Indignare

Desi pare ca am incheiat subiectul maternitatii Giulesti, desi intre timp am trecut la alte potlogarii de interes (SOV, pensii, cate steaguri la primarie…cate la prefectura…cate la Popa Pripici), astazi imi dau seama ca de fapt nu e asa. De fapt porcaria – asa cum intuiam – incepe dupa ce sirenele pleaca, dupa ce ochiul public aluneca in uitare. Cat a luat? Cinci saptamani.

Multumim, Victor Ciutacu, pentru pulsiunile morale. De aceasta data, o observatie corecta.

Ce se intampla cu Florentina Carstea? Dar ce se intampla cu noi? Oare nu suntem datori, obligati prin firea lucrurilor caci suntem din aceeasi breasla, sa luptam pentru drepturile acestei femei care ar fi putut fi oricine dintre noi, in alt context, in alta zi? Am spus asta la conferinta de presa de saptamana trecuta, nici una dintre televiziuni nu s-a sinchisit sa transmita mai departe mesajul nostru, al oamenilor care au contribuit la un final impredictibil de bun pentru supravietuitorii calamitatii de  la sfarsitul lunii trecute, anume ca la acest moment incepe de fapt dificultatea, una mai mare decat suma partilor unui dezastru. Atata va duce capul? Dam cu niste lavabila, punem niste detectoare de fum, acarul Paun e in puscarie, poveste clasata. Duca-se dracului de dreptate, sau de adevar, sau de secanta unui plan care sa le cuprinda pe amandoua. O vom judeca pe aceasta femeie ca si cum, dintr-o data, am gasit mefistofelul intregului sistem de sanatate. Ea e de vina pentru mizerie, gandaci, nesimtire, bani dati prin buzunare si prin anticamere, zeci si sute de mii de euro plimbati discret inspre/ dinspre spitale catre mici catune de interese; ea e de vina pentru toate noptile in care infirmiera n-a venit sa-ti aduca plosca sau ti-a zambit mai stramb; ea e de vina pentru ca ti-a murit copilul in reanimare si doctorul a fost bestie, si nu ti-a spus macar vreo vorba buna. Stimabili, ecce homo. Priviti paratrasnetul unei societati ingrozitoare. Sa va fie rusine, tacerea voastra complice va condamna. Sa va fie rusine, domnilor din Colegiul Medicilor, domnilor din Ordinul Asistentelor. Ce v-ar costa sa printati 20 de mii de medalioane de hartie cu portretul Florentinei si sa il poarte TOATE halatele in semn de protest? Niciodata, in 100 de ani, nu a existat vreun precedent de asemenea intensitate iar azi, indobitociti, il creati pe al doilea.

Spune Dostoievski, in “Amintiri din Casa Mortilor: “omul e o fiinta care se poate obisnui cu orice”. In abisul nemerniciei umane numita Auschwitz, Viktor Frankl il contempleaza pe Dostoievski si fibra muschioasa de pe cuvintele aruncate, literar intr-o cornucopie a naturii umane dar care intr-un lagar de concentrare devine esenta totalitarismului. Despre ultima Primo Levi spune ca doar acolo, in lagar, omul agrega intr-o societate cu adevarat dictatoriala in care libertatile sunt privilegiul unei “caste” (kapos) care jubileaza, sadic, de posibilitatea de-a le infige pe gat victimelor.

Noi NU suntem o societate dictatoriala dar, prin prisma traumei noastre alese, ca popor, alegem sa abuzam de semenii nostri intr-un mod murdar, bolnav, dement si in cele din urma reflexiv la propria noastra conditie. Rusia si Ucraina, prin comparatie, isi impusca jurnalistii. Ei bine nu. Noi, Romania, vom fi tara care isi baga personalul medical la puscarie, dupa ce l-a platit copios cu salariul minim pe economie. Chiar nu va surprinde absurdul? Sunt sigur ca pe undeva, prin recesurile mintii voastre, o astfel de situatie daca s-ar prezenta obiectiv v-ar constrange la o pozitie polara, anume musai sa raspundem la intrebarea “e BINE”? sau e rau?

Eu consider, de principiu, ca e rau sa privezi pe cineva de drepturi fara dovada vinovatiei lui. In Angola lui Idi Amin, poate. In Libia lui Gaddafi, poate. In Iranul lui Ahmadinejad, poate. In Arabia Saudita a lui Bill Sampson, poate. In Romania Anei Pauker, a lui Nikolski, a lui Turcanu, cu siguranta. Dar in 2010, dupa 20 de ani de alegeri “asa zis” libere, asta alegeti? Sa plecati, sau sa ramaneti intr-un lagar al calmului, abisalului consimtamant la nedreptate? Da, sunt probleme mult mai presante pentru medic si da, cand Florin Chirculescu, de la Universitar, avut un “strigat de revolta” a fost pentru relativ putine momente cand m-am simtit, comunitar, bine in pielea mea de medic roman, dar niciodata nu vom avea dreptul sa abdicam de la aceasta obligatie morala, ca oameni din vana lui Hippocrat suntem constransi la judecata binelui, si-a raului, si mai intai trebuie sa NU facem rau.

Indignarea mea nu va atinge demersul juridic stramb dar stiu ca astazi, unor putini care citesc aici, cuvintele mele nu vor cadea indiferente. Unii dintre voi aveti mult mai multa putere decat mine. Nu vorbesc de expunere. Ce asteptati? Presa a stiut sa-l scoata pe SOV de la inchisoare, ce face acum pentru o asistenta care s-a intamplat sa lucreze in seara cand – din incompetenta altora – un incendiu a omorit copii nascuti prematur? Numara voturi in Camera Deputatilor? Sa va fereasca Sfantul sa aveti pe cineva drag internat (aici sunt perfect de acord cu dr. Ciurea) si la capul lui sa fie o asistenta gandind mai mult la ce-a patit femeia aia care-i e confrate, si egal. Unde va e mintea? Primaria Bucurestii a stiut sa dea cu vacs peste niste pereti afumati dar ce face Primaria pentru onoarea medicilor care e iremediabil murdarita de acest act de nedreptate. Florentinei Carstea i-a fost refuzat inclusiv dreptul la asistenta psihologica de urgenta. Sa sufere, nemernica, nu? Sa sufere si ea, si familia ei, si copilul ei, si neamul ei pentru ca pe noi, in Romania, atata ne duce capul, atata ne isca mintea, acesta e sensul dreptatii noastre paleolitice la care putem avea acum acces.

Nu e suficient insa, sunt de opinie, sa vii si sa demasti obtuzul din gandul omului. Domnilor, o spun raspicat. Daca echipa de la Alexandrescu ar fi gandit cum gandesc 20 de milioane de Romani ar fi murit toti copiii. Daca acei copii n-au murit a fost pentru ca peste 100 de oameni in halat si-au schimbat felul de-a gandi. Si daca 100 de oameni pot, atunci si 100 de milioane de oameni pot.

G.

Advertisements

2 thoughts on “Indignare

  1. Indignare, indignare..si ..
    “compassion fatigue” .

    Incerc sa sumarizez :

    – singura ipoteza in care asistenta putea fi incarcerata era aceea ca ea ar fi fost banuita de piromanie.
    – intrucit ancheta tehnica s-a terminat- rezulta ca acesta ipoteza cade- deci ar trebui sa fie eliberata.
    – evenimentul cauzal … presupune existenta unei vinovatii,unei cauzalitati, iar aceasta nu este enuntata- ba chiar ( oroare!) este mascata mediatic.
    – soc. civila in Rom. “este minunata dar..lipseste cu desavarsire”. Org. prof. mentionate de dvs. sunt complet controlate si sunt doar modalitati de strangere de fonduri si export de forta de munca. Lipsa de reactie institutionala in fata unui abuz odios…este revelatoare.
    – faptul de a pune pamint si floricele peste victime este un “habit” la pop.rom ( vezi 1977, 1989, lipsa de recuperare a valorilor , …abandonul copiilor…usurinta cu care noi ne “amnistiem” pentru orice odiosenie..dar si agresivitatea cu care targetam un “vinovat”). Asta ne linisteste , ne ‘alina” constiinta, ne scuteste de ginduri si framintari…
    – ipocrizia e o boala.
    – media este inepta, agramata si controlata ideologic .
    – “planul” de iesire imagologica din situatie era deja formulat..ceea ce ne poate duce cu gindul…Dar speculatiile nu-si au locul.
    – caracteriopatii sunt aceiasi si la fel de puternici.

    – nu imbratisez textul liric mentionat ( “scrisoarea”) – e deprimat, nu exprima realitatea ( nici in rau si nici in bine);e contra-productiv; acest text exprima o capitulare ; este de-motivator.
    ( Chirculescu e ok ..dar este capturat in jocul perfid al celor care pun pamint si floricele peste orice).

    http://il.youtube.com/watch?v=FS2belEBXyM&feature=related

    http://il.youtube.com/watch?v=8Z-IL8PpAFM&feature=related

    “Deci” :
    – totul s-a mai spus.
    – daca doar unul singur din intreaga cetate este “pure at heart”…inseamna ca mai exista speranta pentru toti
    – toate acestea sunt boli grave ale sufletului, ce trebuiesc vindecate..

    Spun toate acestea cu optimism moderat si cu convingerea ca normalitatea va prevala.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s