amintiri netraite si umbrele prezentului. cum mi-am petrecut vacanta

Am fost in concediu. Am batut cale lunga, si pe uscat si pe apa. Am demarat simbata dimineata din destul de curatelul curatelul oras Chitila, in care salasuiesc de ceva vreme. Racoare, chiar bine, putina aglomeratie, mult entuziasm.

Intr-o ora treceam granita pe la Ruse, in minunata patrie a bulgarilor, despre care nu mi-am schimbat parerea in rau, ba s-ar putea, comparativ cu alte tari, s-o schimb in bine. Oricum, in acest moment, din punctul meu de vedere, Romania e sub Bulgaria, din mai multe puncte de vedere. Dar sa nu divagam, ca nu despre bulgari e vorba, n-am ajuns inca sa imi fac vacanta la ei, in mediu aproape exclusiv romanesc, printre manelisti cu masini scumpe.

Din Bulgaria am trecut in Grecia, unde am stat aproximativ 8+2 zile, adica 8 zile intr-un loc si 2 pe drumuri sau vizitind.

Trec peste vacanta din insula, despre care poate oi vorbi in alt post, fiindca e o insula bijuterie si merita. Imi aduc aminte ca de pe vremea cind citeam Legendele Oplimpului imi imaginam cum arata lacasul zeilor, unde se razboiau ei cu muritorii si pe unde si-a lucrat Heracles muschii decapitind niste lighioane. Apoi, pe vremea cind incepusem sa pricep cite ceva din lume si am auzit de baietii aia destepti, care se imbracau in cearceafuri, vorbeau discutii si inventau filosofia, imi imaginam cum arata Atena, dealul Acropolelor si stilul, credeam eu, la relanti al unui popor care mai mult gindeste decit sapa pamintul. Mi-am dorit ani in sir sa ajung in Atena, si iaca sortii au decis ca a sosit momentul implinirii dorintei mele.

Dar pe ciine, atenieni, se pare ca am ajuns mult prea tirziu! E ca-n amorul pe internet: vorbesti intii in scris, apoi vezi o poza fotosopata, apoi vorbesti la telefon, impresia e puternica, constati ca va potriviti, ca nu mai ramine decit sa va petreceti restul zilelor impreuna, forever, apoi vine si clipa in care va vedeti, constati ca el e chel, cu burta, cu picioarele strimbe si curu mare, sau ea e sasie, spalacita, cu nasul mare si i se cojesc degetele de la picioare, pe linga ca are cosuri si-n cur si nu se rade la subsuori. Unde te mai duci de-acolea? Ce-i zic: fa, te-am dorit, mi se parea ca esti zina, dar de fapt esti urita si putzi, uita tot ce ti-am scris, uita-mi nr de telefon, sau lasa ca oricum mi-l schimb sa fiu sigur? E, cumva asa, poetic, am patit eu cu Atena.

Aveam rezervare la un hotel din centru, nu in buricul metropolei, mai pe la periferia centrului extins, respectiv vreo 10 euro taxiul pina la Acropole, ca sa fiu mai exacta. Dar, iarasi, pe ciinele atenian, drumul pina in centru trecea pe un bulevard presarat cu bombe din 20 in 20 de metri! Adica benzinarii si magazine cu butelii, haine si piese auto, showroomuri auto si crisme la parterul blocurilor urite si mari. Strazi inguste, pline de un puhoi de oameni foarte colorati, de la negru la maro inchis, nici unul nu semana cu Platon, Apollo sau macar cu Caravaggio, care nu era chiar o frumusete. Oameni uriti in marea lor majoritate. Mizerie, jeg, putoare, case in paragina din care venea un miros fetid, de beci in care s-au stricat 2000 de ani cartofi cu brinza. Femei urite, cu curu’ mare si mustati. Barbati incovoiati la mese inalte, savurind primul rind de ouzo sau de bere la 9 dimineata, zeci de taverne de la parterul blocurilor erau pline la ora aia. Am zis ca e poate doar o impresie, om fi nimerit intr-o zona mai aparte, mai muncitoreasca, desi rar am vazut oameni care sa munceasca mai bine cu un kil de bere la bord.

Si-am ajuns in preajma Acropolelor. Cum ruinele au program de vizitare, ne-am urcat pe dealul alaturat. Orasul se vedea frumos, intins pe dealuri ca o patura pestrita, peste care calarea o alta patura mov cu rosu si portocaliu, ca apunea soarele si cam asa arata cerul. Dar cind te uitai in jur… vedeai patura de mucuri de tigara si cioburi si puzderia de tovarasi de toate natiile si rasele care stateau intinsi pe stinci, vorbind si discutind, facind poze sau pur si simplu, bind si fumind, ca Moromete in Poiana lu’ Iocan. Toti, dar absolut toti puteau de te traznea, cred ca de la efortul de a escalada pietrele extrem de alunecoase, mai ales pentru sandalele mele cu talpa de talpa. N-aveam alta sansa decit s-o iau pe cioburi, peste care am calcat precum fachirii, si-am iesit la fel de nevatamata ca dinsii.

Acropolele in sine le-am vizitat a doua zi, de dimineata, si am fost printre primii, dupa o haita de coreeni sichinezi, desigur. Norocul nostru ca astia pozeaza fiecare piatra (cred ca vor sa construiasca ceva asemanator la ei si au nevoie de detalii), asa ca am ajuns sus alaturi de prima suta de clienti vizitatori. Ruinele sunt remarcabile si, desigur, in renovare. Mucuri de tigari din abundenta, desi erau aportul modernitatii, nu cred ca atenienii fumau Marlboro. Hirtii, ambalaje, de asemenea. Puhoiul era de fapt mai multe puhoaie, fiecare cu ghidul ei, cu limba ei si cu tinuta ei. Toate monumentele de pe acest deal merita vazute, macar sa vedem si noi cu ce se ocupau altii pe cind la noi activau plenar getii si gepizii, care in loc sa inalte cazemate, zgirmau in glod sa-si faca casa din chirpici.

In jurul Acropolisului se gaseau comercianti agreati, cu ghereta, la care vindeau suveniruri citiva greci si multi indieni, negri si alte neamuri de prin alte parti, care vindeau chestii din mina (umbrele chinezesti din hirtie, evantaie si palarii) sau de pe cearceaf (ceasuri rolex la 10 euro, ochelari de soare de marca in varianta plastic, genti luivuiton, prada samd din vinilin de buna calitate – samd nu e un brand, pt cine nu stie, dar nu mai retin eu ce vindeau aia). Pe acestia din urma, din cind in cind, atunci cind temperatura si fluxul de pedestri o permiteau, ii alergau politistii cu scuterele si motoarele prin padurici si pe alei. Istorie, circ, Vuitton si Law Force.

Aceeasi poveste trista, dezamagitoare pentru mine, dar parca la alta scara totusi, a fost Roma. Da, am fost si la Roma, tot in scopuri culturale. Scopul erau doua: Caravaggio, pictorul meu preferat, si Bernini. Bernini amvazut, Caravaggio ba. Dar asta intr-un episod urmator, intrucit mi-e foame, merg in vizita la prieteni si inca nu am plecat de la birou.

This entry was posted in amestecate, andreanum, cultura, de plins, vacanta by andreanum. Bookmark the permalink.

About andreanum

Nascuta in anul in care Iggy Pop lansa albumul "The idiot" poate nu intimplator de sex feminin, de orientare liberal-salbatica "neinregimentata" politic, par lung, ochi verzi, 60 de kile, stingace, rid des, am tatuaj, nu beau bere, merg des la cinema si coclesc aurul. Gata, ati zis little biographical.

5 thoughts on “amintiri netraite si umbrele prezentului. cum mi-am petrecut vacanta

  1. Pingback: avemblog.net

  2. pe Zeus! Mii de tunete! Fuseshi sa vezi Grecia in plina criza?! Curaj mare la tine in piept estem! Aman-aman!
    Astept povestea cu insula, mi-ai lasat un gust amar.

  3. imi pare rau ca ai nimerit intr-o zona proasta. Ai cumparat hotelul de la agentie romaneasca? Sau te-ai uitat la cele cu 50 de euro in loc de 70 de euro pe noapte? Nu te-ai uitat la reviewuri pe net? Si la ora dinaintea deschiderii, 8-9 sau cat o fi fost, nu cred ca gasesti prea multi greci din clasa de mijloc pe strazi – de aici si mirosurile.

    Te asigur ca daca stateai mai mult de 2 zile aveai ce vedea. Ai vazut Plaka? Archaia Agora? Piata Syntagma? Templul lui Zeus?

    Sper ca vei reveni pentru o sedere mai lunga si preferabil in afara sezonului turistic (cand e mai racoare si nu transpira oamenii asa rau)

  4. Da, calatorul de astazi trebuie sa caste ochii bine pe unde o apuca. Altfel poate sa pateasca precum in balada de mai jos:

    – Apoi, dragã Mãrioarã,
    Am tot stat si m-am gîndit:
    Io, duminicã, pe searã,
    Vin cu tata în petit!

    – Înainte de-a mã cere,
    Musai, dragu’ meu, sã-ti zic
    Cã nu-s fatã, mi-s muiere…
    Nu vreu rostu’ sã ti-l stric!

    S-ontîmplat la vremea sapei,
    Noaptea, cînd veneam din stei.
    Coboram pe firul apei,
    Cînd m-am pomenit cu trei…

    M-au ajuns la Fundãturã,
    si m-au dezbrãcat pe loc,
    si mi-au pus nãframa-n gurã,
    si tãti tri ’si bãturã joc…

    – Numa’ spune-mi-i degrabã,
    Cã pe tãti îi trag prin sis!
    – Pãi nu-i stiu, Ioane dragã,
    Era noapte, n-auzisi?…

    O umblat si bietu’ tata,
    (si tu stii cã el nu bea),
    Ba-ntr-o crîsma, ba în alta,
    Doar de o afla ceva…

    Zile au trecut destule,
    si nimica n-o aflat…
    Da’ io zic cã, dupã scule,
    Nu-s de pe la noi din sat!

  5. Da, am vazut plaka si monastiraki si toate ruinele antice. Hotelul era mercure, de obicei stau la ibis cind plec, nu neaparat pt bani, ci fiindca stiu serviciile lor. Hotelul a fost ok, stateam doar o noapte, totusi.
    Cu siguranta voi reveni. Din pacate nu pot sa-mi iau concediu cind vreau eu… Dar am sa revin fiindca, repet, eu am crescut vising la grecia si cit de cit inteleg si vorba. Daca vrei, experienta atena a fost cum e la tablouri: daca vezi o luna mare si galbena, inconjurata de nori superbi in realitate, zici ca e sublim, dar daca vezi un tablou reprezentind acelasi lucru prima impresie e de kitsch🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s