o clasa, o biserica

Ceea ce veti citi mai jos este un text si niste poze primite pe mail de la doamna Gabriela Romanet (o gasiti pe http://www.imagossite.ro/ ). Nu am schimbat nici o litera din text, doar am micsorat putin pozele, ca sa intre in fereastra de wordpress. Pozele au fost prezentate si-n emisiunea “Ultima ora” de pe Realitatea TV, in ziua de vineri, 21.09.2007 iar motivul pentru care postez aici textul si pozele cred ca e clar pentru toata lumea. Mentionez ca am acordul in scris al autoarei pentru a publica aici textul si pozele. Judecati si singuri.

In prima zi de scoala a acestui an scolar, am constat cu stupefactie ca Scoala nr. 19 „Tudor Arghezi” din Bucuresti, Sector 2, are un cabinet de religie si acela este clasa in care fiica mea din clasa a III – a va invata despre stiintele exacte si socio – umaniste. Polemica dusa intre prezenta unei icoane in clasele de curs si absenta ei s-a dizolvat. Pe pereti nu erau atarnate o icoana, doua sau trei sau zece. Toti peretii erau acoperiti de fresca bizantina, asa incat clasa de curs arata ca o biserica. Lipsea doar altarul.  

Prima intrebare care mi-a venit in minte a fost de cand scoala de stat din Romania a devenit o scoala cu caracter religios. Mi-am revenit din mirare cand mi-am pus concreta intrebare daca fiica mea este la o clasa speciala de calugurite, in conditiile in care mi-am facut exprimata verbal si scris solicitarea de retragere de la cursul de „religie”si inlocuirea lui cu educatie pentru sanatate. 

Asteptarea, deloc pretentioasa, de la scoala, era sa vad atarnati pe pereti harta geografica a Romaniei, portrele oamenilor de stiinta care au revolutionat omenirea, portretele scriitorilor romani pentru a se familiariza cu ei, steagul Romaniei pentru a-si dezvolta constiinta de apartenenta la tara, planse reprezentative cunoasterii mediului. Ma asteptam la un panou pe care copii sa-si expuna desenele in care „povesteau” despre vacanta lor, despre copilaria lor. Ma asteptam sa vad o clasa in care se regaseste asteptarea invatamantului de stat de la elevi. Am vazut o clasa in care sfintii privesc omnipotent din toate colturile clasei: stanga, dreapta, fata, spate, sus, o clasa in care am vazut pretentia cultului crestin – ortodox de la scoala si de la fiica mea. A se impune omnipotent. A detine monopolulul, nu doar asupra celorlalte culte, ci si asupra scolii de stat. 

Doamna directoare a scolii a ridicat din umeri, nestiind ce sa faca si aparandu-se cu ideea ca orice clasa ar aduce-o in acel spatiu, se va intampla ca un parinte, la fel ca mine, sa-si exprime dezacordul. Pare a fi fara solutie rezolvarea acestei ilegalitati si abuz al sistemului crestin – ortodox fata de sistemul de invatamant, care in Romania are un caracater stiintific.

Profesoara de religie, cu un acord de principiu din partea conducerii scolii, si-a luat libertatea de a transforma un spatiu al statului in biserica, in propria-i biserica.  Inteleg ca, din punct de vedere religios, suntem integrati intr-un stat laic, ceea ce inseamna ca fiecare are dreptul si libertatea sa creada in idolul sau simbolul care-l reprezinta pe el si grupul din care face parte. Statul laic, deasemenea, presupune pozitia care o ia fata de cultele religioase, o distanta care sa permita fiecaruia sa aiba libertatea de a alege si sa permita stiintei sa se dezvolte.  

Statutarea laicismului dizolva extremele  create de manifestarea patimasa a acordului sau dezacordului fata de un cult sau altul si ne permite noua, membrilor societatii, sa ne exprimam si sa ne respectam, indiferent  de sistemul religios pe care il alegem a ne reprezenta ideologia intima despre evolutia omenirii sau dinamica vietii inerioare. In cadrul acestui interval confortabil dezvoltarii omului si stiintei, ne putem crede liberi si ne putem reprezenta a fi liberi sa gandim, sa cream, sa performam. 

Scoala de stat din Romania a devenit un teren care permite bisericii crestin – ortodoxe sa-si creeze noi adepti printre copii si sa-si exercite monopolul. Implementarea religiei ca materie obligatorie in scoala este unul dintre abuzurile facute de stat si de biserica asupra copilului. Intelectul copilului din clasele primare nu poate opera inca cu un intreg sistem metafilozofic, neavand acces la reprezentare si operare cu simboluri filozofice.

Copilul nu diferentiaza intre mit, reprezentare si simbol deoarece capacitatea lui de gậndire opereaza cu simboluri concrete, nu cu cele abstracte.  Astfel, copilul traduce educatia religioasa impusa (pentru ca este obligatorie) de scoala in acte concrete. Mesajul transmis copiilor de catre religie si profesorul de religie este ca omul, din nastere, este pacatos (conform „Religie – cultul ortodox. Manual pentru clasa a III – a”, Editura CD PRESS, Bucuresti, 2005, pagina 6). Astfel, aceasta materie obligatorie promoveaza nepermis de mult o constiinta a autoculpabilitatii care trebuie sa-si revendice iertarea prin rugaciune, penitenta si abstinenta. Acest copil va ajunge la adolescenta si la maturitate sa refuze alimentatia, nevoile fiziologice necesare autoconservarii vietii, sa dezvolte tulburari psihice si se va retrage social, aliniindu-se cozilor la biserici pentru a obtine iertare pentru culpabilitati imaginare, fantasmate. Inteleg ca scolii nu-i pasa de acordul meu cu privire la educatia religioasa, confesionala a fiicei mele.

Inteleg ca scolii nu-i pasa nici de faptul ca alti doi copii din clasa sunt musulmani. Inteleg ca sistemului de invatamant romanesc nu-i pasa, doar trebuie sa sutina, de dragul voturilor ortodocsilor, cultul ortodox in revendicarea pozitiei de monopol asupra tuturor cultelor si liberei cugetari.