“Cum care Anton? Care-ti toarna-n cur beton” era o vorba idioata, dar la mare moda acum vreo 20 de ani. Sa va povestesc io cum ne-am certat cu Anton azi.
Libera de slujba, ca sunt intre fosta si viitoarea, am zis ca sa ies cu un prieten (el fiind propriul patron si-a loat o zi de concediu), preten bun, ne stim de citeva zeci de ani, pre numele sau Vali.
Mai intii am zis sa mergem la ceainaria Rendez vous de pe Quinet, sa ne incalzim. Dar surpriza, cu ocazia de viitorul sommet nu se putea circula pe Quinet. Asa ca am facut rondul la Universitate si am zis ca ii pacalim si intram pe Academiei si gasim noi la Arhitectura parcare. O lae, la Arhitectura era arhiplin si oricum faceau figuri politistii ca nu aveam masina de 100.000 de euro, iar pe Academiei nu se parca. Deloc.
Ei lasa, ne-am gindit noi, om gasi alta ceainarie. Sau hai la o cafenea. Hai la Cremcaffe la Universitate. Ce idee minunata mai ales ca aia au si parcare. In general au, azi nu mai aveau, era inghesuita rau si mult mai mica decit de obicei. Si lume mai nervoasa, inclusiv chivutele si colegii lor care nu mai pridideau cu tirnurile si farasele, desi cred ca treceau pentru a 15-a oara pe acolo azi: nu mai aveau ce matura, as fi putut jura ca in ritmul asta femeile astea sunt in stare sa strice asfaltul, tot riciindu-l cu maturile alea, zau asa. Bine dracu ca nu e summit in fiecare zi ca nu mai eram noi insine.
Ne-am infipt cu tupeu in parcarea de linga BNR, chiar pe penultimul loc inainte de fundatura numita Lipscani. Am intrat la Gregory`s sa halim cite o cafea cu amaretto si eu un rulou cu spanac. Dupa 20 de minute voiam sa mergem in vizita la niste oameni buni pe care nu-i mai vazusem de mult, asa ca ne-am dus sa luam masina. Ei, ce sa vezi, fix in dreptul masinii, in mijlocul parcarii, se gasea o betoniera, la care era atasata o trompa prin care se turna la etajul 2 al BNR.
Am incercat sa iesim cumva de acolo, dar masina aia era parcata al dracului exact cu doi centimetri mai aproape decit ar fi fost neesar celui mai experimentat sofer ca sa iasa. Vazind ca injuram si ne luam de soferul elefantului sa mute juma de metru mai in fata magaoaia, a venit dom injiner, responsabilul cu betonarea de la ora aia. Ca ce, de ce am parcat acolo? Ca el ce sa ne faca acuma? De ce nu intelegem ca el are treaba si asa se face treaba, cu sacrificii? La care noi i-am zis ca noi am venit cu jumatate de ora in urma, nu am gasit nici un afis in care sa spuna ca in juma de ora incep lucrarile de betonare si masinile vor fi blocate, nu a venit nici un nea sa ne spuna macar “bai, fraierilor, nu parcati ca va luati teapa”. Cum, zice nea responsabilu, da aici se lucreaza de doi ani! La care l-am intrebat daca umplu camerele 100% cu beton de dureaza de atita amar de vreme. La care omul, impertinentat de tonul nostru ironic, ne-a parasit spunindu-ne sa ne intoarcem in jumatate de ora si vom putea iesi.
Ploua maruntel si gri, pe jos era noroi, aerul era rece si jilav, noi eram imbracati in pantofi de piele intoarsa (eu) si de pinza (el), eu cu o bluzita subtire cu decolteu, el cu un tricou cu mineca scurta, eu cu o jachetica de piele subtire, el cu una de pinza si mai subtire. Si am dat, in aceste conditii, o tura de Lipscani (zona, nu strada), am pasit in molozul de pe 3 strazi, am admirat pietrele cubice dezordonate, am ascultat o juma de manea la circiuma aia de cind lumea, unde se fac mici la gratar in strada si se bea bere din halbe ciobite (probabil de la muscaturile furioase ale selectei clientele). Ia sa fi avut o urgenta, sa ne fi ajuns copii la urgenta, sa fi atit parintii ceva, ce cacat faceam noi cu imbecilii astia? Bine ca nu e cazul…
Dupa care ne-a venit stralucita idee de a merge la muzeu. La Palatul Sutu? La Palatul Sutu, zis si Muzeul Bucuresti. Nu mai fusesem de 5 ani. Plus ca nevoia de cultura era depasita de nevoia unui calorifer functional.
Teapa si la muzeu, ca programul e de miercuri doar, lunea si martea lucreaza doar personalul, mi-a zis badigardul care statea in fata panoului cu programul si fuma. Asta cind am iesit, fiindca apucasem sa dam cu nasul de caldura din interior, dar nu am vazut tipenie care sa ne indrume, asa ca am iesit sa-l intrebm pe nea asta cu fata de oficial al muzeului.
Ne-am intors in parcarea cu pricina fix cu 2 minute inanite sa iasa ala cu betoniera. Ei si ce credeti: cum iesea betoniera pe care o s-o numim simplu alfa, cum in capatul aleii astepta betoniera beta, gata plina de maglavais de betonat BNR-ul. Doua minute ne-au despartit de inca trei sferturi de ora de batut pasi marunti pe linga masina, congelati si muciosi.
Doi ani, frate, de doi ani ne-a zis dom inginer ca se lucra la etajul ala. Prima data m-amsocat, dupa care mi-am adus aminte in ce tara traiesc. Este tara in care s-a scos husa de la arcul de triumf, desi nu se efctua nici o lucrare la el, era doar in perioada de stringere de semnaturi si comisioane pentru renovare. Este tara in care s-au plantat copaci in floare pe Ana Ipatescu. Tara in care s-a plantat gazon pe hectare de rigole si panselute pe zeci de metri de trotuare. Tara in care gunoierii si ADP-ul aveau sector de udat si udau cu tulumba, desi afara ploua. Tara in care se asfalteaza si refac 50 de strazi din aceeasi zona odata si sunt lasate doar 2 stradute ca sa preia tot traficul din cele 50. Tara in care pe semnaturi si vicii de procedura se plimba parcuri prin diverse patrimonii publice si private, iar pina la urma pe ele se fac cladiri de birouri. Tara in care presedinte e un basesc si prim ministru un taricean, un lolek si-un bolek, un marinar si-un motociclist care au baut in tinerete o bere impreuna si acuma se alearga cu halbele prin mahala.
Halal mahalal…
LE: UItam ceva important. Romania este tara in care nu ai voie sa nu iti placa NATO, nici daca esti roman, nici daca esti de alt neam. Pe “anarhistii germani” i-au intors de la Calafat fiindca avea in genti “materiale propagandistice” anti NATO. Fratica, bine ca nu suntem in America, ca nici Woodstock nu pupa globul. Apropo, domnii politisti slim, sa stiti ca materialele propagandistice, desi cuvintele e grele, nu inseamna bombe, tancuri, avioane, anti radare si nici macar grenade, ci hirtii. Boilor!
andreanum & co 
abia astept sa ma plimb si eu pe la universitate, bine ca eu sunt pieton (si daca ma impusca lunetistii? :-s )
si noi am fost nevoiti sa fim pietoni, si inca pe vreme frumoasa si intr-o zona foarte curata, fara noroi si moloz. Dar ce trotuare frumoase si ce stilpisori de cauciuc deosebiti avem. Si astea nu sunt doar de summit, ci forever and ever and ever after si daca se strica facem altele 😛
inca ceva: stiati ca ieri, la intrarea in parcul Izvor, erau legitimati si perchezitioinati batrinii care venisera sa faca cateii lor pipi si caca pe iarba? Culmea e ca era coada la intrari 😀
pai izvor.. zona zero, -1 chiar!
Alea erau betoniere de la SPP de le-a dat voie sa-si miste curu’n miezul Bucurestiului?
Si preafericitul Ilau, marit fie numele sau, luminata fie umbra sa, s-a confruntat cu neghiobenia organului lumesc. Desi el nu poate fi vazut si nici auzit, carul sau alegoric Ford a fost la te miri ce sa fie ridicat in vazduhuri. Prefericitul Ilau si apostolii sai condamna erezenia NATO care nu te lasa sa mananci o sfanta muratura pe balcon!
Muratura zici? Daca va zic una cadeti pe jos de ris, si sa mor io in chinuri si sodomizata de Illau si armata Sa de Ingeri daca v-oi minti. La Aedificia Carpati, institutie gard in gard cu castelul Cotroceni, zona zoster a contraterorismului natoist, in curtea interioara niste baieti mai veseli pusera de-un gratar pe care se coceau cam 5o de mici de diverse dimensiuni. Am vrut sa le fac poza, dar un domn cu vreo 20 de chintale mai multe decit am eu cu sormea s-a uitat foarte urit la mine si m-am gindit ca poate nu se merita sa-mi periclitez integritatea corporala pentru atita lucru. Erau cam 10 insi in jurul focului si alti vreo 20 de oameni la geamuri, nefericiti care se bucurau, in propriile birouri, doar de fumul cu aroma de mici si rigiiala de la berea petrecaretilor de pe iarba. In boschetele de linga gratar se urina cu sirg un maidanez.
Mare e Gradina Ta Marite Ilau si astia fac mici mici si mari in ea.
pai asta nu-i nimic, te-ai cafegit juma’ de ora si ti-ai recuperat trasura. da’ stai sa vezi ce-am patit io toamna trecuta… cica decide sultanu’ besiktas-ului sa refaca toate trotuarele si partile carosabile din zona. zis si facut: vineri si simbata da sfoara in tot cartieru ca de luni incep lucrari serioase si ca de duminica seara toate masinile trebuie sa fie parcate in asa fel incit sa nu incurce excavatoarele, masinile de asfaltat si camioanele cu dale si pietris care vor incepe sa misune de luni dimineata devreme. toate bune si civilizate daca pe sfoara aia ar fi scris si in engleza (sau macar romaneste, ca doar ma are in evidente ca locuitor de seama al besiktas-ului, doar am si dat mina cu el prin 2006). cum vecinii mei sint foarte cumsecade si nu se baga in treaba mea, nici ei nu mi-au zis nimic, asa ca, luni dimineatza pe la 8 si trei sferturi, cind ma duc io agale catre masina ca sa plec sa servici, descopar un santz adinc de vreun metru, care incepea de la o intersectie si continua pina la cealalta, prin mijlocul strazii; ati ghicit, este vorba de intersectiile intre care era parcata masina mea. de-o parte a santului se circula lejer si acolo erau parcate toate masinile vecinilor mei, iar de cealalta parte era numai masina mea, cu rotile din dreapta pe trotuar si cele din stinga pe buza santului, iar portierele din dreapta erau acoperite pina la jumate de pamint si pietris. pe parbriz era un biletel albastru pe care scria (am aflat dupa aia) ca biroul primarului ma roaga respectuos sa-mi iau masina de acolo, pentru ca de luni se vor efectua lucrari si-mi recomanda cele mai apropiate parcari platite din zona. data biletului era vineri (3 zile inainte), dar fusese pus in seara de duminica, iar pe mine, prostul, nu m-a dus capul sa ma duc la masina din cinci in cinci minute ca sa verific daca n-a pus cineva vreun biletel sub stergator. asa ca m-am dat cu taxiul o saptamina intreaga, pina au acoperit aia santul, au reasfaltat strada si au schimbat dalele trotuarului, spre hlizelile tuturor copchiilor de ieniceri de la mine din zona. cind au terminat treaba, singurele dale vechi ramasesera cele pe care statusera rotile din dreapta ale masinii mele; cam la doua zile dupa ce s-a dat drumul la strada, au fost si alea inlocuite. bre, s-au intors special ca sa inlocuiasca doua dale. 🙂
aseara am vazut “vantage point”. bre, sa ne trimita oare americanii vreo sosie de-a lui bush? oare si tanti laura o avea sosie sau ea nu se pune?
eu cred ca bush insusi este exclusiv sosie, asa cum sosie este si sotia sa, care de fapt nu e sotia sosiei ci doar sosie care joaca rol de sotie. Laura este cea cu care umbla sold la sold, cum a zis prelipceanu (parca) acu ceva ani, intr-o traducere de mare angajament? :))
mai tracto, tu traiesti intr-o tara civilizata, de la care au venit sa ia carpeta, lumina si blugi pyramid toate farfuzele intreprinzatoare de dupa 89. Dar obiceiul de a munci nu se lipeste de roman nici daca s-ar spala in superglue dimineata. Oamenii aia au venit sa termine strada, fiindca daca n-o terminau trebuia sa vina iar peste doi ani, ca de la vechitura ta de dala se facea crater. Or la noi taman sa vie si la anu e ideea, ca noi lucram pe comision si cu baieti destepti, nu ca prostii aia carora li se taiau miinile daca fura; apropo, se mai aplica aceste mici masuri disciplinare prin minime corectii corporale?
corect, strazile, acum, sint giugiuc (çok güzel), poti sa stai tolanit la o kahve sau la un kebap pe carosabil.
bre, io am traversat nenumarate piete de cind sint p-aici si n-am bagat de seama vreun spinzurat, vreun cap infipt in par, vreo bataie cu bice sau vreo lapidare. da’ stambulu, dupa cum bine stiti, e situat in partea civilizata a turkiei, am auzit ca prin est se mai intimpla nenorociri din alea. orisicum, si aici mai dau nas in nas cu cite-o ninja, prin piata, da’ rar de tot, si oricum sint obisnuit cu d-astea de prin peregrinari anterioare, deci nu ma infior asa de tare incit sa fac spagatu’ la ele sau sa scot nunceacu’.
aici e groasa, cica vor sa scoata partidul de guvernamint in ilegalitate, pentru ca se incontreaza cu statutul de stat secular (au hotarit ca femeile pot purta val in spatii laice, lucru interzis inainte).
da, se rostogoleste kemal in mormint… sau e conservat in mausoleu?
btw, a murit si sabin balasa acu vreo ora jumate
dap, la fel si einstein. hawking ati vazut si voi in ce hal e, saracu, si si pe mine m-a prins o raceala… uite-asa ne ducem cu totii, de ramineti singuri cuc.
bai, erforsoan a aterizat cu bine… raminem cu bush deci
stiam deja ca antiaeriana noastra e ciur.
si-al dracu l-a suparat si pe base, care taman cind ala cobora din ceruri mai devreme cu juma de ora decit il programase riguros sereiu isi tinea un discurs televizat. Cred ca daca nu era cu multi impaiati de fata al nostru il injura de mama pe presedintele “statului american”, dupa cum spunea o tanti reporter bine platita de la o televiziune mogulistica. america e neseriosi
pai baselu nu statea pe post de presh rosu?
pai nu domnule, ca statea in cusca lui palatina si-i ademenea pe oaspeti in birlog. Oricum daca il lasa astia singur pe strazi e un pericol, ati citit doar
sa nu uitati sa treceti de trei ori pe sub curcubeu, da? ca pe sub scutu’ antiracheta am inteles ca nu prea pupam.