Raspuns lui Mugur. Nu doar schizofrenii isi macelaresc familiile.

In aceasta dimineata Mugur (Ciumageanu), cu care ma stiu si cu care – sper ca reciproc – ma simpatizez, raspunde foarte caustic unui articol din Evenimentul Zilei despre crima recenta in care a jurnalista a fost ucisa, impreuna cu copilul ei, de fratele schizofren. Cu aceasta ocazie subsemnatul a fost solicitat sa-si spuna un punct de vedere pe care l-a prezentat pe parcursul a 48 de minute ziaristei care co-semneaza articolul. Ca de obicei, am fost citat putin, si aproximativ. Titlul neobisnuit de prost, pana si pentru standardul cu care m-am obisnuit, face obiectul tiradei lui Mugur intitulata “Directorii editoriali au ejaculare precoce s.a.m.d“. Este o evidenta parafrazare a articolului “Schizofrenicii isi macelaresc familia s.a.m.d.” Am pus samd pentru a nu baga in discutie o melodie destul de fredonata la moment, si care doar intamplator isi face loc in ambele discutii.

Varianta usoara ar fi sa popularizez raspunsul lui Mugur, pe buna dreptate indignat vezi scandalizat de reductionismul tamp al titlului si care lasa loc de o generalizare cruda, adica daca esti schizofren iti macelaresti familia? Cu siguranta nu.

Varianta grea, in schimb, si una pe care am de gand sa o aleg si o scriu aici, nu direct pe FB pentru ca e posibil sa fie un text mai lung, si pe care sper/ imi doresc ca Mugur o va citi, e una care merge dincolo de politica editoriala si care explica, din punctul meu de vedere, si de ce a) exista astfel de titluri si b) de ce exista un psihiatru citat intr-un astfel de articol.

Sa incep cu titlul. Trebuie spus ca fac presa, sub o forma sau alta, de 12 ani de zile, cu mici/ minime intreruperi. Primul meu articol merge foarte multi ani in urma, pana in 1996 pe cand eram doar un pusti si cand Curierul National, unde lucrau la vremea respectiva Ralul Filip (RIP) si Razvan Barbulescu a vrut o pagina de articole scrise doar de adolescenti. Am pe undeva pe acasa taietura din ziar, mi-a parut si atunci, si acum, una dintre realizarile de care ma simt cel mai multumit. In toti acesti ani am scris, am vorbit, am editat, montat, transmis, regizat, intervievat, mintit, spus adevarul, am fost scuipat flegmat acuzat invidiat tot ce vreti. E insa la fel de posibil ca 12 ani plus de munca in presa iti dau si o minima expertiza. Vreau deci sa vorbesc nu doar ca psihiatrul care e citat intr-un articol, dar si ca jurnalist, lucru care imi va fi greu pentru ca ce trebuie sa explic aici e cum titlul violent vinde ziarul chiar daca exprima un neadevar.

Ideea nu e noua. E practicata ubicuu pe mapamond si pretutindeni are rolul de-a convinge cumparatorul sa cumpere marfa, adica ziarul. Adevarul sumbru e ca presa scrisa moare. In Romania, din motive innumerate, majoritatea versiunilor print care rezista nu sunt quality, ci tabloid, intrucat ofera o hrana usor digerabila, in oglinda si asentimentul cititorului tinta care 1) nu cauta, 2) nu vrea ba chiar 3) respinge sa fie educat prin media cotidiana de taraba.

Am vorbit, de-a lungul timpului, cu n jurnalisti. Recunosc, sunt defect, sunt format la randu-mi la scoala lui Ion Cristoiu cu care am lucrat acum multi ani, poate ca asta mie insumi imi da o mare doza de subiectivism. Dar chiar si cei neformati de Cristoiu iti vor spune ca stirea vinde ziarul, nu adevarul. Geneza unui astfel de titlu “schizofrenicii isi macelaresc familia” vine dintr-un pasaj logic de la ” ce s-a intamplat” la ” cum vindem asta”. Corect era ” un schizofrenic isi macelareste familia” (gluma deja mitologica din Seinfeld zice ” nu ca ar fi vreo problema cu asta“). Dar pentru ca au mai fost niste (cateva) cazuri anul acesta pluralul functiona la fel de bine. Aici vorbesc eu, jurnalistul care isi doreste sa vanda ziarul si care spera ca materialul va fi citit de o masa cat mai mare de cititori.

Si aici vreau sa insist asupra unui aspect din punct de vedere al scopului meu ca psihiatru. Eu, Diaconu, nu sunt intaiul descalecator in tot ce inseamna formare de opinie in psihiatrie. Mugur, Eugen, Hanibal, Florin Tudose sunt nume care vin repede in minte. Toti au trecut prin asta, sunt curios daca Mugur are o experienta anterioara cu asa ceva; toti, la randul lor, s-au retras pentru ca pe undeva mizeria asta le contamina reputatia, poate, sau pentru ca aproximau proasta informare a populatiei cu dezinformare crasa si atunci, in opinia lor, mai bine non-informare sau anti-informare decat dez-informare.

Experienta mea e diferita, si aici vin din nou ca jurnalist si spun ca exista adevaruri pe care, in mintea cititorului, ai nevoie sa le pregatesti. Una e sa vorbesti, unu la unu, cu o mie de pacienti alta e sa te citeasca o mie de oameni. Efectul fluture al unui articol se intinde uneori pe luni/ ani de zile si, cu riscul de a fi criticat pentru urmatoarea opinie, tocmai salienta unui titlu descriminator ancoreaza mesajul, si nu corectitudinea lui politica. Prin salienta titlului ma refer la legendarul “gaina care a nascut pui vii” a lui Cristoiu, care a acorat bulia rosie in constiinta cititorului si l-a consacrat si pe Maestru mai mult poate decat eseele lui istorice, foarte bine documentate. Cititorul se intalneste, intr-un titlu de ziar, cu propria lui fantezie/ angoasa, cu idiosincrazia si prejudecatile lui, si de cele mai multe ori nu-si doreste sa fie antagonizat. Acesta dorinta de consumator il indeamna sa isi ranforseze/ recompenseze comportamental anumite credinte, fie ele corecte or ba.

Mugur trebuie sa stie, caci e de formatie simila cu a mea, ca sunt momente in care o traiectorie de coliziune la nivel de credinte cu pacientul iti rupe relatia terapeutica si, de obicei, majoritatea dintre noi facem un “surfing” de credinta intr-o buna masura din timp pana acolo unde ajungem sa restructuram cognitiv individul. Ah, ca speram in momente a-ha, kodak sau evrika nu e mai putin adevarat dar asa ceva nu se intampla in mod uzua. In mod uzual saltul calitativ de credinta al individului vine la masa critica, la echilibru punctuat, acolo unde individul e pregatit sa accepte ipoteza alternativa, nu cea nula.

In Romania schizofrenia este stigmatizata. Si este stigmatizata pentru ca schizofrenicii isi macelaresc familiile. Nu conteaza valoarea de adevar a propozitiei, conteaza valoarea de salienta a credintei. Intrebati, de-a valma, oamenii majoritatea vor raspunde poate ca un psihotic e mai violent decat un non-psihotic, chiar daca asta e o propozitie gresita. E gresita statistic, dar e reprezentata majoritar in constiinta individului, are prevalenta si pentru ca are prevalenta cand tu vii sa o combati, in scris, in preajma ei iti pierzi cititorul de musteriu..

Pare deci o lupta pierduta din start. Eu in schimb am, de cand sunt intors in Romania, o alta strategie pe care mi-o asum si pe care am sa o spun aici clar, si raspicat. Singura televiziune pe care am refuzat-o (si astazi, intamplator, am un mic regret) a fost Trinitas. Am fost prezent la toate (a se citi toate) televiziunile din Romania, cu exceptia Jurnalului National si Gandul care nu mi-au cerut vreodata un interviu am vorbit cu toti jurnalistii care au vrut vreodata sa scrie vreodata de boala mintala, de greutatea ei. Din punctul meu de vedere mi-am reprezentat de fiecare data la fel meseria, am vorbit-o la fel, am vulgarizat-o la fel, si de fiecare data mi-am pus mesajul intr-un ambalaj gen ” schizofrenii isi macelaresc familia”. Lupta pe care o duc cu constiinta publica, romaneasca, nu e una de salon, nu se poarta cu manusi, si nu e un dialog intelectual in care natiunea romana are, precum Andrei Plesu, barba, mono-spranceana si-o dilema veche. Nu, e o lupta murdara, cu prostul hotul vagabondul, cu vanghelioane si cu care pe care, e o lupta in care eu stiu ca vin dintr-o pozitie in care sunt eu, psihiatrul, marginalizat idealizat/devalorizat dar greu accesibil, ca si alti doctori vorbesc o pasareasca greu accesibila (desi corecta stiintific) si omul de rand nu se identifica, vreodata, cu mine caci eu n-am mancat salamul lui cu soia.

Mugur, uita-te ce se intampla cu accesul la sanatate mintala din 2008 incoace. Eu stiu ce se intampla in practica mea. Si nu se intampla pentru ca eu sunt un psihiatru mai bun decat altii, tind sa cred ca meta-efectul de care vorbesc, generat pana la urma de un “schizofrenicii isi macelaresc familiile” e ca aduce, paradoxal, pacientul la medic psiholog terapeut consilier pentru ca, in cele din urma, umanizeaza medicul, il introduce intr-o poveste unde e plauzibil ca exista, unde e (nu spuneai tu candva citandu-l pe Bandura?) un model imperfect deci asimilabil?

Noi, medicii, suntem cand nu suficient de buni cand prea suficient de buni. Avem nevoie sa mergem acolo. Da, am fost citat ridicol de prost in 99% din cazuri si in primii 2 ani de munca trebuia sa cer, explicit, cand mergeam intr-un platou sa nu-mi fie scris sub numele meu ” psiholog”, cata vreme eu sunt psihiatru. Sunt mandru de mine si ies linistit, azi, din casa, am reusit in doi ani sa separ, dupa 20 de ani, conceptele, concepte de care intr-o masura suntem toti responsabili. Tu, Mugur, esti medic psihiatru care a renuntat la practica clinica si face doar psihoterapie dar, pentru ca esti medic, ocazional prescrii un anxiolitic sau antidepresiv. Imi aduc aminte de o emisiune cu Liviu Mihaiu, ani in urma, cand omul ti-a zis ” domnule doctor” si tu, dublu licentiat, ai zis nu, prefer sa fiu numit psiholog. Mugur, eu nu sunt psiholog (nu crede ce spun ziarele, sic!), sunt medic psihiatru. Azi, si maine, si poimaine, exista oameni care cred ca schizofrenii isi macelaresc familiile inca dinainte sa fi fost asta un titlu de ziar si care poate vor accesa sistemul altfel, doar pentru ca stiu, din subtext, ca macelaritul de familii in schizofrenie poate fi tratat/vorbit/ rezolvat la medic. Asta e sageata mea camuflata, asta pozitionez din nou, si din nou, de peste 100 de articole incoace.

Unul dintre efectele absolut amuzante este ca la un moment dat m-a sunat o reporterita de la Libertatea sa ma intrebe de potomanie. Am ramas interzis. Altadata a scris destul de elaborat despre adictia de internet. Am vorbit, in Romania, despre pedofilie si am fost acolo cand Popoviciu vroia sa-i castreze chimic. Pentru luptele care merita, Mugur, ai nevoie sa fii relevant iar in Romania (si nu numai), a fi relevant inseamna sa “publish or perish”. Evident, cineva ar putea sa vina sa spuna ” garbage in, garbage out” (gunoi intra, gunoi iese), dar eu stiu, nu doar cred, ca in multiple faze de reciclare o constiinta publica, un concept, o populatie poate sa imprumute, vezi internalizeze, o informatie corecta in cele din urma. Iar aici, in Romania, sunt atat de multe de corectat pentru ca au fost atat de multe lucruri stricate. Nu e de ajuns sa faci legi, nu e de ajuns sa faci norme, nu e suficient sa faci ghiduri daca la sfarsitul zilei depresivul, schizofrenul, obsesionalul refuza sa vina la tine. Nu e de ajuns sa ai cele mai scumpe pastile de pe piata, daca la sfarsitul zilei psihologul zice ca pastilele sunt rele, si ca dau dependenta. Magaria asta cu pastila in psihiatrie si dependenta nu e tot un “schizofrenii isi macelaresc familiile”? Cand a aparut metaanaliza lui Kirsch nu titra Adevarul cu litere de o schioapa ca depresivii au luat degeaba antidepresive? Au fost, atunci, psihiatri vocali, relevanti, sa iasa si sa spuna asta e o porcarie? Nu.

In presa scrisa romaneasca Evenimentul Zilei si Adevarul sunt singurele in print care au sectiuni de sanatate in care, saptamanal, exista articole pe sanatate mintala. Valoarea lor stiintifica e rizibila, dar nu s-a dorit niciodata a fi mai mult. Eu nu vreau sa educ cu ziarul, ba chiar imi e frica de momentele “educationale” ale presei din Romania. Nu. Eu vreau sa atrag. Vreau sa pescuiesc. Vreau sa chem omul la doctor si nu am scrupule in a face asta pentru ca aici, de fapt, e cel mai grav fapt si tu stii, Mugur, ca populational 1 din 3 oameni care isi propun sa ajunga la profesionistul de sanatate si care isi fac programare nu vor ajunge niciodata. Si mai stii ca in Romania raportul acesta e net mai mic. Atunci cand faci referire la 250 de mii de schizofreni vorbesti de o numaratoare fixa sau de cei luati in evidenta? Cati or fi luati de fapt in evidenta, Mugur? Si cati dintre cei de spectru F2 (schizo-) crezi ca stiu ca au schizo? In US, cand Otnow si Pincus au iesit si-au spus ca toti criminalii in serie analizati de ei aveau modificari EEG, adica aveau forme de epilepsie, mesajul era “epilepticii isi macelaresc victimele”. Anterior dogma era cum ca unii oameni “se nasc” criminali, sau ca invata asta intr-un cadru social care favorizeaza violenta (vezi acelasi Bandura). Si iacata, totusi, ca un trabuc putea sa fie un trabuc.

Aidoma, e plauzibil ca o buna parte dintre crimele comise in Romania, actualmente, tara altfel cu o rata modesta de criminalitate, sunt in interiorul bolii mintale si drept consecinta direct a relelor tratamente (lipsa de sansa e si ea o forma de rau tratament) oferite de serviciile de psihiatrie/psihologie teritoriale. In cazul Guraliuc vorbim de o persoana care fusese internata la Socola, care avea un medic psihiatru, fusese diagnosticat tratat monitorizat tot ce vrei tu si care, prin drift, ajunge sa comita o crima-suicid in care isi pierd 3 persoane viata. Pe undeva tu nu resimti culpa asta profesionala, cum ca nu reusim sa ajungem la oamenii astia, si la familiile lor, si la comunitatea din care fac parte si care, in interiorul deja-credintei ca schizofrenii isi macelaresc familia, refuza sa le spuna schizofreni deci bolnavi mintal, ci le ofera alte calificative, gen sensibil, deosebit, posedat, chinuit de diavol etc?

Traiesc aceasta speranta ca nu azi, nu maine, dar intr-un poimaine pe care deja il proiectez de ieri voi avea un pacient care n-a stat 4 ani cu o insomnie, n-a stat 2 ani cu un atac de panica, nu vine dupa 6 luni de delir cu halucinatii. Am multumirea, si am experienta din spate. Dupa munca mea de la Giulesti, din 2010, psihologii au devenit persoane inevitabil solicitate de familie, medic sau politie in caz de trauma colectiva sau individuala. Am inceput sa vad preoti care trimit oameni la doctor, nu la manastire, am vazut bolovanul cum o ia inapoi la deal, Mugur, si asta vrea sa spuna cum ca pe undeva pot/putem invinge gravitatia asta catre idiocratie. Si, culmea, solutia e sa intri in idiocratie, cumva, sa gasesti acel vector care sa-ti atraga cititorul, la fel cum floarea isi ” seduce” albina pentru ca are nevoie sa polenizeze. E o lupta corecta, darwinian, chiar daca nu e corecta politic. E o lupta pe viata si pe moarte, dupa cum rezulta din povestea asta, si pana la discriminare si stigma (chiar fie ele existente) exista nevoia de a-i “avea” pe acesti oameni, acesti aproape 5 milioane de romani suferinzi de diverse afectiuni psihice, intr-o forma de monitorizare primara/secundara in care sa fie obligatoriu inclus un medic.

Amical, mereu,

G

 

2 thoughts on “Raspuns lui Mugur. Nu doar schizofrenii isi macelaresc familiile.

  1. Am citit articolul dumneavoastra….si sunt surprinsa ca cineva aici in Romania doreste sa faca ceva pentru bolnavii mintali….si nu doar sa judece.
    As avea citeva intrebari pentru dumneavoastra legate de Schizofrenie….dar pe E-mail nu pe forum.
    Va multumesc si toate cele bune.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s