Create new post pt. II: pe furis in istorie; schimbarea la fata; ramele de ochelari

Cardinalul Ratzinger a fost multi ani insarcinat cu Comitetul de protectie a valorilor catolice la Vatican. Mai putin evident insa e ca “organul” cu pricina e urmasul natural al Inchizitiei lui Torquemada, iar Ratzinger seful ei.

Neintamplator, dupa moartea lui Ioan Paul al II-lea a fost nevoie de un adevarat efort de presa abdominala ca domniile lor cardinalii si prelatii sa se puna de acord intr-un pios habemus papam; Ratzinger a devenit Benedictus XVI, postatorul direct al Sf. Petru, purtatorul mitrei cele cu trei coroane “puse una peste alta” dupa cum bine zice Eminescu. Un personaj altfel obscur si anti-charismatic, Ratzinger a provocat o reactie organica in randul catolicismului. Dar oare merita mirarea? In ultimii ani ai lui Ioan Paul II, scandaluri peste scandaluri de cotzcarii in altar cu baieti minori adusesera Biserica cu B mare, Catolica cu c mic dar fara cacofonie (zice DEX-ul), la o sapa de lemn aproape christica. Mai aveau un pic si refaceau drumul apostolatului timpuriu, cand alde Simon si prietenii lui prindeau peste in Marea Galileii (altfel cunoscuta inca de pe atunci ca fiind foarte saracutza).

…printre primele decizii istorice ale lui cel de acum inainte numit Benoit le seizième (de dragul trimiterii la un alt Benoit ratonul) a fost sa nu schimbe nimic din programele lui Jean-Paul (de dragul trimiteriila Jean-Paul Gautier, Jean-Paul Belmondo…si altii). Pe branci, nadusind profuz sub basca papala, noul papa a suferit o intinerire progresiva, pana la a arata cu adevarat sanctissimum infailibile, o adevarata cruce de bazalt pe obeliscul din piata San-Pietru.

….

Din supa primordiala a unei altfel de biserici (doar in virtutea aceleiasi dinamici de pupat baietseii in altar), au reiesit spre zenitul anilor ’90 o suma de purtatori de mitra. Cel mai aproape de imuabil a fost – nu-i asa – Miron Mitrea. Dar acest post nu e despre el. Altul, a carui barba s-a rafinat odata cu patina timpului, a fost Gelu VV. Nu in cele din urma, Dan Iosif (al carui nume imi aduce mereu aminte de parabola biblica a groapei cu lei si faraonul cel chinuit de cosmaruri…sic!) si ….Nicolaie Vacaroiu sunt persoane pe care decada trecuta i-a rafinat spre o adevarata neo-luminiscenta. Ei sunt, de fapt, licuricii lui Basescu.

Stiti cum emit lumina licuricii…Ei bine, ei au in abdomen niste chimicale, pe care seara le freaca cu ale lor membre dotate cu niste tsepi speciali. Si din frecarea abdomenului cu labutsele, apare reactia cu pricina. FIAT LUX!…si licuriciul atrage licuricea precum si alte ganganii in sfera lui de interes.

L-am privit pe NV la emisiunea lui Victor Ciutacu, cred ca singurul om al carui talk-show l-am apreciat in luna petrecuta in tara (si o zic pt. ca o cred, n-am nici un dividend la domnia sa). Si sa ma si explic de ce, in lumina (sic!) celor apreciate mai sus:

…Nicolaie Iorga zicea, la un moment dat, ca cine uita istoria risca sa o repete. In penibilile eforturi de a cizela un dialog public in tetrada politic-presa-public-prostime, am ajuns sa intervievam niste avatari ai fostilor inchizitori, niste “habemus papam” spalati de pacate prin schimbarea lor la fata odata cu accederea la functia X, sau Y.

Nicolaie Vacaroiu este “vechea garda”. Dar nu asta il face deosebit, ci – ca si pe alti cativa din generatia lui de mari impingatori de ideologie la firul ierbii – faptul ca a devenit slobod la gura, precum gura profetului nu mai pute dintr-o data cand genereaza predictii apocaliptice. Din interior, sau exterior, acest om imi parea precum Benoit la geamul dand spre piata San Pietro, catre ale sale oi pastorite 33 de zile. Tot un al “saisprezecilea”, constient ca acum, ca niciodata, e o oportunitate de a juca acea carte. ACEA carte. Minte frumos. Spune adevarul, ca sa impingi dumicatul secundar pe gatul celorlalti trei P: popor, prostime, presa.

Victor Ciutacu, din fericire, a scuipat sistematic dumicatul inapoi. Iar eu ii numaram scamele de pe costum lui Saint Nick. Nici una! NICI UNA! Probabil acelasi croitor care ii imbraca pe toti, ca sa para fit, etern fara varsta si cu dintsi.

Apropos de reactii viscerale, am apreciat tehnica sintactica a lui NV de a nu-mi duce pana la capat impulsul sa iau bata de dupa canapea. Dizgratios, dar cu masura. Pungas, dar cu butoni la camasa. Mizer, umil, dar deasupra vremurilor. Avatarul lui Vacaroiu este sanctissimum infailibile. Le-ar arata el “baietilor alora”. S-a inteles mereu civilizat cu vecinii lui, Basescu si Nastase. A lucrat bine la Cotroceni, unde a lasat toate temele facute. Ii compatimeste autentic pe cei care-i duc partidul in gard. E nonsalant in privinta votului uninominal si de asemenea al celui pe liste; pentru ca, nu-i asa, ei STIAU! Departe de a admite o evolutie naturala spre dincolo de adolescenta a breslei domniei sale, NV nu lasa sa transpara o alta alternativa decat ca vreme de 15 ani adevaratul oligofren din ecuatie a fost poporul votant. Acel p cub, poporul, presa si prostimea, nedemni de a-i calca prin fata in stimabila-i aparenta divina. Marishico, esti divina! No pai Ioane, daca iese baiat divina suntem amandoi!

Of! Vreau inapoi politicienii cu rame de ochelari de plastic, ponositi si ganditori, obositi si preocupati, mirosind a nedormit si agitatie pentru soarta a 20 de milioane de oameni pastoriti prin jirul tranzitiei precum porcii lui Becali. Vreau inapoi vechea garda, dar purtand acelasi odicolon, impiegatii ducand cu ei hartsoaga eminenta a generatii de pensionari trecuti, prezenti si viitori care le dau un rost de-a fi.

Adevarata provocare de a vota un politician consta in derogarea de la a fi om, inspre un act demiurgic in care poporul, presa si prostimea transforma un Ratzinger intr-un Benoit, un gandac intr-un licurici, un “finantsist” de la Colibasi in presedinte temporar al Tarii cu “ts” mare, un mic lustrat intr-un mare frustrat.

Dan Iosif spunea cat de greu i-a fost in vremea presedintiei lui Ai-Ai (aka Ion Iliescu) sa-l convinga pe acesta sa nu mai spuna ca e “cinstit”, ci ca e “corect”. Domnule, este greu sa fii consilier, cand trebuie sa patrunzi semantica diferentei dintre cinste si corectitudine!

Osana intru cel de sus.

G.