Ferea! Ca trece acceleratul…

Si cand credeam ca am in sfarsit o dimineata de respiro ma trezesc cu un mesaj din ciclul “a tunat si i-a adunat”. In speta un notoriu domn, a carui turma in rai e mult mai numeroasa, profereaza urmatoarele (link-ul catre mesaj e AICI, mi-am facut datoria si l-am raportat catre FB ca hate-speech si sper ca vor lua atitudine)

“LA DEPRESIVI..cred ca nu e cruce mai grea decat sa traiesti langa un depresiv….depresivul eeste un calau..el se plange de orice..nimic nu-i place…ciorba e prea fierbinte…nu are sare…ii e ba prea frig ba prea cald… nu vrea sa faca nimic…totul pute, totul miroase..nu iubesc nimic si pe nimeni…se razbuna pe cei care pot fi fericiti in cazul asta pe cei din jur…nu le iese nimic si isi dau cu stangul in dreptul…ori nu fac nimic ori se cocoata in varful patului si raman acolo…
dar nu desepre ei vb acum ci despre cei care au karma sau neshansa sau missiunea sa stea langa un depresiv…Inger sa fii un asemenea om te distruge…iti mananca sufletul!
imi vin asemenea oameni la cabinet…si din punctul asta de vedere s-a spus despre mine ca cine ajunge la mine divorrteaza..pai vin la mine pt ca au probleme…Si NIMIC NU ESTE MAI GREU DECAT SA TRAIESTI CU UN DEPRESIV!” (din cugetarile lui Ovidiu Dragos Ardeleanu)

Solutia pe care o propune domnul doctor, psihoterapeut si maestru Reiki? Fugiti. Fugiti mancand pamantul. Spicuind printre comentariile vehiculate copios si de dansul si urmasii dansului aflu si alte strategii terapeutice demne de luat macar in considerare:

“Ovidiu Dragos Argesanu alcooul si drogurile sunt o forma dde autodistrugere io le recomandd un nod care atunci cand te spanzuri rupe direct gatul fara ssa se chinuie:-)”

“Io gandesc asa: am un timp decat sa pierd o ora cu un depresiv pe saptamana mai bine cu trei sanatosi la cap care vor sa invete si sa urce… nu tb sa ii salvez io pe toti…”

Exista un sambure de adevar in spusele domniei sale si am sa incep cu asta. Intr-adevar, domnule doctor, nu trebuie sa ii salvati dumneavoastra pe toti. De fapt, daca eu am inteles bine, propunerea este sa ne ocupam doar de mai-buna instruire a neamurilor unui bolnav psihic pentru a-i facilita accesul acestuia pe o insula. Daca se poate departe. Daca se poate cu bilet doar dus. Si sa tratam oamenii sanatosi de sanatate, ca pe cei bolnavi oricum ne chinuim degeaba.

Trec peste formula peiorativa (pentru care am sa discut cu amicii si uneori inamicii mei prieteni de la CNCD si Active Watch) in care discutati despre “depresiv” ca si cum ar fi vreo specie de lepros. Trec peste faptul ca sub umbrela titlului dumneavoastra de absolvent de medicina (imi cer iertare, nu va cunosc specialitatea) vehiculati neadevaruri despre o tulburare cu criterii clare de diagnostic si am sa ma opresc asupra realitatii ca e greu sa traiesti langa o persoana bolnava.

E greu sa traiesti langa cineva cu depresie uneori. Adevarat.

Prin comparatie e greu sa traiesti langa cineva cu orice boala cronica dizabilitanta. Sechele de AVC. Diabet. Poliartrita reumatoida. Lupus. Tuberculoza. Sa inteleg ca sugerati aceeasi solutie si in alte afectiuni?

Motivele nu tin de boala insasi si nici macar de bolnav. Motivele tin de povara pe care o da dizabilitatea. Acum putem sa facem un roman isteric despre cat de negru e dracul mai ales cand e deprimat dar, domnule doctor, va conjur reveniti pe planeta Pamant (chackra mica si albastra din josul paginii). Pentru tulburare depresiva exista solutii, exista tratament, exista speranta si exista viitor. Sau nu. Putem sa le recomandam pacientilor nostrii sa coaca o vreme in zeama proprie si apoi la indemnul unui Mare Maestru ca dumneavoastra sa fie parasiti treptat de familie rude prieteni si, in cele din urma, sa moara in mizerie. Sfarsit.

Pe undeva aveti dreptate. Fara un pic de lumina si cunoastere astfel de lucruri se mai intampla, inca, in Romania indeosebi pentru ca o natiune crestina si cu o buna fibra spirituala e invatata lectia compasiunii, cu iubeste-ti aproape ca pe tine insuti, doar ca mai apoi sa apara o figura providentiala sa le spuna “suficienta compasiune”, nu aruncati margaritarele la porci. Iar poporul milos va reactiona entuziast pentru ca evident ei nu au un depresiv de omorit cu pietre pe o raza de kilometri. A se substitui aici “depresiv” cu orice: homosexual, alcoolic, consumator de droguri, schizofrenic, dement, oligofren, autist samd.

Ziceam in textul de ieri ca eforturile OMS si ale ONG-urilor de schimbare a paradigmei de boala psihica au creat monstri. Cand zici “tulburare” oamenii cred ca cineva e doar un pic ravasit si are sa-si revina “daca are vointa”. Daca nu are vointa inseamna ca e rau si nu vrea vindecare si atunci inseamna ca e manipulator si perfid, si-ar trebui starpit dintre noi.

Mesaj simplu catre martienii care-l urmaresc avid pe domnul doctor Argesanu. Speram ca veti fi rabdat sa cititi pana la acest ceas tarziu din text.

Depresia este o boala psihica.

Pana la 40% din cauzele depresiei sunt determinate de proasta functionare a unor gene responsabile de reglarea metabolismului unor substante care se numesc monoamine.

Prin asta depresia este o boala familiala. Riscul de a dezvolta depresie este de 3 – 4 ori mai mare la copilul unei persoane depresive atat prin mecanism genetic dar si epigenetic, adica prin modificari comportamentale si habituale.

Sunt cunoscute in prezent multe tipuri de boala depresiva. Toate pot varia de la usoara la severa,  de la acuta la cronica. Toate sunt tratabile.

Tratamentul bolii depresive este medicamentos. Exista in prezent peste 40 de tipuri de molecule active care pot fi prescrise persoanei care a primit un diagnostic de boala depresiva.

Evidentele arata ca pana la 7 din 10 pacienti vor fi ajutati de medicatie desi doar 4 din 10 vor avea nevoie doar de un medicament. Da, pana la 3 pacienti din 10 care au boala depresiva majora vor fi rezistenti la tratament.

Nu stim cauzele pentru care cei 3 pacienti nu raspund la tratament. Dar noi, medicii, luptam sa intelegem asta. In fiecare luna se publica studii noi despre cum sa ajuti o persoana cu TRD (depresie rezistenta la tratament). Noi nu ne abandonam pacientii. Cand avem o informatie noua o partajam cu ei si luptam, luptam cu tot ce avem pentru binele acestor oameni.

Domnule doctor Argesanu, am sa va spun de un domn. Detaliile sunt schimbate pentru protejarea anonimitatii.

A fost profesor, acum e la pensie. Sotia lui a fost si ea profesoara, si dansa acum e la pensie. Au doi copii impreuna. Mari si frumosi. Sotia lui sufera de tulburare depresiva majora de tip melancolic. O tratez in practica mea de 3 ani de zile. A avut perioade bune, perioade foarte bune si mai apoi are si perioade rele, de acutizare. Remarcabil nu e neaparat ce i se intampla ei. Remarcabil e sotul ei.

Sotul ei e mereu imbracat la costum si are o conduita impecabila. A venit pe soare, pe ploaie, pe viscol, pe ger cand a fost nevoie sa ii refac prescriptia partenerei lui de viata. Cand au revenit unele dintre simptome la 2 – 3 zile dupa aia ma suna sa discutam si sa vedem ce e de facut. Nu a lasat niciodata manusa, domnul meu. Si nu a facut niciodata din boala sotiei lui un motiv de ura, si de discriminare. A inteles ca e o problema de functionare a neuronilor cam cum e si la el, de fapt, doar ca la el sunt neuroni din inima care ii dau lui aritmia. Ce diferenta e intre aritmia lui si depresia ei, ca mecanism biologic fundamental? Nu si-a pierdut speranta, nu si-a pierdut luciditatea, si a vazut omul din spatele bolii.

Nu exista oameni depresivi domnule doctor. Doctor?

Exista oameni care sufera de depresie.

Dintotdeauna au exista oameni care sufera de depresie. Lor umanitatea le-a dat, vreme de milenii, prooroci isterici si samani, sarlatani si escroci care n-au facut decat sa tina artificial lumina stinsa; in intuneric le-a crescut religia, si in intuneric li se propaga ura. Daca stiinta e un bec, domnule doctor, medicina e doar o aplicatie a luminii. Dar dumneavoastra, ma tem, n-aveti intrerupator.

G