Sa nu renunti, Aida! -renamed

In urma cu trei luni, pe forumul desprecopii, pentru Teodora Lianei Stanciu s-a organizat un fel de bazar cu jucarii donate de copii. Jucariile erau licitate si aveau sa ajunga la un camin de copii, iar banii – in conturile Teodorei.
Emma are aproape 6 ani si stie exact ce inseamna durerea, stie ce inseamna chimioterapia, stie ce inseamna cancerul. Ea a castigat o batalie cu aceasta boala, in urma cu doi ani.

Din pacate, de cateva saptamani Emma a pornit intr-o noua calatorie spre iad. Boala ei a recidivat.

Emma a refuzat sa mai treaca prin sedintele de chimioterapie. Sunt prea dureroase si medicii spun ca de-acum sunt cam inutile. Corpul ei nu mai reactioneaza la acest tip de tratament. Un medic din Budapesta i-a sfatuit pe parinti sa incerce orice. Chiar si un medicament care nu are indicatie pentru copii, pentru acest tip de cancer, ale carui efecte secundare pot insemna chiar si un atac de cord (Sunitidin se cheama). Mama Emmei inca nu i-a administrat acest tratament pentru ca asteapta rezultatele unei biopsii care va stabili daca ganglionii de pe corpul Emmei sunt sau nu cancerosi. Biopsia e programata pentru martea viitoare, iar rezultatele vor veni in 2-3 saptamini… mult timp, daca ne gindim cit de repede poate actiona boala asta.

In timpul asta Emma nu sta linistita acasa, ci inca urmeaza diverse tratamente care sa ajute corpul sa lupte cu celulele canceroase… E un chin si pentru ea si pentru parinti. Mama ei sta tot timpul cu ea, nu o poate lasa singura, deci nu poate merge la serviciu. Tatal Emmei e sofer de tir, dar cind e musai sa fie alaturi de fetele lui, nu prea poate face curse (cum a fost la Budapesta). Nici nu pot sa imi imaginez cit de greu si deznadajduitor poate fi sa treci prin asa ceva citeva zile, dar-mi-te ani…

Daca aveti cumva idei legate de tratament nu ezitati sa scrieti, pot fi de ajutor (voi face cumva sa ajunga la mama Emmei). Daca doriti si puteti sa donati totusi bani, in topicul de pe forumul desprecopii.com aveti, pe pagina 7, conturile pentru Emma. Le reiau si aici:

cont:ABN AMRO-sucursala Timisoara:RO70ABNA3600001000487849 lei sau euro

cont:Banca Transilvania-sucursala Timisoara
-lei:RO56BTRL03601201E14081XX
-euro:RO31BTRL03604201E14081XX

pentru Ciolac Emma Aida

Oricit am incerca sa ne ascundem, nevoia de bani exista, si acum cu atit mai mult. Atita vreme cit Emma inca respira exista speranta, dar speranta de a invinge cancerul e una care costa scump.

Exista o clinica in Siberia, la Novosibiirsk din cite am inteles, in care se trateaza cazuri terminale de cancer la copii si in curand la Galati se va deschide un centru de tratament cu medici siberieni. Pentru ca nu poate sta cu mainile incrucisate sa astepte sfarsitul mama Emmei e hotarata sa mearga la Galati. Prima cura personalizata pe nevoile Emmei va costa in jur de 3000 de euro. Banii nu sunt multi, dar nici putini… Daca dupa ce va efectua aceasta cura nodulii vor continua sa creasca, mama Emmei va incepe sa-i pregateasca fetitei cateva amintiri frumoase. Bagajul pentru dincolo. Si aici putem ajuta si noi. Emma este un copil care nu a avut prea multe cadouri de la viata, Dumnezeu si lume. Boala a tinut-o departe de oameni, izolata, contactul cu alti oameni era interzis de medici.

Ce va cer eu, pentru ca eu nu va pot cere bani… bagajelul inseamna o bucurie, o surpriza, indeplinirea unui vis al unui copil de sapte ani. Ginditi-va, daca aveti copii, ce mare bucurie ati putea oferi copilului vostru miine. Poate fi o calatorie la Disneyland, poate fi o carte, poate fi o baie alaturi de delfinii de la Delfinariul din Constanta… toate ideile astea si sute altele pot fi facute cadou. Nici una dintre ideile de mai sus nu imi apartine, unele apartin Adei, altele mamei Emmei, altele pot sa vina de la voi. Daca Emma va trai, bucuria ei va fi cu atit mai mare, va avea o amintire frumoasa. Daca nu va trai, va fi pentru noi impacarea ca am dat unui copil ocazia sa zimbeasca macar o data.

Si va mai rog ceva: nu porniti vreo clipa de la presupunerea ca Aida sau Emma nu exista, ca acest post si toate cele care s-au scris si se vor mai scrie sunt o modalitate de a stoarce bani de la oameni milosi; nu loviti in mama acestui copil, care sufera deja si fara contributia altora. Nici sugestii de genul “vinde-ti un rinichi” si fa rost de bani nu cred ca sunt necesare. Nici nu vreau sa aud nici acuzatii de genul: vrei sa-ti faci trafic pe seama unui copil bolnav; astora le raspund de pe acum: imi doresc sa am trafic de 15 ori mai mare, daca asta imi garanteaza ca pot sa ajut repede si eficient un copil. Nu e primul pe care vreau sa-l ajut si mi se rupe daca imi aplicati orice eticheta vreti voi pt asta.

Daca nu doriti sa comentati aici, dar aveti totusi ceva de transmis Aidei sau Emmei, puteti sa-i scrieti la aidaciolac@yahoo.com

PS: postul este scris de mine si de Ada, de fapt mai mult de ea, careia ii multumesc pt ajutor.

PPS: In urma unui e-mail al unei mame am modificat titlul postului; Bagajelul de amintiri implica o renuntare, o capitulare, or ideea era tocmai ca nu renuntam nici noi, nici Aida si nici Emma. Mamica are dreptate, titlul nu era bun.