Buna ziua.
Luam o pauza de Bulgaria, fiindca in viitorul apropiat am informatii ca nu se muta din locul ei. Insa ceva munti se mutara pe loc la noi, aci, aproape, in the carpeizian garden. Va informez cu respect ca ieri, duminica, in timp ce in capitala tarii se infaptuiau ceva acte de huliganism cu baieti din galerie, pensionari congelati din lipsa de lichiditati pt. achitarea cotei-parte la repartitorele de cost si tovarasi swingeri veniti sa ia di-rect pulsul societatii, eu m-am trezit la 5 dimineata. M-am trezit cu greu pt. a merge in statiunea turistica alpina Poiana Brasov, perla bijuteriei coroanei de salba de statiuni montane a Romaniei, mindria doamnei ministru care a investit in ea. In ea statiunea, nu in ea doamna, desi misterul ramine spre a fi elucidat de controlorii de trafic fiscal.
Am ajuns deosebit de minunat prin statiunea Rasnov in poiana de poveste, in jur de ora 9 AM. Era duminica, nu era soare, ningea si batea putintel vintul. Se anunta prin afisajul electronic de la telecabina ca in afar’ de pirtia Kanzel, toate alelante erau deschise. Sau asa am vazut eu la ora aia. Imi era nitel frig, recunosc.
Dupa nenumarate ezitari si fofilari si trageri de timp, presupun ca emotiile cauzate de a ma afla in cea mai importanta statiune de ski a Romaniei ma faceau sa ma ezit in a ma urca in telegondola pt. a ma urca pe pirtii. Va reamintesc celor care nu stiati ca eu schiez de vreo 5 ani maxim, adica de la maturitate, nu am reusit sa devin avansat inca, desi recunosc cu mindrie ca daca nu dau placarii incepatori peste mine de regula ma tin pe doua doage binisor (in caz de necesitate prestam plug si functioneaza, n-a murit nimeni de la mine).
Am ajuns sus. N-am vazut mare lucru, dar vedeam cu claritate harta de la gondola, maaaaaaare pe un perete. Imi aminteam perfect ca o mai vazusem acum vreo 2 ani si nu parea nimic diferit. Imi zice un baiat ca nu e actualizata. Probabil n-au fost bani pt. printul ala pe un rahat de panou de plastic, s-a incasat putin pe manufactura pirtiilor.
Am uitat sa zic: mi-am achizitionat cartela de acces la lifturi. 30 de puncte, 100 de lei incl. TVA, din care 15 costul plasticului de cartela, restul echivalentul punctelor. Cu gondola te costa 6 puncte pina sus, adica aprox. 17 lei incl. TVA la un calcul simplu. Nu e o avere, dar cum e musai sa te urci de multe ori in acest minunat lacas de ski ca sa simti durerea-n pulpe si sa faci febra musculara la degetele de la miini, costul e mare. Cartelele de o zi ar fi costat 125 lei, dar ele nu se dadeau “fiindca ninge si bate vintu si e spre binele dvs sa nu le luati, ca daca e sa oprim instalatiile ramineti cu banii luati”. Tre sa recunosc ca mi-au placut mereu oamenii care se gindesc la buzunarul tau mai mult decit al lor, care te ajuta sa iei cea mai buna decizie si nu te lasa sa cazi de sus. Un fel de drumul catre iad e pavat cu ce trebe. O alta tanti de la alt ghiseu a zis ca se dau cartele de o zi, dar numai dupa ora 12:00. Ceea ce mi se pare norma, nefiind nocturna. Ca sa compar cu tara de la sud de Dunare, costul pe zi la ei era de 55 leva, cu acces la 74 km de pirtii amenajate. In Poienita Lenutzii noastre avem mareata lungime de 24km de pirtii (intr-un acces de gratuita malitiozitate cred ca sunt km patrati, totusi). Numai ca vreo 20km existau deja. Zice-se ca s-a latit usor drumul rosu si s-au construit niste variante la Lupului si un telen, care a omorit un teleschi. Eu inainte de ieri am schiat prea putin in Poiana, fiindca nu prea am avut ocazia, schiatul a devenit treptat o parte importanta din viata mea. Dar cum nu sunt jurnalist sa fie nevoie sa justific fiecare cifra avansata (lolo), asta fiind un blog in care eu azvirl vorba, eu primesc comentariul malitios si eu raspund obraznic, nu am vreun mogul in spate sa ma tie pe moale, imi permit sa ma avint in slove, ca sa ma descarc, fiindca am patit suficiente in ultima vreme si oricum m-am plictisit de figura de transsexual cu operatia ratata a dnei maritata cu o galinacee.
Eu de schiat, in scurta mea existenta schioristica, am schiat mult in Austria, putin in Bulgaria si destul de putin (cu exceptia Azugai si Sinaiei si Suiorului din Maramures) in Romanica. Dar pietre asa zdravene ca pe proaspat refacuta Lupului eu n-am intilnit. Pietroaie cum cred ca si-ar fi dorit baietii din piata universitatii aseara, ca sa azvirle cu dinsele in jandarmi. Mari si ascutite, care in mod normal trebuia sa fie prinse SUB zapada, batute cu ratrack-ul si facute patura nivelatoare. Sau ma rog, poate la noi land of choice este tradus prin: ai acum alegerea sa-ti futi schiurile personale schiind, sau sa le menajezi cotizind doar la instalatii si la bautura in barul de la capatul cabinei Kanzel, cu gagica cu spatele gol si soacra imblanita. Ne zisese un nea in Bulgaria ca nu se cheama ca esti schior pina nu cobori toate pirtiile din Poiana. Pai da, le-am coborit, dar pe linga skipass si apa plata acuma ma costa si schiurile de resapat dupa ce au niste… sa ma ierte distinse  doamnele daca e si ele in local, pizde labartate pe talpi.
Oameni buni, frati romani… eu ma feresc sa dau sfaturi, dar ma enervez repede. Noi romanii avem, in toata tara, 125km de pirtii, in dracu stie cite judete. Bulgarii aia pe care atita ii pomenesc eu de ani buni, au 74 doar in Basko, plus inca vreo 2 statiuni, vreo 15 instalatii numai in Bansko, de diferite lungimi, plus ca la ei se urca si cu masina pina sus (cum ar veni la noi: pina la 1400 in Sinaia), aviz posesorilor de auto de mare spectacol care pot sa show off la inaltime…
Dar daca sunteti baieti in trend, Gaya like, Fratelli like, cu fetele in uggsi leopard skin like si cu masini de la X6 turbo like in sus, atunci e musai sa mergeti acolo. E de mari figuri sa mergi in Poiana si nu existi in breasla jmecherilor daca nu semnezi condica. Si daca tot ai X6 sau ceva pe acolo, parcheaza-l in pizda matii fix in mijlocul strazii, ca sa inteleaga prostii aia care nu mai au loc de tine nici pe schiuri ca existi, te-ai prezentat si esti tare. Sau, cf legii din landofciois, ai ocazia sa incasezi asigurarea pt. dauna totala sau sa fii un neinteresant imbecil care parcheaza regulamentar.
Revenim cind om putea.
andreanum & co 