In Romania, femeia prototip care vine pentru un avort la cerere are intre 30 si 36 de ani, poarta batic, si o asteapta barbatul acasa, la ea in sat. Sau e adolescenta de liceu, cu blugi stramti, rujata si tupeista, care vrea sa se termine o data. Sau, uneori, scolarita sfioasa, cu teama de moarte, si cu prietenul plangand la usa.
Ce este acela un avort? E un cuvant care sperie, tulbura, agita. Avortul e un cassus belli care e inca demonizat de biserica, ignorat de majoritatea barbatilor, cosmarul generatiilor de femei care au cunoscut “Decretul”. Avortul e morbul care poate va va afecta copilul cand va ajunge la varsta activa sexuala. Avortul poate v-a marcat existenta, celor care ati trecut prin unul. Avortul nu e, asa cum spune Cristi Mungiu, leit-motivul filmului sau aclamat “4 luni, trei saptamani si 2 zile” . Avortul e totusi tema centrala care va insoti cele de mai jos.
Sa stabilim, de la inceput, ca discutia nu poate pleca decat de la un stabiliment etic in care sa ne incadram. Putem vorbi de un principiu moral (e avortul bun, sau rau?), unul libertarian (femeia are dreptul sa decida cu corpul ei), unul relativist contextualist (in functie de context, avortul poate fi bun sau rau), si unul relativist conclusivist (in functie de consecinte, avortul poate fi bun sau rau) cu o subcategorie utilitariana (uneori, avortul poate fi util).
Daca va ganditi la toate certurile absconse sau in piata publica, sau la toate tribulatiile pe marginea subiectului, ele pot fi circumscrise unei anumite categorii etice. Indiferent de opinie, ele vin a stigmatiza sau deseculariza avortul, a milita pentru drepturile femeii, sau o nesfarsita galceava in care cumva ar trebui sa prevaleze un pseudo-principiu compas, functie de context, sau consecinte.
Noi romanem, in masura in care suntem medici, libertariani.
Dar ce este acela avort?
Avortul reprezinta terminarea sarcinii, independent de calitatea ei (viabila sau neviabila). Poate fi spontan (complet sau incomplet), terapeutic, sau la cerere. In general dezbaterile etice aprinse au de-a face cu ultima categorie, poate cea mai evidenta. Avortul sta uneori ascuns in spate termenului intrerupere de sarcina, oarecum impromptu si neclar (ce anume se intrerupe?). Avorturile spontane pot fi la randul lor, dincolo de variantele complet – incomplet (fat si sac placentar expulzate, sau doar o parte, sau nici unul ci doar abandonul fatului in cavitatea uterina), manifeste sau silentioase. Intr-un numar de cazuri, “gravida” nu-si da seama ca a fost insarcinata pentru ca sangerarea menstruala se suprapune avortului. Aici, orice principiu etic isi gaseste limita pentru ca nu putem sa controlam natura auto-regulatorie a acestui fenomen. Dimpotriva, in tratamentele de fertilitate avorturile spontane sunt combatute (ce ironie) prin tratamente hormonale, ceea ce face ca uneori ele sa devina manifeste, alteori sa rezulte in sarcini viabile.
Din sarcini viabile iau nastere copii. Copiii se pot naste perfect normali, cu defecte minore, subtile, sau cu defecte semnificative care le amputeaza diferitele compartimente ale vietii. E important, e crucial ca sa nu uitam in discutia noastra ca si copilul are drepturi, si ca nu e natural ca ele sa fie remarcate doar prin “sense data”, adica la nastere.
Primele momente ale sarcinii la om sunt absolut silentioase, si pasnice de cele mai multe ori. O spermie coapteaza la ovul, e practic ingurgitata, isi pierde coada si apoi fuzeaza cu nucleul oului. Urmeaza prima mitoza, apoi a doua, apoi a treia. Incepand cu ziua a doua de la conceptie, produsul de conceptie incepe sa migreze spre cavitatea uterina, urmand a se implanta.
Se pune intrebarea aici: Este acesta momentul la care a luat nastere o noua viata? Tehnic, da. Filosofic, nu. Si totusi, poate nu e nimic mai greu decat sa urmaresti aceasta reunire fantastica intre doua pachete de gene stinghere, sa urmaresti miracolul crearii unei noi celule diploide din doua jumatati, si sa ridici apoi din umeri ca “e un fenomen ca oricare altul”.
Dar produsul de conceptie ajunge in uter. Urmeaza placentogeneza, prin care celule ale sacului vitelin se intretes cu pretele uterin. Mici vase se unesc dinspre acest bots de viata, si circulatia mamei, pe acelasi canvas pe care un virus se leaga de anticorp. Inspre a doua saptamana de sarcina, curge sange intre embrion, si mama. Legatura e ireversibila, de acum, dar sabotabila si abortiva, de unde si termenul. In fapt, de cele mai dese ori se vorbeste despre “avort” ca de acel eveniment care urmeaza, in timp, formarii legaturii placenta – uter.
Femeia afla ca e insarcinata in general cand nu ii vine menstra luna urmatoare. Daca femeia a ovulat undeva inspre a 14 – a zi de ciclu, si are un ciclu normal de 28 de zile, va fi aflat cel mai devreme ca e gravida la trei saptamani de la conceptie, rareori mai devreme. Testele de sarcina moderne reusesc sa identifice sarcina cam in a 3-a saptamana de conceptie, plecand de la o reactie colorimetrica intre un compus excretat in urina femeii (gonadotropina corionica, secretata de placenta fetala), si un reactiv.
In a treia saptamana de sarcina, printre altele, apar si primele batai ale inimii fetale. Inima fetala e initial monocamerala, apoi se imparte prin inmugurire in doua, apoi una dintre cavitati – cea mica – se imparte in alte doua, apoi in cele din urma peretii ventriculari migreaza si se formeaza septul interventricular. Cam la acest moment, femeia cu sarcina nedorita ajunge la medic.
Este saptamana a 5-a.
Majoritatea femeilor care doresc sa faca o intrerupere de sarcina nu vin la medic inainte de saptamana a 5-a. In saptamana a 5-a, insa, avortul nu e o optiune. Avortul nu e o optiune in saptamana a 5-a de sarcina pentru ca produsul de conceptie, in sacul lui vitelin, e foarte mic, de dimensiunile unui banuts de 5 bani, bine incotosmanat in mucoasa uterina din care bombeaza doar un pic. Tehnic, procedura medicala de indepartare a sacului vitelin si continutul fetal la 5 saptamani este sinuos, si date fiind dimensiunile nu poti sa fii sigur ca are succes si poate fi urmat de complicatii serioase, ca de exemplu continuarea sarcinii, malformatii fetale severe prin mecanism iatrogen (provocate de interventia in sine).
Iata de ce, cel putin in teorie, o femeie in a 5-a saptamana de sarcina care cere sa faca avort e trimisa acasa, si chemata inapoi. Fereastra de “oportunitate” (un termen nefericit, si din lipsa de altul il folosim fara a avea o intentie peiorativa) este intre 7 – 10 saptamani. Fereastra se inchide la 12 saptamani, dupa care intreruperea de sarcina in Romania, si aiurea, devine ilegala si este un act sanctionabil prin lege. In mod eronat, si unii si altii de partile acestei baricade numita de noi “avort” contesta argumentul “vital” ca viata ar incepe de fapt la 12 saptamani. Au dreptate. La 12 saptamani se incheie insa procesul de neurulatie. La 12 saptamani embrionul are un sistem nervos primitiv, inca nedezvoltat, dar care poate percepe stimuli bazali, cum ar fi durerea. Inainte de 12 saptamani, nu exista perceptie a durerii. Principiile vital si umanist (“durere”) au fost invocate si adoptate de majoritatea tarilor care suporta, prin legislatie, intreruperea voluntara de sarcina in primul trimestru de sarcina.
Acum stim ce se intampla inainte de un avort. Noi insa vom merge mai departe. Iata in cele ce urmeaza ce se intampla in timpul unui avort.
Pacienta vine la cabinetul de planning familial (de cele mai multe ori, si presupunand ca exista unul). Este informata cu privire la riscurile potentiale ale interventiei (vom vorbi mai tarziu de ele). Asteapta apoi intr-un preoperator, dupa care este preluata de o asistenta si dusa in sala de interventii. Pacienta se suie apoi pe masa ginecologica in pozitia omonima. Procedura este efectuata de un medic ginecolog, si presupune in mod invariabil urmatoarele.
Intr-o prima faza se face toaleta locala cu betadina, apa oxigenata sau o combinatie antiseptica. La femeia nulipara, colul uterin (prin care se face accesul la uter si deci la produsul de conceptie) este inchis. Colul uterin este o bariera naturala impotriva infectiilor, pentru ca intregul aparat genital feminin e ce noi numim “solutie de continuitate cu exteriorul”. Pentru accesul la cavitatea uterina, se folosesc niste instrumente numite hegare. Hegarele au grosimi succesive, si cauta sa dilate colul suficient incat acesta sa poata sa accepte sonda de absorbtie. Functie de varsta sarcinii, se aleg hegare din ce in ce mai mari pentru ca embrionul este din ce in ce mai mare, si ca urmare si sonda trebuie sa fie si mai mare. Exista sonde de 6, 8, 10 si 12, echivalente varstei de sarcina.
Procesul de intrerupere a sarcinii presupune absorbtia de mucoasa uterina, impreuna cu sac vitelin si phoetus printr-un aspirator. Procedura se efectueaza “pe intuneric” (fara vizualizare optica mediata sau imediata), folosind ghidaje de suprafata si repere clinice. Dureaza intre 10 si 20 minute, si este urmata de o a doua faza de chiuretare atenta a cavitatii uterine, pentru a se evita o potentiala complicatie catastrofica, remanenta de resturi embrionare in cavitate, care poate amorsa infectie, septicemie si moarte.In tot acest timp, dar si dupa avort, are loc o sangerare care semnaleaza trauma mucoasei uterine.
Dupa interventie, pacienta intra pe tratament cu antibiotice si antiinflamatorii. Dupa interventie, la aproximativ doua ore, pacienta pleaca acasa.
….
Majoritatea femeilor care fac un avort il vor face si pe un al doilea. Riscurile din timpul procedurii de intrerupere de sarcina includ perforatia uterina, sangerarea, infectia. Oricare dintre ele poate duce la necesitatea interventiei chirurgicale deschise de sutura sau chiar de extirpare a uterului. Unul dintre riscurile majore ale avortului este asadar sterilitatea ulterioara prin dezvoltare de sinechii uterine. Sinechiile uterine sunt retele de tesut conjunctiv cicatriceal, care se “lipesc” de peretii uterului.
Se pune intrebarea? Cine face avort? Femeia cu sarcina “dorita” sau “nedorita”? Pare o intrebare puerila, insa exista o distinctie pe care trebuie sa o facem, aceea ca uneori sarcina dorita poate sa antreneze un lant de evenimente care pun viata mamei, sau a copilului, sau a amandorura, in pericol, caz in care vorbim de “avortul terapeutic”. Pe de alta parte, e evident ca majoritatea avorturilor la cerere provin din sarcini nedorite.
Perspectiva medicului ginecolog asupra avortului nu este, si nu poate fi asumata, ca una exclusivista. Noi, medicii, nu suntem meniti sa luam vieti. Indiferent de “cererea” pacientei, indiferent de realitatea medicala care poate seconda un astfel de eveniment, medicul este parte integrala a unui proces care isi pune amprenta pe existenta lui, indubitabil. Observatia libertariana este insa ca decizia de a pastra, sau nu, sarcina, ramane pana la urma la adresa femeii. In cazul avortului, medicul ginecolog este silit sa perverteasca principiul hipocratic la acela ca “intre doua rele, il alegi pe cel mai mic”. Este preferabil ca interventia de intrerupere de sarcina sa se faca sub monitorizare, si nu intr-o camera de hotel (vezi filmul lui Mungiu).
S-a vorbit foarte mult despre avort si promiscuitate sexuala. Este un adevar colateral ca majoritatea femeilor care vin pentru o intrerupere de sarcina pot avea, si adesea au, co-infectii cu transmitere sexuala. Unele dintre ele, daca nu sunt remarcate si sanctionate de medic, se afla la originea complicatiilor post-abortum, unele dintre ele cataclismice si din pacate aducatoare de si mai multe suferinta. Dar, si aici revenim la inceputul articolului, prototipul de femeie care vine pentru o intrerupere de sarcina nu este tocmai cel predispus la promiscuitate. Promiscuitatea in schimb mitigheaza sarcina nedorita, aduce femeia intr-o pozitie ingrozitor de precara vis-a-vis de viata ei, vis-a-vis de identitatea ei sexuala.
Si totusi, de ce multe femei care au trecut printr-un avort ajung sa-l faca si pe al doilea? S-a sustinut, fara sa fie o logica a absurdului, ca medicina prin actul sau de permisivitate permite recurenta, accepta si normalizeaza avortul in randul femeilor, fara sa ofere o alternativa de facto pentru continenta sarcinilor nedorite. Suntem dintre aceia care nu pot ramane la ideea utopic-libertariana ca decizia sta DOAR in mainile femeii. Exista un rol comunitar. Exista un rol al medicului de familie. Exista un rol al ginecologului. Din pacate, ultima persoana, si de fapt cea mai expusa, in acest lant al slabiciunilor, e medicul ginecolog, adesea impietat, judecat, jupuit la stalpul infamiei.
Un amanunt din aceasta poveste ne-a pus foarte mult pe ganduri. Femeile care vin la camera de intreruperi de sarcina vin de obicei singure. Altele vin cu prietenul. Un amanunt care insa e frapant e ca, in anumite cazuri, adolescenta care trebuie insotita de un adult vine cu mama prietenului. Da, ati inteles corect. Unele adolescente vin cu mama prietenului pentru o intrerupere de sarcina. O femeie vine de mana cu alta femeie, care nu a facut avort ci a nascut un baiat, care a facut sex neprotejat cu aceasta tanara femeie. Pentru suport.
In Romania, nu exista postventie post-abortum. Un act rational, explicabil, judecabil, spuneti-i cum vreti, e trecut in continuare sub pres odata ce lucrurile s-au terminat. Daca ai venit ignoranta, pleci ignoranta plus un avort. Daca ai venit de la tara, si nu stii ce s-a intamplat cu tine, vei pleca cu un gol in uter, un gol in stomac, un gol in suflet si tot in nestiinta ai sa traiesti.
Citeste tot ce am scris de doua ori. Nu suntem pro, sau anti-avort. Credem in dreptul la decizie al femeii, credem in dreptul la decizie al cuplului. Credem insa ca hotararea n-ar trebui sa fie niciodata una usoara. Si nu e. E o decizie ingrozitoare, si numai un barbat care se bate cu pumnul in piept ca el e IMPOTRIVA avortului va avea o atare usurinta incat sa arate cu degetul. Drama, trauma femeii care trece printr-un avort cu sau fara constiinta necesara e un lucru real, pe care noi, ceilalti barbati, celalalte femei, il trecem in tacere, si-l uitam printre alte dureri provinciale.
Tu, care citesti, dupa ce vei fi terminat de citit, si te afli in fata unei atare decizii, nu vei mai putea invoca demonul nestiintei. “Nu am stiut”. Acum stii. Optiunea, la capatul drumului, e una adanc individuala, dar ne dorim sa stii ca poate, si e preferabil, sa plece si dintr-o cunoastere, nu doar o disperare si un “n-am stiut ce altceva sa fac”.
Un prim pas e sa recitesti cu atentie. De aici incepe totul.
Gabriel Diaconu, MD
Cristina Diaconu, MD
andreanum & co 
Articolul este foarte bine scris, cu o exceptie majora: avortul “chimic” nu este catusi de putin discutat. Este deosebit de important intrucat practic scoate medicul din ecuatie.
@zamolxis: Nu am discutat despre avortul chimic pentru ca, cumva, este cel mai putin folosit si nu se preteaza decat intr-o sarcina extrem de incipienta (ceea ce nu prea e cazul avand in vedere media varstei de prezentare in vederea intreruperii in RO). Nu am inca informatii despre acoperirea de catre serviciile de asigurare de sanatate in general, nu numai in RO, dar as putea sa jur ca nu. Motivul pentru care m-am ferit de avortul chimic, nu e catusi de putin pt ca scoate medicul din ecuatie. Dimpotriva, tot medicul este cel activ, care pune in aceeasi strachina un bots uman cu o tumora canceroasa si incearca sa le trateze la fel. Astfel incat, pt. cunoscatori sau nu, avortul chimic sau medicamentos se face cu antitumoralul Methotrexate (actioneaza la nivelul ADN-ului celulelor fetale si placentare in diviziune, stopand cresterea si diviziunea celulara) si Mifepristone ( un analog de prostaglandine cu rol in a stimula necroza deciduala, a creste contractilitatea uterina care in final duce la expulzarea “naturala” embrionului). Dupa randurile astea, oare medicul e inca in ecuatie sau nu?
c.
Din cite stiu, medicamentele astea se elibereaza pe reteta, doctorul practic ti le “da” si te si controleaza dupa aia daca totul e “bine” iar in caz ca ceva nu merge “bine” el e cel care trebuie sa intervina (chiar in sensul clasic). Deci nu cred ca e scos din ecuatie in nici un caz.
Avortul ca metoda contraceptiva mi se pare marea tragedie. Am auzit femei care se “lauda” cu 23 de avorturi, femei de la tzara care vorbesc de un avort ca despre bautul unui pahar cu apa (altfel iti recita tot calendarul ortodox, dar un avort nu le ridica nici cea mai mica intrebare). Cum a zis Mungiu: “Aceasta totala lipsa de dubii in privinta avortului este una din principalele sechele morale lasate de comunism”.
Dupa ingineria sociala a lui Ceausescu nu va mai fi scos avortul in afara legii, dar nu exista nici un fel de educatie sexuala (e jenant sa ceri prezervative la farmacie, ca te stie tirgul, iar un barbat roman nu foloseste, oricum, prezervativ nici sa-l pici cu ceara – auzit in medii educate, nu la Cuca Macaii unde ejaculeaza, poate, in prosop – dar citeva avorturi la activ n-au ranit nici o reputatie, iar un alt mare mit al pilulei contraceptive este ca…ingrasa.) Ingnorantza peste prostie acoperite de prejudecati, asta este viatza sexuala a majoritatii romanilor).
@ Io, Dreamer, s.a.m.d.
Decizia ca noi as scriem acest material, care mi-as dori sa fie diseminat de toti cei care intamplator dati peste el, a survenit unei dezbateri intre Cristina si mine pe tema avortului, la noi acasa, in bucatarie. Ea a venit cu argumentul medical, cu experienta ei personala a celui care a efectuat intreruperi de sarcina. Eu am venit cu argumentul celui care a avut paciente in criza maniacala declansata pe masa de operatie, in timpul avortului.
Amandoi credem ca lipsa educatiei e un factor crucial, si avem o experienta suficienta in a fi observat aceasta lipsa de educatie. Dar, vedeti voi, nu e suficient sa strigi “Lupul!”. V-ar surprinde sa aflati ca nu doar femeile proaste, needucate, “de la tara” fac avorturi. Intreruperea de sarcina e o procedura “eleganta” pentru o patura sociala asa-zis “intelectuala”, si tocmai acele femei care par ca se dau cu cele mai fine parfumuri ajung, uneori, sa aiba cele mai toxice comportamente.
Asadar, in masura in care acest text v-a fost util, si doriti sa-l dati mai departe, e okay cu noi sa fie difuzat. Cred ca mass-media din RO ar trebui sa fie la randul ei proactiva in a crea educatie de sanatate, nu doar “reactie” la mini-Sebastieni.
G.
mutsunake: nici eu nu vorbesc numai de femei de la tzara: femeile care se lauda cu peste 15 avorturi sint femei cu “pretentii”.
Am vorbit cu individe cu facultate care considerau ca niste avorturi inainte de 20 de ani sporeau stralucirea aurei lor de femei date dreaqu: experienta, nu gluma.
Sau studente care suportau cu stoicism nevoia de sex neprotejat a partenerului ,ca-l iubeau. Ele se descurcau singure, ca nu erau sa-i puna in circa lu’iubi asa o “nimica toata”.
Prostia si lipsa de auto-respect n-au limta de clasa sociala.
> Prostia si lipsa de auto-respect n-au limta de clasa sociala.
Amen to that!
Eu nu vreau sa confund insa prostia, pe care eu o iau ca o infirmitate, cu ignoranta, pe care eu o iau ca un handicap. Iar in problema “intreruperilor de sarcina”, nu cred nici macar o secunda ca e prostie, ci ignoranta. Iar daca nu e ignoranta, avortul devine o optiune pe care fiecare femeie trebuie sa o considere cu demnitate, si cu equanimitate, si de preferinta in tandem cu partenerul.
G.
@dreamer: Asa e, sunt medicamente eliberate numai cu prescriptie, dar sunt medicamente cu inalt grad de toxicitate, si cu rate intermediare de “ïnsucces”. Atat in primul caz cat si un urmatorul, pacienta ajunge din nou, la medic.
@io: da, din pacate avortul este vazut ca metoda contraceptiva si ceea ce mira cel mai mult nu-i faptul ca ajungi la sat si Gheo ejaculeaza in prosop si Maria are 23 de avorturi, dar ca este un fenomen trendy intre adolescenti, in liceele din orase. Asta cam cum se explica? “Fata am facut un avort! Lasa fata sa fii tu sanatoasa io am deja 3 si nu ma mai plang atat”. Cumva din discutie nu reusesti sa extragi, oricat ai incerca, o urma de rusine sau parere de rau, pentru ca nu-i asa, toata lumea face asta. Din faptul ca uite, se poate si mai rau, reiese cumva un element pozitiv care incurajeaza adolescenta ca totul are sa fie bine, pe principiul “moare si capra vecinului”. Programele de contraceptie si prezentarile de “boli cu transmitere sexuala” din licee,”si aici vorbesc din proprie experienta, au ajuns sa fie bucuria de a scapa de una dintre orele de curs si o intarire a convingerii adolescentului ca “haideti doamna dr. ca n-o sa mi se intample tocmai mie! Ce vorbiti aici, nu zic, or fi adevarate, dar cu siguranta ca sunt cazuri extreme! Stiti dumneavoastra ca in Photoshop as putea sa desenez ceva asemanator, nu?”…Poate ca da… poate ca nu….Dar ce-i de facut aici?
am dat articolul mai departe.
No offence pt. Gheorghe si Maria, numele au fost alese intamplator din folclorul romanesc.
> Poate ca da… poate ca nu….Dar ce-i de facut aici?
Uite, noi facem ceva aici. In munca mea din presa, de exemplu, am ramas absolut interzis sa aflu ca uneori oameni care n-as fi crezut in veci ca vor fi atinsi de ceva ce-am zis vor veni la mine, la 6 luni, la 1 an, la 2 ani, si sa-mi spuna ca aia le-a schimbat vietile.
Atata timp cat nu facem nimic nu ne oferim sansa ca am putea sa facem ceva.
Deocamdata avem 80 de hit-uri pe articolul asta. Daca fiecare hit ar insemna un om, si fiecare om ar vorbi cu un om, ar urma sa fie 160 in ziua urmatoare. daca 160 ar vorbi cu cate un om in doua zile ar fi 320. Si asa mai departe.
Unele subiecte trebuie luate si duse pe brate catre ceilalti, catre prieteni, catre parteneri sexuali, catre parinti si catre copii. Nimeni nu are dreptul moral sa ramana ignorant.
G.
Sincera sa fiu parca nu-mi vine sa cred ca femei “cu pretentii” care au <40 de ani in Romania zilelor noastre inca “se lauda” cu avorturi sau privesc asta cu nonsalanta/usurinta. Recunosc ca nu stiu nici o statistica in domeniul asta.
Eu as spune ca sunt libertariana in privinta avortului, decizia este a mamei dar mai cred ca un avort ar trebui in mod obligatoriu precedat de o consiliere psihologica. Si daca ar fi si urmat de o asemenea consiliere, si mai bine.
Nu stiu cum as fi gandit inainte, dar dupa ce am avut primul copil mi-a fost cat se poate de clar ca eu personal nu as putea face un avort vreodata. Nici macar asa zisul “avort terapeutic” care este doar eutanasierea sau chiar omorarea unui fat uneori nu numai viabil dar si perfect sanatos.
Sa ma explic: cand am fost insarcinata ultima data, dr. meu mi-a spus sa fac triplul test (desi nu eram in grupa de risc). M-am interesat, am citit, am cercetat si am decis ca nu am nevoie sa fac acest test. Daca ar fi iesit niste rezultate modificate, ar fi trebuit sa fac amiocenteza. Amniocenteza in sine este riscanta pentru sarcina. Daca si rezultatele amniocentezei ar fi fost dubioase, trebuia sa aleg daca vreau “avort terapeutic” sau sa pastrez copilul care ar fi putut (dar nu obligatoriu) avea Sindrom Down sau..alte alea, ca nu mai tin minte. Am decis pe loc ca nu as avorta un copil pentru ca nu e “perfect” asa ca..ce rost ar avea toate acele teste?
Cand i-am comunicat dr. decizia mea el m-a felicitat (!?!) spunandu-mi ca tocmai a avut o pacienta care a facut toate cele, i-au iesit prost si i-a cerut sa i se intrerupa sarcina in saptamana 20. Copilul s-a dovedit a fi fost sanatos tun.
Evident, am schimbat doctorul, dar asta e alta poveste.
Deci am o problema cu avortul terapeutic…dar nu judec in general motivele pentru care femeile ajung la el.
Totusi cred ca un motiv foarte important pentru lipsa totala de educatie este si lipsa de informare corecta si de consiliere din partea medicilor. Fireste ca si la asta exista explicatii probabil foarte pertinente..nu e timp, nu-s proceduri, nu-i deontologie, e salariul mic..si tot asa.
Chiar e un cerc vicios?
Ioana: Eu as spune ca sunt libertariana in privinta avortului, decizia este a mamei dar mai cred ca un avort ar trebui in mod obligatoriu precedat de o consiliere psihologica. Si daca ar fi si urmat de o asemenea consiliere, si mai bine.
e excelenta libertatea de decizie, dar ideea de libertate a venit o data cu Luminile, scaparea de ignoranta. Adevarata libertate vine cu responsabilitati, altfel e rasfatz copilaresc: fac ce vreau, ca nu raspund de nimic.
Iar aici responsabilitatile sint fatza de propria persoana: auto-respect. Iar auto-respectul la femei este destul de ciudat privit si primit in Ro (trebuie sa recunosc ca nici femeile din viata publica nu fac mare lucru pentru a creste aceasta crestere a constiintei de sine: cind ai pupeze gen Tatoiu, Udrea sau Marin…Alina Mungiu si Mihaela Miroiu sint privite ca niste ciudate, ne-femei, anti-femei).
Am scris cam mult da’ tot mai scriu pentru ca tot n-am reusit sa spun tot. 😀
E foarte simplu sa blamezi “tineretu’ din ziua de azi”, pustoaicele din licee sau de la coada vacii. E si foarte la moda in multe domenii. Dar cine poate face ceva cu adevarat eficient, direct “la sursa”, ca sa zic asa, daca nu medicii care fac avorturile si legiuitorul in domeniu care stabileste proceduri la propunerile specialistilor, nu?
@Io …lipsa stimei de sine e o treaba atat complicata si cu radacini atat de adanci incat nu cred ca putem invinui femeile de ea si nici nu o putem trata prea usor. Eu vad rezolvarea problemei mai pragmatic, cum spuneam mai sus.
@ Ioana: din nou, uite ca facem ceva. Educatia incepe cu fiecare, cred eu, si nu cu o lege care imparte din nou pachetul de carti intre “alea bune, si alea rele”.
G.
Sa ne gindim cine sint parintii acestor adolescenti. Ce virste au si in ce perioada au crescut.
– Cred ca se impart intre: ” sa nu-mi vii cu burta la gura ca te daua afara si nu mai esti copilul meu” (si atit, ca e jenant sa vorbesti despre viata sexuala cu copilul. pe intuneric si misionar) Invatza copilul ala de pe unde poate.
– “fii emancipata, la mare, la soare” si din nou atit, ca acum avortul e legal, ce daca-l faci la 16 ani, ai tot timpul in fata.
Medicii au dreptul sa refuze un avort unei adolescente? cred ca e riscant, ca nu stii pe miinile carei “doamne bineintentionate” poate intra.
@ Io:
Sigur Cristina va avea mai multe de zis vis-a-vis de avortul la adolescente. Eu am ramas interzis – si am scris despre asta – ca legea romana prevede ca adolescenta sa fie insotita de un adult care sa-si dea consimtamantul, dar ca adultul nu e musai sa fie mama sau tata, asa ca de obicei e “mama prietenului”.
Sigur, poti argumenta ca in astfel de cazuri ca e ma bine sa refuzi actul medical. In US si Canada se refuza actul medical, pentru ca spaima de malpraxis e imensa, cata vreme in Ro nici nu se pune problema decand atunci cand gogoritsa e extrema.
Primele pe OB-GYN aici sunt cele mai mari (35 – 40 de mii de dolari pe an), care sunt platite 10% de medic si 90% de stat. In cazul unui proces de malpraxis, victima poate – si in 90% din cazuri primeste – despagubiri de 15 – 20 de milioane de dolari. Problema este cu “burden of proof” a actului medical care a originat in culpa medicala. Date fiind ghidurile de tratament foarte exacte, si compulsivitatea de a le respecta, rareori o intrerupere de sarcina aici se termina in malpraxis.
G.
mutsunake, nu vorbeam de malpraxis, ci de diversi domni Bebe care se pot substitui unui medic in caz ca acesta refuza avortul unei adolescente. Stii tu, metodele alternative.
Mutsunake, nu vorbeam despre voi doi, fireste. Nu pot decat sa va aplaud cu amandoua mainile pentru ce faceti. (Dau si tort cand o sa veniti in .ro, daca binevoiti 😀 ) Vorbeam despre majoritate. Si eu chiar cred ca niste legi bune (si aplicate) au puterea de a schimba lucrurile mai efcient si la scara mai mare decat educatia diseminata “din usa in usa”, desi nici aceea nu e usor lucru.
Io, asa este probabil dar un adolescent nu are ca unica sursa de informatie parintii. Si asta in unele cazuri e mai bine.
Nu cred ca refuzul avortului este o solutie. Poate cea mai proasta.
Exact, poftim , nu “proceduri” cum le zic eu ci “ghiduri de tratament”. Care sa includa consiliere psihopoopoo inainte si dupa. Nu se poate si in Ro?
Ioana, nu e unica, dar adesea e prima (sau ar trebui), iar pregatirea pentru viatza incepe mai devreme decit 15 ani.
stii tu, mesaje subtile despre cum arata un cuplu, care e ordinea si ale cui prioritati trebuie luate in calcul, barbatii sint barbati, sa-i intelegi, mama, ca ei ramin niste copii mari toata viata, cam in genul asta.
iar menstruatia se instaleaza din ce in ce mai devreme. cred ca fetele ar trebui sa stie despre ce e vorba si ce se intimpla in corpul lor.
Mi-am pus problema etica daca malpraxis-ul, ca unealta, e o abordare corecta a problemei, si nu un “false friend” in general. Bineinteles, in US si Canada unde costurile de spitalizare ating rapid 5 – 6 cifre, iar primele de asigurare (gold, platinum etc.) sunt cam in aceleasi marje, suferinta umana a devenit un business comparabil cu industria IT-ului sau a filmelor pentru adulti.
In Romania, pe de alta parte, malpraxis-ul a fost integrat aiuristic ca un drept al pacientului de a se plange de medic, si nu un mijloc prin care medicul e, de fapt, protejat de pacient.
Bineinteles, laicii nu vad decat bucata lor de batatura, daca medicul greseste e un bandit si trebuie lapidat urgent, sa fie exemplu pentru ceilalti. Pe de alta parte, in fiecare greseala pe care o face pacientul nu exista lapidare, ci toleranta si, la un moment dat, incurajare comportamentala data de ignoranta.
Aparent e preferabil sa faci avort, decat sa dai copilul la orfelinat sau sa-l abandonezi la ghena, sau sa-l cresti singura din banii lu’ mama, care o sa-ti aduca aminte mereu de fructul odios al pacatelor tale. Si asta e, insa, un fals prieten ca linie de argumentatie pentru ca:
1. sexualitatea exista fie ca ne place sau nu
2. sarcina, ca si STD-urile, ca si HIV-SIDA, sunt realitati implantate vesnic in vietile noastre, cu care avem de-a face mai devreme sau mai tarziu; depinde de noi cum
3. daca ne dorim o lume care sa pretuiasca Viata, inainte de orice, e important sa cunoastem ce e aceea “viata”, si ce e aceea o “lume”. Si medicii sunt o lume care trebuie cunoscuta, si femeile care au facut un avort.
Daca vreau sa nu cunosc nu inseamna ca voi fi de acord, sau voi incuraja, acel curent. Aidoma, daca nu sunt de acord, e important sa fiu vocal, si as-mi spun dezacordul. In chestiuni de viata si de moarte nu e loc de roseata in obraji.
G.
Imi pare rau daca impresia e ca “am dat vina”! Ar fi fost atat de simplu… Eu am redat numai discutii care s-au purtat in fata mea, sau mai bine zis, la o distanta suficient de mica incat sa-mi fie perceptibile. Cred ca sunt mai mult decat simple discutii si pana la un punct ofera o imagine de ansamblu asupra situatiei in sine. Consider ca nu e un cerc vicios, dar ca ne place sa-l vedem asa, sau e mai simplu sa vedem “sindroame rare, de cauze necunoscute si fara tratament” ( cum a reiesit deunazi, intr-o altfel de discutie..).Cu siguranta cea mai la indemana solutie e sa renunti, dar noi am vrea sa tentam o metoda prin care, asa cum spunea “ïo” mai sus, femeile si-ar recapata sau si-ar castiga per primam un bazal respect de sine. Femeile in Ro nu se impartin scolarite si “femeile de la coada vacii”, dar consider ca informarea s-ar putea transforma in triggerul de care avem nevoie.
c.
@ Ioana: din cate am inteles eu, exista counselling INAINTe; nu exista nimic dupa o intrerupere de sarcina, fie ea spontana, terapeutica, sau la cerere.
G.
asa cum preotii au devenit un must in scoli (si macar de si-ar face treaba cum trebuie, dar ei sperie copiii cu focul vesnic, in loc sa-i invete iubirea si acceptarea celuilalt), la fel cred din ce in ce mai puternic ca e nevoie de medici cu tact care sa le vorbeasca adolescentilor despre asta.
stiu ca erau romani tare indignati pe un forum al emigratiei ca “auzi domne, quebecosii astia isi permit sa vorbeasca despre tampoane si prezervative la scoala, nu le-ar fi rusine sa le fie.”
@ chichiutza:
Exact la fel cred si eu. Prejudecata sociala e plina de “sindroame rare, de cauze necunoscute si fara tratament” daca stai sa te uiti atent la felul in care sanctionam Sanatatea, Educatia, viata in sine si, pana la un punct, perspectivele de viitor.
In tema particulara a intreruperilor de sarcina, si ti-aduci aminte ca am vorbit despre asta, nu e un “sindrom rar”, are o cauza “cunoscuta”, si exista “tratament” in masura in care majoritatea avorturilor care reusesc aduc femeia la punctul zero unde e fertila si poate sa aibe copii.
Acestea fiind zise, eu fac o distinctie intre PRIMUL avort si al DOILEA avort. Al doilea avort imi vorbeste de recidiva, iar – si aici ajuta-ma cu opinia ta – de la al doilea avort riscurile cresc teribil.
G.
@Io: eu as scoate preotii din scoli, si as baga medici. Cred ca preotii n-au decat solutia Focului Vesnic, cred ca impovareaza femeile in adolescenta cu perspectiva Pacatului, si ofera o perspectiva romantica baietilor care, inca, traiesc dupa axioma biblica in care femeia e o carpa de sters pe jos, ca Sara, ca Eva, ca Maria Magdalena.
Preotii nici acum nu admit ca ciclul menstrual nu e o “murdarie” asa cum propune biblia, sau o “necuratenie”. Biserica inca interzice femeii la menstruatie sa participe la Impartasanie…
G.
E putin probabil ca brusc parintii vor deveni mai comunicativi cu copii in discutiile legate de sexualitate. Poate ca intr-adevar niste programe de specialitate in primul rand pentru informarea parintilor de adolescenti ar fi binevenite si apoi programe, societati sau mai stiu eu ce ONG-uri pentru informarea tinerilor atat despre conceptul de avort cat si de responsabilitatea deciziei si modalitatile de efectuare a interventiei.
ps: sorry ca raspund cu intarziere, dar momentan ma ocup de cancerul de col 😛
c.
Femeia tipica e trei: Marga si Andrei.
@ Chichiutza: Un lucru pe care am uitat sa te intreb cand am discutat ieri pe tema asta: cine e prima persoana care afla, dupa femeie? Partenerul? Mama? Politistul? Ginecologul?
Iti spun de ce imi pare important. Eu am experienta din domeniul suicidiologiei (fenomen ubicuitar cam cum e si sarcina nedorita, din pacate mult mai putin prevenibil si ceva mai rar), unde nici un program “national”, nici o strategie “universala” nu a prins. S-au investit zeci de milioane de dolari care s-au dus pe St. Laurent, aka Apa sambetei.
Ma intereseaza de asemenea daca o abordare de tip “tintit”, incisiv, de crestere a nivelului de constiinta al barbatilor vis-a-vis de STDs si sarcina nedorita. Educam, foarte bine, dar CINE are nevoie sa fie educat cel mai mult?
G.
N-as putea sa zic exact si sa admit cu tarie ca riscul de complicatii creste exponential cu numarul de intreruperi. Sunt foarte multi factori implicati, incepand cu imunitatea pacientei, “materialul” pacientei, terenul psihic, maladii asociate, etc. Dar am trait sa observ un fenomen usor ciudat, cum ca, complicatii ar fi mai creionate la pacientele care au facut primul avort fata de pacientele care au trecut de 5. Cumva se poate vorbi de o imunitate? De asemenea pot sa zic ca dupa un anumit numar, pacientele vin atat de relaxate si pleaca atat de usurate, vesele si zambitoare incat parca le-am mangaia pe crestet. Cum e bine sa ne uitam la asta?
> Cum e bine sa ne uitam la asta?
Iti spun un lucru care ma mira, cel putin ca speculatie, si am sa te intreb altceva: cate dintre paciente vin sa-si faca o intrerupere de sarcina cu medicul lor ginecolog, vs. un medic “strain”, care trebuie sa se ocupe “de asta”?
In procesul de imunizare afectiva, noi vorbim de habitual versus “aplatizare invatata”. Iti dau exemplul sindromului Stockholm in care sa zicem niste teroristi deturneaza un avion, si aterizeaza in pustie. Dupa o vreme, o parte din pasageri, extrem de psihotraumatizati, nu mai vad bine lucrurile si incep sa le dea “circumstante atenuante” teroristilor, devin din abuzati, abuzatori (kindling social), si in cele din urma intorc armele impotriva celorlalti pasageri, aparand “cauza”.
Tind sa cred ca intr-o femeie cu avorturi multiple are loc un proces de imunizare afectiva, care e comun altor experiente disociative ca de exemplu disocierea tipica a celor care au suferit traume intense (razboi, catastrofe naturale, accidente etc.)
G.
Prima persoana care afla de obicei e cea mai buna prietena, dar poate fi si partenerul. Daca relatia e suficient de consolidata, atunci partenerul e primul. Mama e ultima care afla,asta in cazul in care afla. Sigur ca exista si fete foarte apropiate de mame, dar cazurile sunt destul de rare. Am observat o
apropiere pana la un punct complice intre EA si mama LUI.
c.
Daca mama e ultima care afla, de ce-am educa mamele? Sau, ma bine zis, de ce am crede ca educatia familiala e punctul nevralgic aici?
Spui ca prima persoana care afla e prima prietena. Pe de alta parte, spui ca de obicei prima prietena poate fi un factor aditiv la decizie, prin uzualul “da fato, si eu am facut trei, nu e mare branza”. Cred ca daca limitam discutia la femei si doar femei, vom ajunge in cele din urma la concluzia ca o femeie rau intentionata ar putea sa fie la origina avortului unei femei bine intentionate.
Ce imi spune mie cand aflu ca e “prietena” si nu “prietenul” care afla de sarcina, are inevitabil de-a face cu atitudinea barbatului fata de sex, sexualitate, sarcina, si femeie.
Revin la intrebarea originala: oare n-ar trebui ca (si) barbatii sa treaca printr-un proces de educatie?
G.
Revin la intrebarea originala: oare n-ar trebui ca (si) barbatii sa treaca printr-un proces de educatie?
Dar bineinteles, cind au fost scosi din ecuatie?
scolile sint mixte, vorbim de parinti de ambe sexe, barbatii ar trebui direct interesati si facuti co-respponsabili, ceea ce e complet adevarat, ca nu sint facut copiii cu Sfintul Duh.
Tocmai asta am zis, o educatie a parintilor cu privire la pozitia adoptata fata de viata sexuala a copilului, si in primul rand educatie sexuala continua pentru adolescenti. Atat pt fete cat si pentru baieti. Zic proces de educatie continua, pentru ca daca noi am facut de exemplu o prezentare la un liceu, la care au participat un numar de clase, nu putem sa tragem decat concluzia ca un numar de adolescenti si-au facut o idee despre BTS sau contraceptie. Trebuie organizate centre speciale, care sa asigure confidentialitatea, carora sa se adreseze si sa gaseasca intrebari in materie de viata sexuala si toate colateralele ei. Cred ca numai acolo vor avea incredere sa se duca si sa nu se mai ascunda dupa “capra vecinului”
c.
E he, noi sa fim sanatosi, ca de cand cu Conceptia Imaculata orice e posibil.
Barbatii sunt cumva scosi din ecuatie in toata povestea asta cand ne cramponam pe principiul libertarian prea mult, anume “e dreptul femeii sa decida cu corpul ei”. Si din pacate fraza asta duce la niste colaterale neplacute in acre nu e “femeia si corpul ei” ci e “doar” femeia cu corpul ei.
G.
Conceptia Imaculata e altceva: Fecioara Maria nu poarta pacatul Evei. la concepere, pacatul originar nu i-a fost transmis. dezbaterile teologice pe tema asta nu ma intereseaza, pentru ca despicarea in patru a sexului ingerilor mi se pare absolut hilar. teologii medievali se plictiseau de moarte, dar nici cei din sec. XIX nu stateau mai bine (secolul dogmei Imaculatei Conceptii)
Barbatii trebuie responsabilizati in privinta contraceptiei. in Ro, cum am zis (concluzie empirica, din experineta proprie si discutie cu diversi), prezervativul nu se poarta din principiu, in rest femeia sa se descurce (hai un compromis, ejacularea afara, asta ca e baiat bun). Cam asta e atitudinea barbatului mediu roman.
@ Io: nu contrazic ca barbatii trebuie responsabilizati impotriva contraceptiei.
Discutia se poarta in schimb aici vis-a-vis de intreruperea de sarcina; sarcina poate fi un accident, chiar si in prezenta contraceptiei. Si totusi, si in cazul sarcinii accidentale, imi pare ca barbatul e un pic deposedat de dreptul de a fi cu adevarat un partener activ. Deposedarea, pe de alta parte, nu m-as mira sa fie pe criterii utilitariene (la ce bun? oricum habar n-are ce e sa fii femeie, nu te uiti la el ca e pierdut tot in spatiu? etc etc)
G.
Cred ca deposedarea s-a facut ca raspuns la milenii de responsabilitate colectiva asupra pintecelui femeii: el era al lui Dumnezeu (mai ales al preotilor care, si revin la cazul extrem al Qc. ultra-catolic, isi permiteau sa intre cu bocancii in viata intima a cuplurilor, tragindu-le de urechi daca trecea un an fara sa cada femeia “grea”), al sotului prin obligatia conjugala si obligatia de a avea relatii sexuale numai si numai in vederea “procrearii de prunci”, in virtutea calitatii acestuia de cap al familiei..Femeia nu si-a apartinut niciodata: trecea din grija tatalui in cea a sotului, iar sexualitatea a fost marele cal de bataie al acesteu supuneri.
s-a trecut in partea cealalta.
Atata vreme cat pentru barbati nu exista consecinte in cazul avortului, nu vad cum ar putea fi responsabilizati in vreun fel.
Ei trebuie sa devina responsabili privind BTS sau, la o adica, o eventuala paternitate cu consecinta legala a pensiei alimentare. Atat.
Consecintele avortului sunt , din nefericire, numai ale femeilor in cauza.
Cred ca femeile tinere (adolescentele) trebuie educate si sprijinite in primul rand.
Dar atata vreme cat ramanem o tara primitiva din mult prea multe puncte de vedere, ma indoiesc ca se poate face asta.
E ca si cu violenta in familie : sa educam, da. Si daca femeile respective nu au unde sa se duca (la nivel local nu se inghesuie nimeni sa faca adaposturi desi exista lege si buget alocat – ca nu se dau spagi pentru asta), alea raman cu “educatia” si le creste neincrederea in “experti”.
Cu avortul la fel,educam. Si fata aia care a auzit la scoala una si alta si merge la un cabinet de planning unde niste cucoane plictisite si iritate o trateaza superficial, poate fac si un pic de misto de ea, da-o-n colo ca are 15 ani – “astea nu mai au rusine” , nu ajunge sa se increada mai mult in prietena si vecina care o mangaie pe cap si o sfatuiesc sa mearga la curetaj ca “uite, ele au facut 10 si n-au murit” si daca “botezi un copil dupa aia ti se sterge si pacatul”…ce sa aleaga?
am uitat supunerile laice: catre Tzara, catre Reich (cind nazistii le-au supus celor trei K: Kirche, Kinder, Kitchen – biserica, copii, bucatarie si facut copii pentru Reich) si ajungem la politicile la fel de naziste ale lui Ceausescu si controalele ginecologice brutale: pintecele femeii nu apartinea nici macar cuplului, nu ei insesi, ci Partidului si Propasirii Neamului.
Consecinta a iesirii acum 40 de ani a Qc. din totalitarismul religios in care femeile erau excomunicate in caz ca nu se mai “ofereau” sotilor lor dupa al patrulea copil: Qc. are o rata a avorturilor egala cu a Republicii Moldova (adica ridicata, extrem de ridicata pentru o tzara atit de avansata, unde politicile publice chiar sint politici publice, iar subiectul este abordat extrem de serios)
@Ioana: Nu e chiar atat de simplu. Dimpotriva! Pustoaicele de 15 ani mai nou oricum nu au ce cauta singure la cabinetul de contraceptie. Problema esentiala e ca ele refuza discutia, si cum la noi e democratie, nu?, nu sunt obligate sa aibe o discutie cu cineva, ci sunt intrebate si invitate in cabinet. Din fericire au trecut vremurile in care era funny sa stai pe margine si sa te distrezi cu privire la sarcina unei pustoaice de 15 ani si sa ii zici cu naduf ” astea nu mai au nici o rusine, io la varsta lor…” Majoritatea refuza sfaturi, refuza discutii, chiar daca mama este rugata sa ia loc pe coridor. Cred ca medicii care fac consiliere sunt cei mai plictisiti, cei mai lipsiti de activitate, ele au timp chiar si sa se ingrijeasca de manichiura. That’s the story about!
Despre rolul barbatului, well…e alta discutie…care cred ca are o componenta particulara pentru fiecare cuplu in parte, dictata de nenumarati factori.
c.
Femeile care se prezinta la cabinetul medicului de familie pentru analizele obligatorii din cadrul programului national, sunt intrebate printre altele cate nasteri, cate avorturi au avut, si este foarte surprinzator sa vezi reactia fiecareia in parte, unele incep cu Doamne fereste niciunu, mai si bat in lemn, altele zic sec, cu nonsalanta:”Cine le mai stie numarulu, asa erau vremurile”…si totusi sunt convinsa ca nu da nimeni pe la cabinetul de planning familial care este vis-a-vis de cel al medicului de familie unde imi fac eu stagiul…cel mult cupluri care au probleme in conceperea unui copil…
Total de acord! Concluzia mea este ca daca ele nu vin la noi, trebuie sa mergem noi la ele. Altfel nu se poate! Nu in Ro.
c.
Excelent articol felicitari.
Eu am observat din statistici ca multe persoane cauta avort, insarcinata etc pe google si prin urmare presupun ca exista un gol de informatie despre ce se intampla la o sarcina, ce reprezinta un avort etc.
E bine ca ai luat o pozitie neutra, eu personal sunt pro-alegere si desi pot concepe argumentele oferite de tabara pro-life mi se par mult mai putin importante decat dreptul mamei de a alege daca este pregatita pentru o sarcina.
Din pacate in mediul rural educatia sexuala este aproape imposibila iar preotii nu fac mare lucru pentru a informa in vreun fel. Si ma refer la simple contraceptive.
Sper sa ajunga cat mai multa lume pe articolul tau.
foare bun artticolu’, salve!!!
Am avut in facultate (acum 10 ani) o colega care a facut 4 avorturi intr-un an jumate. (Poate mai facea, dar s-a despartit de partenerul respectiv). Cam fiecare dintre “fetele” din gasca avea, poate, un “accident” la activ, dar ea detinea recordul. Si cind o intrebai zicea ceva de genul “aaa, lui nu-i place cu prezervativ” sau, “mda, aveam contraceptiv local dar eram in baie si mi-a fost lene sa-l iau” sau “pilule anti-baby ingrasa, sint toxice, etcetc”. Nici o legatura cu “mediul rural” – zicea singura “stiu, sint fraiera” si cam atit. Nu stiu ce s-ar putea schimba intr-un asemenea caz 😦
chiar daca subiectul provine de la oras, uneori, in capul sau, salasuieste un perfect “mediu rural”.
cind eram eu in liceu am avut 3 colege care au facut avort. Una dintre ele, care intimplator avea si gemeni, a patit-o atit de rau incit nu va mai putea avea copii niciodata: nu s-a aspirat cum trebuie, infectie, infectie grava, extirpare de uter si pa.
Eu nu as fi vreodata in stare sa fac un avort, vorba Ioanei nici macar din ala terapeutic probabil. E adevarat ca niciodata nu “m-am lasat in voia sortii” si nici nu am avut parte de baieti care aveau alergie la prezervative sau pe care sa nu ma fi putut baza la o adica.
E riscant sa faci un avort. Sper ca nimeni vreodata sa nu-mi ceara un sfat in privinta asta, pt ca as sfatui pe toate fetele sa nu avorteze. Desigur, daca ele decid s-o faca totusi le respect decizia, fiindca sunt foarte de acord ca femeia e singura care are drept de decizie in privinta asta.
Mai exista insa si alte “categorii” care fac avort.
O categorie care nu are de ales. Persoana tare draga mie. Nu este pustoaica, are 27 de ani. Nu este o ignoranta, nu este o zapacita, nu este o iresponsabila. Este o fata serioasa, sensibila, timida, intelectuala, job OK dar nu suficient incat sa-si permita sa-si inchirieze o garsoniera; deci, locuieste cu parintii.
Ei bine s-a intamplat. A ramas insarcinata. Ea dorea copilul. El s-a facut nevazut. Parintii au anuntat-o ca daca nu face avort sa plece din casa lor. Unde sa plece?
Luni de zile dupa nefericitul eveniment treceam amandoua pe langa o biserica. Ea se opreste putin si o aud soptind: “ Doamne ajuta si iarta!”
Exista si femei pt care avortul a fost un eveniment traumatizant care le va urmari mereu. Nu toate sunt pustoaice inconstiente!
Sunt absolut de acord, Andreea, si ai dreptate sa aduci aminte si de ipostaza in care te izbesti de un anume grad de impotenta. Bineinteles, poti sa judeci. Bineinteles, exista un “da, dar”.
Prea des imi pare ca romanii sunt fiinte ombilicale, legate vesnic de “casa parintilor”, care au prins un comunism pe cat de feroce, pe atat de paternalist incat sa le dea voie sa aiba o casa, in vreme ce generatia noastra sta si-si smulge unghiile ca sa prinda o chirie cat de cat.
Iar ca “parintii sa ceara” imi pare la fel de stupid incat sa-ti mariti fata ca sa nu te “vorbeasca lumea”. Greseli, greseli, greseli. Nu e o greseala insa sa judecam, si sa fim autentici in judecata noastra.
G.
Stiu, o sa ziceti ca-s rece si rea, dar nu empatizez cu portretul “intelectualei timide” de mai sus. Cata ipocrizie iti trebuie sa stai in casa cu asemenea parinti la 27 de ani si sa avortezi un copil dorit pentru ca asa spun aia? Mai bine pleca de acolo si facea trotuarul ca sa-l creasca..si dovedea mai mult caracter (ok, exagerez cu trotuarul de dragul demonstratiei, dar solutii exista intotdeauna daca vrei.)
Chichiutza, n-am stiut ca minorele nu au voie in cabientul de planning fara adult insotitor. Sincer nu prea mi se pare in regula. Adica ele nu au dreptul la confidentialitate si restul?
@Ioana
Mda … din pacate nu ai inteles ce vroiam sa spun.
Sti ce e cuidat? Eu, o infertila, nu am judecat-o. Tu, ai pus-o la zid.
E un subiect pe care nu voiam sa dau reply, n-am nimic de zis, nimic de adaugat. Dar m-au speriat cuvintele “27 de ani” […] “job OK” […] “locuieste cu parintii”. Definitia mea pentru OK nu intra nici pe departe in parametrii astia. Si ca mine or mai exista ceva persoane – cu toate astea, optimismul Ioanei (“solutii exista intotdeauna”) nu e justificat. Intr-o tara in care oameni de 27 de ani sunt obligati economic sa stea cu parintii, s-ar putea sa nu existe solutii, cu atat mai putin sanse la educatie.
(mda, tonul celor de mai sus pare prapastios sau chiar plangaret; mi-am dorit doar sa subliniez dificultatea gasirii/aplicarii oricaror solutii)
Nu vad legatura cu infertilitatea. Inteleg ca sunt legaturi emotionale intre tine si ea, dar atata vreme cat e o discutie publica, eu imi pot exprima parerea.
O femeie de 27 de ani care alege sa avorteze un copil dorit deoarece nu o mai primesc parintii acasa si alege sa stea cu acestia in continuare…cum sa zic…nu e in regula. Ok, o fi timida, slaba, deresponsabilizata, o fi avand traume din copilarie, habar-n-am..din punctul meu de vedere nu este o persoana frecventabila (ca sa ma exprim eufemistic).
Sunt curioasa ce nu am inteles totusi sau ce crezi ca nu am inteles. Poate realmente imi scapa ceva si nu-mi dau seama.
Liviu, exista fundatii care ajuta femeile in asemenea dificultate, exista adaposturi..exista multe surse presupunand ca nu are nici o ruda/prietena care sa o ajute. Si avea noua luni sa le puna cap la cap, inclusiv sa isi schimbe jobul la o adica.
Daca spunea ca nu a dorit copilul avea toate respectele mele , este treaba ei, decizia ei, nimeni nu e in masura sa judece. Dar sa inceapa cu gogosi cu parintii, pardon, e o mare ipocrizie. Si daca asa ar fi fost, cum poti sa stai in continuare in casa cu asemenea “parinti” si sa te si uiti in oglinda dimineata???
Ma rog, nu discutam de cazul concret despre care pomenea Andreea. Tragedii individuale (sau persoane slabe, timide, neadaptate) exista in orice societate. Problema apare atunci cand societatea este atat de saraca incat tragedia devine norma.
Pomenesti de “fundatii care ajuta femeile in asemenea dificultate”. Eu, desi sunt o persoana in general informata (si cu un cerc larg de cunoscuti, cu probleme din cele mai diverse) n-am auzit de ele. Poate sa fie o intamplare, dar mai degraba este vorba de o lipsa de vizibilitate.
In concluzie, nu sunt de acord ca “solutii exista intotdeauna”. Sau, chiar daca exista, ele nu sunt la indemana, nu sunt cunoscute, nu sunt popularizate. Ca sa revin la cazul pomenit de Andreea, situatia descrisa de ea este, din pacate, extrem de plauzibila si nici pe departe rarisima.
P.S. Am zambit la “putea sa-si schimbe jobul”. De ce sa-l schimbe, din moment ce era “Ok”?
(imi pare ca devin din ce in ce mai offtopic, asa ca ma opresc, am spus ce voiam sa spun, anume ca ma sperie cuvintele “job ok” “locuieste cu parintii”)
@Ioana,
Vroiam sa subliniez ca sunt cazuri si cazuri. Nu trebuie sa judecam atat de aspru, sa aruncam cu piatra atat de repede si as adauga acum sa gasim atat de usor solutii pur teoretice.
Iti admir sincer optimismul si exuberanta tineretii caci presupun ca esti o persoana foarte tanara.
Chiar crezi ca este asa de usor sa-ti schimbi locul de munca fiind gravida? Chiar crezi ca a ajunge in strada gravida fiind … in fine nu conteaza. Daca astea pt tine sunt “gogosi” cred ca avem experiente de viata diferite.
Eu una nu inteleg ce inseamna “persoana frecventabila”. Poate ma lamuresti.
@Liviu
Ai perfecta dreptate! Un job care nu iti permite o minima independenta, un minim de trai dupa ani de facultate nu e ok. Ok se referea la salariul pe care-l are comparativ cu al altor categorii de intelectuali, nu cu salariul pe care ar trebui sa-l aiba pentru a putea sa-si permita o chirie, o intretinere, mancare. De bb sau de costurile asociate starii de graviditate nu mai zic nimic.
De pilda, o prietena de-a mea din copilarie medic rezident anul I nu are un salariu OK. Cu banii pe care-i castiga nu gasesti o pensionara dispusa sa-si rotunjeasca veniturile ca baby-siter. Dar deja cred ca am deviat de la discutia articolului.
Erata: vroiam sa zic bona, nu baby-sitter.
Hello all,
Multumesc foarte mult pentru discutia de pana acum, pentru standardul de decenta pastrat, si pentru ca am ramas on-topic in 90% din discutie.
Probabil ca povestile femeilor care vin la o camera de intreruperi de sarcina ar putea acoperi o Biblie in care sa avem o Geneza, un Exod, un Levitic, un Deuteronom, un Vechi si un Nou Testament, si apoi inca vreo 10 volume pline de argumente, unele absurde, altele induiosatoare, unele in care micimea umana te aduce la lacrimi, altele in care nesimtirea umana te obliga la repulsie.
Indubitabil, cauze sunt multe. Toate converg, in cele din urma, spre fatidicul “a pastra sau a nu pastra un copil”, dupa care urmeaza optiunea avort, dupa care urmeaza interventia “avort”. “Judecam” in masura in care ne raportam la un sistem de valori, si recream un sistem de valori cand auzim de un “avort” (a facut sau nu bine, eu as fi facut asa sau altfel).
Inteleg, de la toti, ca dincolo de tot si de toate suntem “pro-alegere”, si nu “pro-viata”. E un pic inselator, pentru ca in fapt societatea are un principiu moral care se aplica, si care in Romania e totusi unul “pro-life”…pana la proba contrarie.
Ce facem pentru post-ventie? Ce facem ca sa prevenim recidiva unui prim avort, si unde intervine educatia barbatului si a femeii in cuplu vis-a-vis de mijloace de protectie, dar si coping in cazul unei sarcini nedorite?
G.
Andreea, sunt foarte tanara, am 30 de ani.
Sunt de acord ca sunt cazuri si cazuri , de aceea cred ca numai la subiectul asta am spus de nenumarate ori ca nu judec decizia unei femei de a face avort, dar iata ca judec persoana care a luat decizia de a avorta un copil “dorit”. Aici mintea mea se opreste si nu voi intelege in ruptul capului asa o chestie. Ca prietena ta se simte mai bine daca se minte frumos ca “nu avea conditii” desi dorea copilul si o satisface rolul de victima inocenta a parintilor cei rai cu care totusi trebuie (?!) sa locuiasca mai departe, pot sa inteleg. E o problema ce necesita terapie.
In fine… nu cred ca are rost sa mai continuu, cred ca m-am facut inteleasa.
@ Ioana: eu cred ca are rost sa continui, sa continuam. Uneori dintr-un astfel de dialog “pe o tangenta” pot sa iasa la suprafata idei comune, realizari mai adanci a ce se intampla langa noi, si pot sa aiba loc si decizii comune.
Dorinta noastra cand am scris acest articol a fost sa facem cunoscut un fragment de discutie in care Cristina avea competenta persoanei care a asistat, si a efectuat, intreruperi de sarcina; eu am experienta comportamentului uman, si poate o intelegere mai empatica asupra defectelor de comportament.
Dar in cele din urma suntem un cuplu, ca si multi dintre voi. Ne dorim copii. Ca si voi. Unii dintre voi aveti copii, si ne bucuram ca aveti.
Reiterez. Cum accesam toata aceasta “bogatie” de resurse, de pareri, de opinii, pentru ca sa ajutam femeile care ar putea sa beneficieze de asta. Nu exista varsta la care avortul sa fie cu adevarat “okay”, si stim ca exista o categorie de un imens risc, aceea a adolescentelor in intervalul 16 – 19 ani, pentru care aproape invariabil si actul sexual, si sarcina nedorita, conduc la drame care lasa cicatrice adanci.
Noi suntem deja la varste de aproximativ 30 de ani. Ce-ar fi sa ne preocupe un pic ce vine dupa noi?
G.
Mutsunake, pai eu o sa pun placa cea veche si o sa spun ca medicii ar trebui sa faca “post-ventie” cu femeia imediat dupa interventie, cu mult batut la cap despre riscurile imense ale avortului si mijloacele contraceptive dintre care sa aleaga impreuna ce i s-ar potrivi mai bine aceleia.
Cum spuneam si mai devreme, oarece terpie dupa n-ar strica deloc, ba chiar ar trebui sa fie by default (prin ghiduri de tratament/proceduri). Este nevoie de ea chiar daca femeia nu isi da seama de asta si ar pleca vesela ca o panselutsa. (Sau cu atat mai mult)
Hmmmm…hai sa pun problema un pic mai detaliat.
Exista programe, si exista metode de evaluare a programelor. Intamplator, aici am avut parte de pregatire bazala vis-a-vis de ce inseamna “program evaluation”, si prin ce se deosebeste de o simpla “knowledge transfer”. Medicul, din pozitia lui, nu poate executa un program. Poate face “transfer de cunostinte”.
Adevaratele programe sunt cele care vizeaza populatii la risc, sau populatia generala. Sa iti dau un exemplu: condusul in conditii de iarna. Aici televiziunea canadiana are spot-uri publicitare, pe perioada iernii, care ajung in fiecare camin dotat cu un TV si care spune asa: “you would’ve noticed this (X, Y, Z), what about on the road? During winter condition, drive safely. Slow down”.
G.
Ok, inteleg, ai dreptate.
Atunci poate ca o idee buna ar fi sa se faca asemenea spoturi la TV , ramane sa ii identificam pe cei interesati (deoarece banuiesc ca ministerul are alte prioritati). Ar putea fi fundatii si asociatii gen Accept, ARAS si altele (mai sunt, nu-mi vin acum in cap) care sa finanteze asemenea proiecte. Ar putea fi si MECT ca tot are programe de educatie sexuala in scoli (desi iarasi n-as miza prea tare pe bunavointa institutiilor statului). Daca exista o asociatie profesionala a obstreticienilor poate ar fi interesata sa dea o mana de ajutor…
Sa facem un brainstorming 😀
*obstetricienilor
Bingo.
Nu e suficient sa ne oprim, ca si in cazul Iarinei, la a discuta starea lucrurilor, saracia, ignoranta, si “firea pacatoasa a romanului”.
Eu am un mare defect. Cred in binele din oameni, chiar si cand oamenii sunt caini, si se manjesc cu propriile excremente. Foarte tarziu ajung la concluzia ca omul poate “fi” rau; destul de devreme ajung la concluzia uzuala ca omul poate “face” rau.
Iar eu zic sa “facem” bine. Pentru Ro, principiul “fundatiei” e unul valabil, dar de obicei sub-finantat, sub-expus, prost apreciat de populatie si de obicei in aceeasi zona de acceptare ca Martorii lui Iehova (no pun intended).
G.
@ioana: Scuze pt intarziere! Tocmai ca ziceam ca nu vor sa intre chiar daca sunt incurajate de catre medic ca vor avea deplina confidentialitate, si mama va sta pe culoar in tot timpul asta. E o bariera pe care si-o pun singure, pe care sincer uneori mi-e foarte greu s-o inteleg.
Oameni buni, nu stiu daca va amintiti dar, in epoca de pina acum 18 ani, un copil primea nota mai mare daca isi turna parintii la profesoara. Daca ar fi fost numai asta si relatiile parinti-copii ar fi fost compromise, macar pentru citeva generatii ulterioare. Asta una la mina.
Poate parea fortata comparatia, dar eu sesizez o autodesconsiderare a propriului corp la tinerele de sub 20 de ani. Pornind de la mers cu burta si spatele gol la minus 15 grade, cu balerini cu talpa subtire in plina iarna si pina la belciuge in buric, nas, limba si clitoris, toate astea ne arata totusi ceva: daca nu au nici o problema in a avea un inel in clitoris, de ce ar avea vreo problema sa aiba o cicatrice pe uter? Desigur, eu nu condamna piercingurile, fiecare e liber sa isi puna cite vrea, eu doar observ si trag, pt mine, o conclusie (poate fi si eronata, sa-mi spuneti voi daca o fi). Asta doi la mina
Mai exista apoi criteriul economic: abia ma intretin pe mine, dar-mi-te sa mai cresc si un copil; conscluzia: avort. Eu mi-am dorit sa fi ramas gravida din intimplare, garantat as fi avut copil la scoala acum 🙂
Un alt punct: prima care afla e o prietena sau mama lui. Bun, atunci in urma acestor concluzii (cind vor fi concluzii) sa se dirijeze informarea spre aceste categorii: mamele de baieti, prietenele, best friendsii etc. Eu inca cred ca educatia va face diferenta, desi vad copiii din jurul meu care si-ar infinge ipodul in urechi cind ai vrea sa le explici ceva.
Cei care stau cu parintii. Da, in Romania azi prea multi tineri sunt nevoiti sa stea cu parintii. Eu, daca as fi stat cu parintii in ultimii 10 ani, cu banii dati pe chirie as fi avut deja un apartament cumparat azi. Dar n-am mai vrut/putut sa stau cu ei, desi sunt cei mai misto oameni din lume. Dar trebuia sa fac efortul sa zbor din cuib, iar pt mine asta era o chestiune de maxima importanta. Si bine am facut ca am facut-o.
Eu cred ca avortul e mai mult decit o chestie punctual determinata, cit o noua tendinta. Ne deresponsabilizam, nu ne mai intereseaza, ne intoarcem capul, devenim opaci si refractari. Un copil inseamna daruire, grija, atentie, altruism, angajament de durata, or astea deja la foarte multi nu se mai regasesc. Uitati-va in jur, uitati-va la oameni. In 20 de ani nu va mai fi tendinta, va fi realitate.
Pingback: Despre “safe sex” « andreanum & co
In atentia semnatarilor articolului!
Va rog sa imi oferiti niste raspunsuri la urmatoarea problema. Partenera mea este sub tratament hormonal de lunga durata cu anticonceptionale si vreau sa stiu daca exista vreo sansa cat de mica ca in urma contactelor sexuale sa se intample un avort chimic. Mentionez ca este un tratament de lunga durata si ca nu mai are ciclu menstrual de ceva timp. Mai exact ma intereseaza daca exiata cea mai mica sansa de a se intalni un spermatozoid cu un ovul, ca ulterior produsul sa fie ucis chimic de tratament.
Sper sa aveti timp si pentru mine.
Va multumesc anticipat!
Vio,
1. Pentru o femeie la varsta fertila si activa sexual, pe anticonceptionale sau nu, care a avut anterior o menstruatie regulata, absenta sangerarii menstruale reprezinta, pana la proba contrarie, sarcina.
2. Daca testele de sarcina sunt negative (obligatoriu nu unul singur), trebuie explorate cauzele amenoreei (lipsa menstruatiei)
3. Lipsa menstruatiei se poate datora pilulei contraceptive, unei alte patologii care inhiba axa hipotalamo-hipofizo-gonadala, sau…menopauzei.
Este important ca partenera ta sa vada un ginecolog in cel mai scurt timp, indiferent daca e insarcinata sau nu.
G.
Vio, in cazul de fata pilula contraceptiva e cea care a cauzat amenoreea. Mi se pare oarecum ciudat ca nu a avut curiozitatea de a merge la ginecolog mai devreme. In cazurile de genul asta, de obicei, in urma investigatiilor se schimba pur si simplu tipul de pilula contraceptiva, evident dupa excluderea altor situatii mai deosebite. Deci sfatul meu e sa mergeti cat mai repede sa va faceti o programare. Despre riscul de sarcina, chiar daca apare amenoreea, efectul contraceptiv este mentinut, binenteles daca pilulele au fost administrate corect. In cazul de fata nu putem vorbi despre avort chimic, care este indus medicamentos (vezi comment).
c.
si daca ai 15 ani si esti disperata.. CE FACI..te sinucizi.. 😐
@ Nobody: nu, nu te sinucizi, indiferent de varsta pe care o ai. Dintr-un numar de motive, inclusiv obiectii morale, in momentul in care ai ramas insarcinata si chiar in pofida disperarii trebuie sa gasesti drum catre cineva cu mintea un pic mai coapta decat a ta, care sa te ghideze, care sa te ajute, si care sa-ti ofere sprijinul de care ai nevoie.
Nu stiu daca observatia ta e una de ordin teoretic, sau daca are si un titlu personal. Dar in eventualitatea improbabila ca e vorba despre tine, am rugamintea sa citesti urmatoarele:
Ai doar 15 ani. Creierul tau nu e inca suficient de matur incat sa sustina notiunea “am sa fiu mama”, chiar daca organismul tau e pregatit sa indure o sarcina. La varsta ta abia a inceput procesul de remodelare a creierului catre maturitate, disperarea – asa cum ii spui tu – e doar data de greutatea problemei, pe care capul si umerii tai n-o pot sustine de una singura. Inainte de a lua in considerare terminarea sarcinii, sau sa te sinucizi, du-te si vorbeste cu un medic ginecolog. Cristina si cu mine am facut observatia ca mersul la ginecolog, conform legii din Romania, nu e obligatoriu sa il faci de mana cu un parinte, cata vreme e un membru al familiei sau un adult. Gaseste acel adult, eu te sfatuiesc sa fie totusi un parinte, si mergi la doctor pentru ca primi ceea ce acum ti se pare ca nu ai…optuni.
Am maine poimaine de doua ori anii tai, si iti (re)cunosc disperarea. Are sa vina un moment cand vei fi trecut de ea, iti promit.
Indiferent ce alegere faci, iti promit, va fi fost mai usor daca vei simti ca ai avut pe masa toate variantele.
G.
Pingback: Strajerii Sfantului Sisoe — andreanum.org
Dar ce ziceti de acei barbati care isi lasa intentionat partenerele gravide si se mai si lauda cu chestia asta pe la prietenii de bere ca in felul asta se “razbuna” pe partenere?
Lavinia,
Desi sunt de acord ca atitudinea “machista” a barbatului care se “razbuna” pe femeie lasand-o insarcinata e una reprobabila, sarcina nedorita nu apare pouff! pentru ca barbatul si-a dorit asta.
Femeia are darul, ca si barbatul, de a se proteja. Este sarcina ambilor parteneri, daca mijlocul de contraceptie e prezervativul, de a il impune ca regula – si nu exceptie – in actul sexual. Daca, sa zicem, metoda de contraceptie a calendarul, cu atat mai mult pica in sarcina femeii sa-si cunoasca bine ciclul menstrual si sa aiba ea in primul rand o igiena buna a vietii sexuale, tocmai pentru ca este prima vizata.
G.
Lavinia,
Regula acestui blog e foarte simpla, si pt. barbati si pt. femei. Comentariile defaimatoare, atacurile la persoana si rant-urile homofobe sunt neagreate. Ca atare, tonul tau e inacceptabil. Ai dreptul la o opinie, bineinteles, dar nu vad de ce ti-as oferi acest drept pe domeniul nostru. Esti libera in schimb sa ne porcai pe oriunde alta parte apuci, subsemnatul inclusiv. Poti sa te consideri banata. Toate cele bune,
G.
Da, asa este femeia e prima vizata, dar e mult mai usor pentru barbati sa foloseasca prezervativul decat pentru femeie sa inghita zilnic pastile care au efecte secundare. Egoism sau nesimtire ???
am facut si eu avort dar ceea ce spuneti dumneavoastra aici sunt doar vb pt k realitatea e alta….am facut ecografie si mi a zis sa ma urc p scaunul acela fara sa mi dea vreo informatie despre riscurile la care ma expun…nu mi a zis nimik…aaaaa cand am intrebato cat ma costa stiti ce mi a zis?? ” pai tu cati bani ai la tine”??? …..si multe altele , m a traumatizat doctora aia……
este una care cred ca nu se practica LA ANIMALE – decat in laboratoarele de cercetare, diverse.
altfel, SI ANIMALELE NOASTRE DE CURTE SUNT MAI RESPECTATE DECAT FEMEIA.
sunt lasate sa-si urmeze cursul si rolul matern, natural – nu sunt MUTILATE nici pe moment nici pe viata, f. de priceperea medicilor.
barbatii saraci nu se mutileaza asa – nici fizic nici psihic – “din cauze economice”, “economice de constiinta”, “pt. aparente de morala”, “pt. morala economica”, “din complexul vinovatiei”, “din constiinta de posibilitati, de vina, de societate, de imagine” si alte POR-CA-RII.
bine ca macar le mai apara religia – cand – doborate de JUDECATORI si de TOATE ARGUMENTELE DE BUN-SIMT – pot sa mai incerce si ele un: “NU – ca religia…”
asta – pe ele – pe femei – bine ca le apara macar religia – de la MUTILARE.
cat despre picii pe care urmeaza sa-i cioparteasca barbar – si sa-i arunce-n galeti si apoi cine stie unde, mai bine pastrez reculegere si nu mai zic nimic.
imi permit doar o intrebare: i-o fi durand – sau nu – or fi avand si ei strafulgerari de constienta – atunci – cine poate stii?…
dar asa, ca metafora – e bine de filmat si servit la masa in loc de mancare – tatalui natural – BESTIEI care nu-si asuma raspunderea: PROPOZITIA: “NICI NU FAC OCHI – SI IATA, COPIII SI INCEP A PLATI PACATELE PARINTILOR”.
EPILOG
femeia care decide DE CAPUL EI SI FARA CONSTRANGERI – un AVORT = in fact – NU EXISTA.
fiindca de mici, fetele pornesc cu bagaje EDUCATIONALE diverse. societatea INCA e BARBARA. dar se preface ca nu stie. si asa EDUCATIE au acele femei – rezulta ca sunt doar ZOMBI CE ROSTESC CA ALEG – DAR IN FACT – ELE CULEG O LIPSA DE SANSA – DIN START – a caror vina nu o poarta ele – ci MEDIUL.
sa va ia dracu pa toti CINICII si DOBITOCII care considerati in avort o solutie.
v-o transmite Ion. ca de la barbat la barbat. ca Marie se pare ca n-are consecventa? in locu ei, cu dintii si ghearele goale, m-as lupta, pt. fiecare idee. sa evoluam o data. sa nu mai fim jungla de dobitoace.
lasati argumentele PARACIVILIZATE pt. INAINTE de a arunca asa repede fetele in viata sexuala. pan tot ce vehiculati cu industriile placerii, de parca asta ar fi o ratiune de a fi.
pa urma tanara femeie sa trezeste urland in tacere – prinsa in plasa GROSOLANA a josniciei patri (patriarhale).
uah, ce subiect. numa cand vad tema im vine sa iau furca si coasa la cine stiu io din cui.
Pingback: Teren arid — andreanum.org
Pingback: La cat timp se face avortul « Fiu de tina
Avortul nu este o solutie! Exista centre de consiliere care te pot ajuta, asa cum e Asociatia NOUA SPERANTA, ALTERNATIVE PENTRU VIATA din DEVA, jud. Hunedoara.
o lectura interesanta poate.
http://jama.jamanetwork.com/article.aspx?articleid=201429 Fetal Pain A Systematic Multidisciplinary Review of the Evidence