Desigur, cine se deplasează cu acest tramvai ştie că nu poate fi vorba despre supra-vieţuire, ci în cel mai bun caz de subvieţuire, cuvînt care din pacate nu există în limba noastră. După aproape 6 luni de trambalat zilnic, o dată sau de două ori pe zi cu acest mijloc de transport rapid, dar groaznic, am ajuns la concluzia că există mici trucuri care ne pot ajuta să parcurgem în condiţii cît de cît umane cele 10-15 staţii sau cîte or fi.
În primul rînd pîndiţi să vină un tramvai nou. Nu, nu e vorba de curăţenie, toate sunt la fel de jegoase, e vorba că geamurile se deschid pe orizontală, adică se deschid. Cele vechi au geamuri înguste şi care se crapă doar puţin, pe verticală, în V.
După ce v-aţi urcat, aşezaţi-vă în dreptul unui geam şi deschideţi-l. Pentru cei care merge cu bilete, ca mine, să ştiţi că taxatoare există şi aproape de geamuri. Deci deschideţi geamul larg. Lîngă voi se vor aduna mai mulţi dintre cei care preferă să respire gaze de eşapament decît duhori ale salahorilor şi managerilor care nu se spală decît săptămînal. Este foarte important să deschideţi geamul în primul moment de cînd v-aţi urcat. Astfel, veţi avea un ascendent asupra celorlalţi călători, care vă vor percepe ca pe un lider.
Dacă cineva încearcă totuşi să închidă geamul (sunt unii care vor şi ei să fie lider, deşi locul e ocupat), scoateţi căştile din urechi şi rugaţi-i frumos, dar cu ton ferm, să se mute în altă parte dacă nu le place aerul curat, pentru că e nevoie măcar de un geam deschis la 100 de oameni. Dacă nu ţine nici vorba bună, încercaţi prin orice mijloace să ţineţi geamul deschis. Nu vă bazaţi pe alte susţineri, deşi în ochii multora veţi citi acord mutual. Mutual în sensul că nu vor deschide gura, doar privirea lor vă va susţine, şi doar cînd nu se uită duşmanii. Nu uita că pe scaun nu ajunge aerul proaspăt.
Duşmanii care vor să stea la cad sunt de mai multe categorii. Prima şi cea mai bogată ar fi babele. Ele în general sunt contra şi ele sunt cele care îşi învaţă nepoţii că aerul e de fapt curent care te trage şi mori. Ele sunt cele care şi-au crescut copiii cu aragazul deschis, în bucătărie, înfofoliţi cu trei pături, palton şi ştrampi. A doua sunt femeile care vor deveni babe. Nu mai detaliem, aşa e. A treia e cea mai mică şi e compusă din mame cu copii în braţe sau în cărucior despre care nu am ce comenta.
Să aveţi întotdeauna şerveţele umede la voi. Nu ajută decît psihic. Iar ca să vă ajute psihic gîndiţi-vă că înaintea voastră pe locul acela a stat sau de bara aceea s-a ţinut cel mai slinos aurolac din cîţi există. Şi ştiţi ce, există 80% şanse ca exact aşa să se fi petrecut lucrurile.
Cel mai bine este să asculţi muzică. Altfel rişti să asculţi o gamă largă de sunete: ce vorbeşte lumea la telefon, cîte 25 o dată, rugăciuni, înjurături, cerşetorie, vînzători de ziare, picamăre, claxoane etc etc. Cel mai bine e să asculţi ceva ce îţi place, la căşti. Nu daţi pe speaker, e urît şi n-o să înţelegi oricum nimic din ce cîntă.
Să ai întotdeauna un parfum la tine. Că e mostră de-aia mică, că e flaconul mare, nu contează, ideea e să ai cîte o doză în fiecare haină. Cînd vezi că atmosfera se împute şi nu ai cum să deschizi geamul sau putoarea e mai tare decît tot aerul care intră pe toate geamurile, dă cu parfum pe mînecă sau pe încheietura mîinii şi bagă nasul acolo. Măcar cîteva secunde tot e bine şi după aia vezi tu cum te descurci: să cobori la prima ar fi cel mai indicat, dar dacă te grăbeşti ai două posibilităţi: una e să îţi educi ficatul şi să stai cuminţel pe locul tău pînă cînd îţi vine rîndul să cobori. A doua este să îţi iei inima în dinţi şă să faci dreptate: aurolacul să fie dat jos cu orice preţ: paşnic (de obicei nu merge) sau cu descărcare de adrenalină (de regulă). Dacă poţi, evită să pui mîna pe respectivul, deşi dacă te atingi de barele alea e fix acelaşi lucru.
Pe mine astea de mai sus mă ajută zilnic. Ştiu că suntem mulţi, ştiu că nu e uşor.Puteam să vă zic şi despre jocurile de păstrare a integrătăţii mintale de la ghencea la caşin, dar mi-e că vă dezvălui ce prostii îmi trec prin cap ca să mă autodistrez eu şi nu e frumos 😀
andreanum & co 