doar o amintire

Mi-e dor, groaznic de dor, de cel care a fost Cornel Mihai Ionescu si m-am trezit cu acest dor de dimineata, fiindca de cite ori se intimpla ceva frumos si bun, gindul imi zboara la cel caruia obisnuiam sa-i povestesc toate prostiile mele.

Mi-e dor de discutiile alea pline de miez si bautura, cu haite de studenti entuziasti si imberbi, de certurile pe principii si dezbaterile pe intelegere, de betia de dimineata, de mahmureala de a doua zi, in care nu stiai ce doare mai tare, gindurile sau trupul, mi-e dor de gesturile inconfundabile, de stilul de a vorbi, de a pune problema, de a scrie si de a deplia o mica parte din ce scrie doar pentru cei apropiati.

Sunt nu doar mindra, cit recunoscatoare lui ca ani de zile i-am trait in umbra si m-a acceptat si m-a invatat, cu rabdarea unui om care nu si-a dorit nici copii, si nici iubita, si nici nevasta, poate nici prieteni, ci doar sa stie, sa afle, sa scormone, sa caute si sa impartaseasca; si noua ne impartasea fiindca am vrut sa primim darul. Sunt mindra ca am invatat de la cel mai bun ce am putut eu sa invat cu mintea de atunci. Sunt citeodata trista fiindca lipseste acea parte din mine care a fost, pentru 8 ani, CMI. Sunt nostalgica fiindca imi lipseste si fiindca sunt zile in care stiu ca un telefon la 0217775608, poate unul din putinele numere pe care il stiu pe de rost si l-am retinut din prima, nu mai raspunde acel Dom’ Profesor. Si nimeni altcineva. Si va trebui sa raspund singura.

This entry was posted in amestecate by andreanum. Bookmark the permalink.

About andreanum

Nascuta in anul in care Iggy Pop lansa albumul "The idiot" poate nu intimplator de sex feminin, de orientare liberal-salbatica "neinregimentata" politic, par lung, ochi verzi, 60 de kile, stingace, rid des, am tatuaj, nu beau bere, merg des la cinema si coclesc aurul. Gata, ati zis little biographical.

One thought on “doar o amintire

  1. Nu știi cât de dor îmi este și mie… Nu știam cum să îi spun asta acum, așa că îți scriu ție. Sunt un rătăcit de el, dar numai atât cât nu am putut să îi fiu niciodată destul de aproape, cum nici să zbor nu am învățat încă, așa că nu mă mai mir. Dar mi-e un gol imens…
    Cuvintele mari nu au loc; timp, nici atât. Doar că aș fi băut acum un vin, cum am avut de câteva ori preafericitul prilej, un vin din acela dintr-un pahar care nu se mai sfârșește, un vin de împărtășanie prin care să îi văd gesturile despre care iar îmi amintești și tu, să îi ascult cuvintele și să mă las în voie să alunec în vortexul care nu-mi potolea niciodată setea, ci dimpotrivă — amintindu-mi, îmi dau seama ce mi-a stârnit-o. Vinul, nici atât.
    În afară de paharul din care beau acum, mai am unul pe masă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s