatean cum se face vama la marfuri. Cu toata admiratia domnu’ Corlatean zau, mai subtire ca rad si curcile sau domnul Ponta, premierul dumitale. Si ca veni vorba, cand unul dintre pirpirii – si ultimii autentici – liberali ramasi prin guvernul sangeriu (recte domnul Vosganian) a indraznit a suspina c-ar vrea sa isi reduca personalul s-a basicat insusi El Che ca stai un pic, nu dam oameni afara de la Stat. Nu e ca si cum Statul nu ar emploaia aproape jumatate (!!!) din forta de munca la acest moment in Romania, intr-un circuit de-asta cretin de regurgitare a banilor dintr-un stomac intr-altul al Marii Bestii, in timp ce batranii imbatranesc, copiii se nasc si sunt hraniti cu lapte mai nou praf (caci cine mai are timp sa alapteze de cand indemnizatia de mama s-a redus la 12 luni), o tara de necajiti si neajutorati.
Baga-v-as in Schengen, domnilor guvernanti, daca inca am sentimente de amuzament fata de o atare oroare e ca din nou si din nou imi ridic sprancenele fata de adancimile cloacei in care se poate duce toata situatiunea. Ar fi de ras, daca n-ar fi de plans. Nu stiu de ce am viziunea aceasta ca exodul va fi cu masinile personale caci in curand TAROM canci, CFR canci, si sosele s-ar putea sa nu mai avem foarte multe, o sa o luam cu Dacia pe camp in directia Ungariei si Serbiei sau, ce sa mai, cu barca pe Dunare. O sa uitam cum ne cheama, de unde venim, in timp ce aici vor ramane doar dalbele oase ale strabunilor. Si-un steag tricolor fluturand.
G
andreanum & co 