Poveste cu criză

După ce a traversat un ocean, câteva şiruri de munţi şi Ungaria, criza, ca orice lucru cu accent american, a ajuns şi în ţara noastră. Aici ea a fost primită cu urale, pentru că aici se aşteaptă şi primesc cu braţele deschise orice lucruri americane.

Criza mai întâi a fost uimită de bunăvoinţa cu care a fost întâmpinată, deşi nu-şi aducea aminte să fi fost vreodată timidă. Dar cum cu binele te obişnuieşti repede, s-a lăsat pe tânjeală şi a început ssă se instaleze din ce în ce mai comod. Crizei i-a plăcut mult în România. Cel mai mult i-au plăcut chiar oamenii, despre care auzise că ar fi ospitalieri şi foarte toleranţi, deşi nu şi-ar fi imaginat vreodată că va fi chiar mai bine decât în sînul lui Avraam (pe care îl cunoscuse stră-străbunica sa de pe linie maternă, care se ocupă şi în continuare de evrei).

Mai înainte de sosirea în ţară, criza a trimis misivă „Sosesc. Stop. Atenţiune. Stop. Foame. Stop.” Iniţial s-a crezut că vine să combată foametea, care, între noi fiind vorba, începuse să cam prindă rădăcini prin unele părţi.   Odată sosită şi trecute formalităţile de vamă, criza a încercat să se integreze. Îi trebuia un apartament, ceva bani, nişte prieteni, ceva de-ale gurii, chestiuni vitale, ce zic eu.

Aşa că a mers, evident, la un birou de imobiliare, să vadă care e treaba cu vînzarea şi închirierea. Ce a văzut i s-a părut crizei familiar: aveţi preţuri mari? Şi cam câte din vânzări sunt pe credit? Aşa mult? Bun, sănătate, ţineţi-o tot aşa, e ok. Satisfăcută că nu va avea chiar aşa mult de lucru, şi-a făcut vînt spre supermarchet. La coadă, 50 de persoane, 43 cu cărucioarele arhipline şi restul cu cîte două coşuri roşii, pline şi-alea. Cash? Cash. Şi bonuri de masă. Am făcut acum două luni un credit de nevoie personale şi… mai am din el şi reuşesc cît de cît să mă descurc. Iniţial voiam să cumpăr o maşină, dar, vedeţi, între timp leul a scăzut şi… Da, da, înţeleg. Aveţi cum să returnaţi împrumutul? Dacă nu mai creşte euro, da, greu, dar…

Criza atât aştepta! A luat un taxi particuar şi fuga-fuga la banca naţională. Bună ziua, aş vrea să ştiu şi eu cum e cu cursul valutar. De la ce valută v-ar interesa? Păi, euro. Euro e în creştere, s-a atins un maxim istoric, se pare că va mai creşte, se va dubla, chiar tripla. Va fi din ce în ce mai greu. Sărutmîna, mulţumesc zise criza simpaticei recepţionere cu un surîs în colţul gurii.

S-a urcat din nou în taxi, acum mult mai relexată. Spuneţi-mi, vă rog, cam pe unde se distrează tinerii români. Păi, şăfa, dăpinde. Ăia cu bani merge la Bamboo, pă la Fratelli. Ăia mai fără merge la patinoar pă Cişmigiu, la mol, să plimbă. Hai la Bamboo. Gata, şefu’. La Bamboo, măre, ce să vezi! O aglomeraţie şi-un halimai şi-o voie bună, fete cu fuste de-o palmă şi cizme pînă la brîu beau din pahare cu picior băuturi verzi, băieţi cu eşarfe cu ciucuri de gît şi pantaloni cu ştrasuri fumau şi consumau, consumau şi fumau, chelneri pleznind de fiţe şi dansatoare cu ifosul intrat adînc în psihicul adrenalin. Notele de plată erau, cum altfel, de cîte 4-5 cifre. Excelent, îşi zise criza frecîndu-şi mînuţele grăsune, ab-so-lut excelent.

Telegramă înapoi în State: “Sosesc. Români excelent popor. Stop. Se descurcă singuri. Stop. Pls reassign where needed. Stop”

PS. Textul va apărea în revista Explore pe luna februarie.

This entry was posted in andreanum, copilarii, democratia in romania by andreanum. Bookmark the permalink.

About andreanum

Nascuta in anul in care Iggy Pop lansa albumul "The idiot" poate nu intimplator de sex feminin, de orientare liberal-salbatica "neinregimentata" politic, par lung, ochi verzi, 60 de kile, stingace, rid des, am tatuaj, nu beau bere, merg des la cinema si coclesc aurul. Gata, ati zis little biographical.

6 thoughts on “Poveste cu criză

  1. :)) foarte misto. la comentariul asta ma gandeam in timp ce citeam si radeam. se descurca romanul singur sa isi puna tara pe butuci !!!

    oricum, daca ramanea pe aici coana criza risca sa se molipseasca si ea de la romani. o puneau pe liber si scapa lumea de o grija. asa am fi devenit si noi populari in ochii lumii. 😀

  2. oare poate exista dovada mai mare de patriotism si incredere in poporul meu? Si trebuie doar sa ne-o ceara altii, si ii vom ajuta si pe ei 😀

  3. Pingback: Cu criza pe criză călcând | Bleen

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s