Cis. Trans., part I

Ante-scriptum: primul draft al acestui text a fost inceput acum multe luni. Incerc astazi sa-l definitivez, subiectul nu merita sa-l arunc la gunoi….

 

Recenta operatie (n.a. atunci) de redesemnare de sex facuta de dr. Nitescu la spitalul de Arsi din Capitala a facut valva. Ca orice subiect care contine obiecte genitale printr-ansul, conteaza mai putin ce stim, daca stim despre trans-sexualitate, si ce-ar putea trece drept asa ceva. E un catalog de termeni care nu ajunge la marea masa; nu ma indoiesc ca pacientul(a) doctorului Nitescu a fost evaluat pentru disforie de gen, si nu ma indoiesc ca medicii dansului/ dansei gandesc ca asta a fost o solutie la o problema de sanatate.

Am sa incerc o sinteza a datelor in tema trans-sexualitatii. Este, fortat, o sinopsa densa si poate nepotrivita unei lecturi de blog. Dar acesta este, pana la urma, un blog nepotrivit.

Suntem fiinte sexuate. Asta inseamna tot, si nu mare lucru in acelasi timp. Ne deosebim unii de altii, masculi de femele, prin cariotip. Cariotipul e suma tuturor cromozomilor nostri, din care 22 sunt pereche iar restul de 2 sunt pereche la femeie (XX), si nepereche la barbat (XY). Evolutionar cromozomul Y care desemneaza barbatul a pierdut, de-a lungul evolutiei, o buna parte din bratul scurt, din care cauza arata cum arata. Asta, si faptul ca detine gene implicate in diferentierea caracterelor unice de reprezentare a sexului masculin, si mentinere a acestuia, fac din domnul Igrec un element foarte important. Noi, barbatii, suntem “sexul slab” din punct de vedere genetic.

Iacata deci ca in insasi fibra noastra genetica ne deosebim, barbati de femei. Urmeaza organele sexuale, cu rol in reproducere. La inceput, in viata intra-embrionara, toti plecam de la o forma de organizare feminina. Metaforic vorbind toti am fost odata femei. Crestele genitale sunt aidoma si pentru barbati, si  pentru femei, pana prin luna a patra; e motivul pentru care baiatul nostru, de exemplu, a fost fetita la prima morfologie fetala. Asa se vedea. Datorita cromozomului Y insa, si sub influenta testosteronului, a venit un moment cand crestele lui genitale s-au “schimbat” in testicule, celulele s-au specializat in producerea de spermatozoizi si ambele teste au inceput sa coboare inspre scrot. Scrotul s-a format pentru ca aceiasi muguri genitali externi care la femeie raman nelipiti si formeaza labiile mari la barbat se inchid si alcatuiesc o cavitate in care “cad” organele reproducatoare masculine. In revansa, pentru femei estrogenul secretat diferentiaza crestele genitale in ovare, iar mugurii genitali externi in labii; barbatilor le creste penis in vreme ce la femeie ramane atrofic si se denumeste clitoris.

Sexual, deci, oamenii se diferentiaza cromozomial si genital. Lucrurile nu se opresc doar aici, la maturitate barbatior li se ingroasa vocea, le apare par pe fata, pe piept, pe maini si picioare, uneori pe spate, pilozitatea genitala e de tip androgen; femeilor le cresc sani, parul are o consistenta mai elastica, iar genital are distributie piramidala, de tip ginoid. Se schimba raportul tesut muscular – tesut adipos, osatura si multe multe alte lucruri. Desi incep in viata foarte asemanatori, barbatii si femeile ajung sa arate fundamental diferit la varsta adulta.

Evident varietatea este mare. Exista femei cu “trasaturi” foarte masculine si barbati mai putin virilizati. Lumea, toate cele 7 miliarde, cunoaste o varietate imensa in interiorul combinatiei XX – XY.

Se intampla uneori ca in interiorul diviziunii celulare din primele stadii dupa ce oul femeii a fost fecundat de spermatozoid sa apara greseli. Unele sunt la cromozomii sexuali, adica X sau Y. Poate aparea unul in plus (XXY, XYY, XXX), sau poate disparea unul (XO). Pot aparea cromozomi din oricare celalalte 22 de perechi supranumerar. Anumite bucati de cromozomi se pot rupe, si se pierd. Cand vine vorba de sexul persoanei, o conformatie XXY sau XYY poate preta la ambiguitate sexuala, la fel cum un XO, adica absenta cromozomului Y, iti da batai de cap. Definitia, in astfel de momente, e pusa la incercare. Genetic – si-asta ca ambrambureala sa fie completa – exista si notiunea de “mosaic”, adica anumite linii celulare sunt normale 22XY, in vreme ce altele pot fi 22XXY sau 22XYY.

In general un fenotip cu cariotip XXY e denumit “femeie” in vreme ce un XYY e denumit “barbat”. Un XO e in mod fortuit “neutru”; aceasta neutralitate a facut ca, in urma cu mai bine de 40 de ani, Asociatia Americana de Chirurgie si Surgeon General sa ia o decizie foarte controversata prin care sexualitatea individului cu cariotip ambiguu sa fie definita de morfologia organelor genitale externe sau cat de bine seamana cu un penis, sau daca aceasta “desemnare” a sexului poate fi facuta in siguranta de timpuriu. Cazuri peste cazuri de mozaic sau trisomie au “mers” catre un sex, sau altul.

Caci, draga cititor, identitatea de gen nu e tot una cu identitatea de sex, iar identitatea de sex nu e tot una cu sexualitatea. Iara patologia lor e in mod fortuit legata de intelegerea unor astfel de termeni. O persoana cu cariotip oarecare, dar cu caracteristici sexuale ale ambelor sexe, se cheama hermafrodit; un hermafrodit adevarat detine si organe genitale (ovare & testicule) ale ambelor sexe, ce-i dreppt mult mai rar (ovar + testicul) si in mod rarissim fertile. Un transsexual, pe de alta parte, are organe genitale formate ale unui sex, dar psihologic se identifica cu celalalt gen (i.e. un barbat care se identifica a fi femeie, sau viceversa). A nu se confunda cu trans-vestitismul care se refera la codul vestimentar agreat si fetisimul sexual aferent, nicidecum orientarea sexuala sau identitatea de gen. Intre acestea doua din urma exista, de asemenea, o sinonimie imperfecta (vezi cazul Chaz Bono, care pe vremea cand era femeie era o femeie lesbiana dar acum a “devenit” prin operatie de redesemnare de sex barbat heterosexual).

Operatia de redesemnare de sex este un misnomer, sau un fals termen. Evident are loc plastia organelor genitale si acomodarea unor caractere sexuale secundare reprezentative (sani pentru redesemnare femeie, i.e. mamoplastie respectiv mastectomie, i.e. amputarea sanilor pentru redesemnare barbat). Adauga la asta o substitutie hormonala cu hormoni masculini, sau feminini, si vei “forta” organismul respectiv intr-o stare artificiala care contravine tendintei spontane, innascute a acestuia desi, nota bene, se considera ca intregul proces este curativ al disforiei de gen.

Nu e un simplu doppelganger ciudat, cu Ion care intr-o buna dimineata se trezeste in corp de femeie, e Ionut care copil fiind insista ca el e fetita, si (ideal) e intrigat de faptul ca el are cuc, ca ceilalti baietei desi e (ideal) sigur ca de fapt el e fata.

In psihiatria si bioetica genului si-a sexualitatii ultimul secol, si aici trebuie spus ca (din pacate) sub influenta scrierilor lui Freud si Klein, medicina a inregistrat poate cele mai sinistre episoade ale existentei ei de dupa Mengele; s-a considerat ca in situatiile ambigue genul individului este un epifenomen, deci daca-i zicem unui cariotip feminin cu organe ambigui masculine desemnat barbat ca e barbat, si-l crestem ca pe-un barbat, va fi barbat. Ei bine nu. Genetica identitatii de gen dar si transmiterea ei memetica (nu doar genetica) sunt astazi o realitate, de aici si prosperitatea industriei de redesemnare de sex.

Zona gri ramane a ceea a tulburarilor severe de gandire si/sau personalitate a individului in care acesta se pozitioneaza, psihotic, aversiv fata de propriul gen si propria sexualitate. In acest caz (vezi povestea lui Sorin/ Sorina) pacatul e pe mainile celor care-au privit, usor, si pana la urma progresist, gestul redesemnarii de sex ca o solutie curativa a unei probleme spinoase. Sacrificiul pentru barbat este mult mai important, caci in protocolul aferent are loc excizia penisului (si apoi crearea unui neo-vagin, la distanta) in comparatie cu primul pas al redesemnarii spre femeie in care are loc implantul mamar, intr-o prima faza, si-apoi obtinerea unui neo-penis din os de antebrat + muschi + pachet vasculonervos care sa  mentina pseudo-organul viabil la locul de implant. Chirurgia disforiei de gen, deci, ar trebui sa fie o cale accesibila dar niciodata cosmetic, or plastic, tocmai pentru ca in interiorul psihopatologiei poate cauza adevarate catastrofe.

…

Fac o scurta divagatie (sau diversiune, dupa caz), cu privire la ce inteleg in identitatea de gen din punctul de vedere al teoriei dezvoltarii constiintei. Pentru asta ii multumesc lui I. pentru discutia de dimineata despre constiinta, identitate si ceea ce Doug Hofstadter numeste “I-ness” (sau, cacofonic, Eu-ness) adica realizarea simtului ca sunt un Eu, sau ca eu nu sunt un Nimeni (polifemicul Nemo) dar nici un Cineva, ci Eu. Ei bine, in contextul psihologiei Self-ului identitatea de gen are o incarcare semantica particulara, Eu exista in contiguitate cu Meu/ Mea care se reflecta, bijectiv, asupra semnificatului dar si semnificantului (sufletul meu, constiinta mea, dar eu sunt Meu, eu nu sunt Mea). Disforia de gen, ca tulburare a acestei functii cognitive, se manifesta la un nivel tematic si semantic. Trans-sexualul nu traieste o tulburare a perceptiei, el vede barbatul din oglinda si realizeaza (sic!) ca este un barbat. Deci, ca I-ness (Eu-ness) el stie ca este un barbat sau o femeie vis-a-vis de care reactia emotionala este una sincretic sincrona, carevasazica trans-gender nu presupune o aversiune sui-generis asupra sexualitatii contemplate la oglinda cat impresia profunda, coerenta si permanenta a inadecvarii care tine mai degraba de schema corporala, si mai putin de interpretarea ei subiectiva (vezi, pentru asta, studiile extraordinare ale lui Ramachandran privind degenerarea walleriana si sindromul membrului fantoma) care isi are integrare in zona specifica a insulei si girului supramarginal din lobul frontal, o arie deci specifica.

Un veritabil transgender nu cauta sa emuleze identitatea sexului opus, dimpotriva, isi gaseste un confort in acea zona, si cat priveste atractia sexuala realizeaza paradoxul homosexualitatii non-homosexuale (caci ca barbat imi plac barbatii, dar ca femeie n-as fi gay). Datorita impasului catre redesemnare de sex, trebuie spus, multi transgender isi gasesc un relativ refugiu in comunitati gay-lesbian in mijlocul carora, revenind la psihologie, sensul Self-ului lor din pacate are uneori teribil de mult de suferit in particular pe seama unei atare ciudatenii.

Va urma