De moravuri medicale

Mi-e foarte greu sa scriu randurile urmatoare. Am stat sa ma gandesc pe parcursul zilei de azi de ce mi-e greu. E o vina partajata, pana la urma? Sunt eu primul sa ridice piatra? Si daca e o piatra de ridicat asupra cui ar trebui sa o indrept. Si ce mi-as dori sa obtin odata aruncata piatra? Sa sparg un cap? Sa omor o femeie adultera? Sa imi revendic dreptul de a fi (si) eu cel care gandeste normal doar pentru ca am starpit deviantul dintre noi? Mi-e greu pentru ca pentru un moment am nevoie sa revin la mintea mea din urma cu sapte ani cand am plecat din Romania.

Vreau sa explic de ce am plecat din Romania.

Am intrat la facultate la UMF Carol Davila in 1998. Cu putin timp inainte picasem un bacalaureat gratie domnului Andrei Marga pe care il salut pe aceasta cale. Aveam la prima sesiune 4 de 10 si un 4. Am luat bacalaureatul din nou in August si apoi, doua saptamani mai tarziu, am intrat al 400-lea din 1500 de candidati la Facultate. N-am sa irosesc atentia cititorului cu anecdota din spatele aventurii mele de licean. In primavara respectiva Cristina Daia, diriginta mea draga si una dintre profesoarele mele de suflet a fost diagnosticata cu cancer de san. A refuzat sa faca vreo incercare de-a se trata. A stat langa mine, tu trebuie sa ajungi doctor, Gabi. Asa mi-a zis. A apucat sa ma vada admis la Medicina. A mai trait doua saptamani dupa ce am devenit student si s-a prapadit. Intr-o zi de vineri. Ultima oara cand am vazut-o era la ea in casa, cu oasele frante, chinuita de durere. Avea 38 de ani.

Ar fi ieftin sa zic ca am facut facultatea in memoria ei. Dar m-a urmarit prin ani. M-a urmarit cand doctorul Lascu, la vremea aia sef de lucrari la Catedra de Anatomie, m-a acostat intr-o joi sa ma intrebe daca stiu sa lucrez pe calculator. Obisnuit cu filosofia Cristinei Daia am raspuns, clar, da. Nu mi-a fost niciodata rusine de munca. Si am muncit. Am muncit 3 ani in Catedra de Anatomie a UMF Carol Davila ca preparator.

Am avut studenti. Am pregatit oameni de multe ori mai varstnici decat mine.

Am scris carti. Sase carti. Nu le-am scris singur, nu le-am scris eu din capul meu. Profesorul Niculescu spunea oricum ca din antichitate nu se mai scriu carti din cap, se scriu carti din carti. Dreptul intelectual se pare ca nu exista in vremea aceea si noi, cei cativa care am facut asta – pe restul nu-i nominalizez – am participat la asta. Am xerocopiat tone de material, am luat din notitele domnului profesor, din notele de curs, din schemele lui (si, trebuie spus, din schemele altora) si le-am pus in manuale. Cineva trebuia sa faca manuale noi, cele vechi, litografiate erau ale lui Viorel Ranga si cu greu mai gaseai un exemplar complex. Cezar a fost un mentor bun. Ultimul mare boier al Anatomiei Romanesti, l-am gandit. Dincolo de realitatea nemerniciei lui ca personalitate ramane talentul lui de profesor. Impartasesc cu el un mic dejun intim, la Stana de Vale, cand mi-a povestit cum si-a rupt piciorul cand era profesor de histologie in Kinshasa. Vremuri.

Am fost bursier in toti anii de facultate. In primul an am terminat cu 9.90. Ironic sunt mai multi oameni care isi aduc aminte de mine decat imi aduc eu aminte de ei. E posibil ca memoria nu ma ajuta foarte mult. Am tocit-o foarte mult in anii aia. Am invatat, calculat la sfarsitul facultatii, vreo patru metri cubi de cursuri. Pagina cu pagina. Am batut spitalele Bucurestiului. Am pierdut nopti fara numar si in anul VI de facultate aveam 68 de kilograme. Un an mai tarziu dupa absolvire aveam 86 de kilograme. In facultate fumam mult. La anatomie, cand disecam pentru studenti, tocam repede un pachet. Puneam pudra de talc intr-o masca de chirurgie ca sa ia mirosul acru, toxic de formaldehida. Mancam la cadavru. Radeam la cadavru. Intre halatele albe ne simteam complici. Stiam ca noi, medicinistii incepem primii anul si terminam ultimii. Cand ASE-ul pleca la mare noi inca mai dadeam o luna de examene. Si multe examene au mai fost.

In fiecare an la examene se strangea un fond de protocol. Pentru domnii sau doamnele profesor. Captatio benevolentiae. Majoritatea stiam ce vor de la secretare. Unul un stilou de lux. Altul un ac de cravata cu diamante. Unul o carte scumpa, veche, invelita in piele. Altul fonduri ca sa-si publice dracul stie ce carte de-a lui. Toti vroiau ceva, mai mic sau mai mare. Pe unii ii gratulam doar ca sa ne lase in pace sa ne ocupam de ce ne interesa mai tare. Pe mine pe vremea aia ma interesau si alte lucruri inafara de medicina. De la spital plecam la televiziune. Sunt oameni care asa m-au cunoscut. Pentru ei nu sunt Mutsunake, sau G. Pentru ei sunt Zhivago. Porecla ii apartine lui Cristi Zarescu. Alt univers, alti oameni.

Mi-am facut lucrarea de diploma in neurologie la clinica profesorului Bajenaru. Cand l-am rugat daca pot sa-mi fac diploma la el mi-a zis ca e o singura conditie. Care? Sa iei 10 la mine la examen. Nu prea se lua 10 la el la examen. Am luat 10 la el la examen. A insistat sa o fac “pe bune”. Nu prea faceau studentii lucrari de diploma pe bune la UMF Carol Davila. Teoria o luau de unde puteau, practica o faceau din burta. Profesorul Bajenaru m-a luat cu el la cursul de Movement Disorders al profesorului Tolosa la Poiana Brasov. Cu o saptamana inainte mi-am rupt mana la sala. La cursul profesorului Tolosa am luat notite cu stanga.

Mi-am dat examenul de licenta in vara/ toamna lui 2004. Pe 30 septembrie mi-am sustinut lucrarea de diploma in fata profesorilor Bajenaru si Ion T. Popa. Am luat 9.50 la examenul scris si 10 la licenta. A doua zi ma suiam intr-un avion si plecam spre Montreal unde am stat urmatoarele doua luni ponderand daca merita sa ma intorc in Romania sa dau rezidentiatul sau sa raman definitiv acolo.

Pentru ca dupa sase ani de facultate eram sleit moral. Pentru ca stiam ce urmeaza sa se intample, aranjamentele la rezidentiat, munca sub-valorizata prin spitale si destinul mediocru de-a continua sa fiu sustinut de parinti pana la adanci batraneti. Pentru ca aveam 24 de ani si vroiam sa traiesc. Vroiam sa cutreier. Vroiam sa invat lucruri pe care Romania nu mi le daduse niciodata dar eu le gandeam, si mi-era foame de ele. N-am plecat din Romania de rau. Am plecat din Romania de foame. Intelectuala.

M-am intors totusi, si mi-am dat rezidentiatul. Am ales psihiatria, nu neurologia. Ceva m-a indemnat. N-am sa insist pe motivele de-a alege psihiatria aici. Pe data de 13 ianuarie, cu ordinul numarul 13, am fost confirmat in rezidentiat ca viitor specialist psihiatru. Am nimerit, aiurea, la clinica directorului spitalului Obregia, doctorul Radu Mihailescu. E al doilea om care m-a impins, indirect, sa plec. Imi ramane drag, am ramas aproape departe peste ani.

Mi-am facut jumatate din doua treimi din rezidentiat in Canada, si restul in Romania. Ma amuza gandul ca din varii motive specialitatea mea am terminat-o in 5 ani si jumatate, nu doar in 5 ani cat se face training-ul in psihiatrie in Romania. Am formatie de suicidolog si psihotraumatolog, cand m-am intors in Romania un domn profesor care era indrituit de statul roman sa echivaleze studiile mi-a zis ca el nu poate sa-mi dea o recunoastere pentru competenta mea pentru ca in Romania nu exista. Pana sa ajung la dansul a trebuit sa ofer flori bautura si cafea unor doamne. M-a invatat o doamna doctor, eu venisem naiv de peste ocean cu gandul ca birocratia functioneaza doar pentru ca ai dosarul/ vezi hartiile/ complet. Dupa 8 luni de asteptare un buchet de trandafiri si o punga bine plasata mi-au rezolvat situatia de drept in trei saptamani. Noroc sa se mutase comisia de la unde era la unde a ajuns.

Rezidentiatul in Romania a fost minunat. Cu unii dintre oamenii respectivi, indeosebi cu cei de la spitalul Universitar, inca mai lucrez indeaproape. Am revenit, la ani distanta, la profesorul Bajenaru cu care imi incep o teza de doctorat. E la fel de tanar. Mi-e la fel de drag. Altora le-am ramas ca un pai in ochi, salut pe aceasta cale doamna profesor de pedo-psihiatrie Dobrescu cu care sper sa reusesc sa ma salut daca ne intersectam, candva, pe o strada. Am cinci ani de cand sunt inapoi in Romania si sunt multumit de ceea ce fac aici.

Vreau sa va spun de ce m-am intors in Romania.

In toamna lui 2007 tatal meu a avut o pierdere de memorie. Ne-am ras, cum se zice. El era foarte serios cand spunea ca nu are nici cel mai mic detaliu al unei discutii la care asistasera mai multe persoane. A urmat un RMN facut imediat dupa sarbatori, si un diagnostic de meningiom de lob frontal. O tumoare pe creier. Am asteptat sase luni sa vedem daca tumora ramane pe loc. N-a ramas. Decizia a fost luata. Pe 28 august 2008 am aterizat pe Bucuresti, doua luni mai tarziu tatal meu a fost operat de profesorul Ciubotaru la spitalul Bagdasar din Bucuresti.

Cateva amintiri raman pe retina si am sa le mentionez ca om, nu ca medic.

Imaginea tatalui meu iesind bandajat din operatie iara eu tinandu-i mana, e okay tata s-a terminat cu bine. Mai tarziu urma sa aflu ca nu a fost tocmai bine, profesorul Ciubotaru mi-a explicat ca a trebuit sa disece “la rasul durei” ca sa-i scoata toata tumora, adica foarte aproape de sinusul sagital. Apoi tata la lift. Era frig in ziua aia, ca sa ajunga la salon trebuia sa stam in fata liftului in timp ce pe scari, de jur imprejur, oameni urcau cu papornite si cu pungi de iuta, murdari, cenusii, intunecati, unii stranutau, altii puteau a transpiratie. Pe tata era halatul lui de molton sa nu-i fie frig. Seara in care am urlat la niste apartinatori care intrasera in salonul postoperator in haine de strada si urmau sa desfaca parizerul pe ziar. Toaleta de pe culoar care refulase si o pelicula galben-maronie colorase podeaua. Criza de grand-mal a tatalui meu 24 de ore mai tarziu cand maica-mea m-a sunat si mi-a spus urland in telefon sa vin ca tata moare. Asistentele de acolo, gratia lor, in special una – Elena – blonda si buna, care i-a ciuruit tatalui meu venele in saptamana care a urmat pentru ca a trebuit sa primeasca un anticonvulsivant in perfuzie ca sa nu se repete incidentul. Venele tatalui meu n-au mai fost niciodata la fel. Dar ea, cu gratia unui consumator de droguri, i-a gasit cele mai ciudate cai incat medicamentul sa ajunga la destinatie.

Ii dadeam, stangaci si ciudat, cate 10 lei cand venea. Profesorul Ciubotaru a refuzat. Tata i-a facut cadou o carte cu Cave Minerals of the World cu autograf. Tatal meu e mineralog. Unul dintre cei mai buni mineralogi din lume. Profesorul Ciubotaru a fost foarte miscat. Am ramas in relatii bune pana in prezent. In fiecare dimineata in fata cabinetului lui erau cel putin 50 de persoane pe care le vedea incepand cu ora 8. Uneori opera pana la orele 12 – 1 ale diminetii. In fiecare zi era la fel.

Am stat un an la spitalul Universitar. Am facut garzi cu cei de acolo. Eram sus pe sectie, garda avea patru linii, etajul are 4 sectii fiecare cu aproximativ 60 de bolnavi. Uneori erai singur pe toata sectia, toti medicii erau prinsi jos, in garda cu diverse cazuri. La spitalul Universitar sectia de Neurologie vedea in medie, in fiecare garda, peste 120 de bolnavi. Asta inseamna ca la o garda de 24 de ore vedeau cam 5 bolnavi pe ora, ora de ora, neintrerupt. Bancurile abundau. Am resuscitat oameni. Unii au trait. Altii au murit. Am vazut drame. Am vazut durere. Am vazut oameni urland si am vazut oameni razand. Au fost oameni care mi-au sarutat mana. N-a fost om care sa ma injure. Am tratat tigani. Am tratat somalezi si ugandezi. Am tratat VIP-uri. Lucruri pe care le-am vazut n-ar fi corect sa le dezvalui. Nu ma consider un delator. Da se primeau cadouri. Da se primeau bani. Da oamenii scoteau plicuri si medicii intorceau obrazul. N-am vazut un medic sa ceara ceva. Dar da, era implicit.

Au fost oameni care cand am refuzat s-au simtit jigniti si au venit dupa aia suparati ca domnule doctor banii nostri ce au, nu sunt buni? Le era frica de faptul ca daca nu primesc bani n-am sa le tratez ruda. Le explicam la toti ca tot aia e, ca nu de-aia imi fac eu meseria. Inainte sa plec din tara aveam un coleg care facea dimineata tura de tensiuni, o tensiune 10 lei. Cand am facut tura de tensiuni pe perioada concediului lui eu n-am luat 10 lei. A venit la mine mai in gluma mai in serios sa spuna ca ii stric piata. Facea naveta in fiecare zi din provincie, avea aproape 40 de ani si era un tip tare hitru. Acum e asezat la casa lui, l-am vazut anul trecut, a pus un pic de burtica.

In Romania in orice spital, pe orice sectie, oricarui medic i se ofera bani sau bunuri si medicul va primi. Sunt gesturi care sunt atat de incetatenite in constiinta individului incat au un caracter aproape spontan. Noi, medicii, vorbim intre noi (desi e secret sacerdotal) despre “cat ia fiecare”. Unii – spunem noi – sunt de-a dreptul nesimtiti. Ca ia 400 de euro pentru o operatie, sau 100 de euro pentru o consultatie, suntem cumva neobisnuiti inca – in 2013 – ca medicul ar trebui sa aibe un tarif. Caci medicul inclusiv in copilaria mea ca medic nu avea tarif, iar daca avea tarif era ceva atat de confidential incat nimeni nu stia; iti dadeai seama dupa costumele poate un pic mai scumpe sau masinile poate un pic mai bune. Dupa aia s-a ajuns la vile si limuzine de lux, doar un oligofren nu si-ar da seama ca doctorul ala nu si-a luat ML din salariul de la stat.

Stiu sa fac diferenta dintre bine si rau. Teoria e simpla si la indemana. Stiu sa fac diferenta si ca medic, si ca pacient.

Mi-a fost rusine de asistenta aia cand tata era internat in spital, de ochii ei incercanati si de tenul ei pergamentos, de mainile ei bune si de calmul ei incredibil in timp ce tata gemeea sub acul ei cand nu-i mai ramasesera cai venoase patente, mi-a fost rusine sa zic stii ce, eu sunt doctor deci nu cumva sa ceri. Si i-am dat. Si nu-mi pare rau. Si nu-mi pare rau pentru nimeni care a dat vreodata ceva unui medic.

Mi-as fi dorit sa fie un medic pentru Cristina Daia. Mi-as fi dorit ca diriginta mea iubita sa fi trait. Mi-as fi dorit contra oricarei sume de bani cineva sa-i fi bagat mintile in cap si sa-si fi facut mastectomia aia. Si sa-si fi luat citostaticele. Cineva sa-i fi zis uite ai un copil mic de 3 ani si o viata inainte. Nu ti-o irosi. Acolo e medicina. Acolo sunt medicii. Oamenii aia pot sa te ajute. Pentru ea, adevarurile astea au venit prea tarziu.

Am 33 de ani. Si eu sunt medic azi. Am vazut mii de oameni. Am salvat cateva vieti. In fiecare zi in drum spre munca imi spun, cand ma sui la volan, hai Gabi, jocurile sunt facute, azi dai ce poti tu mai bine.

In urma cu trei saptamani a murit bunica mea. Intr-o noapte de duminica spre luni. M-am trezit la 7 dimineata cu un mesaj de la mama mea. Am vorbit cu sora mea. Ne-am suit in masina si i-am dus la Fagaras, acolo unde am crescut eu. A trebuit sa-mi anulez primele 3 consultatii. La ora patru eram inapoi. Am plans tot drumul inapoi. E femeia care m-a crescut. Am plans in parcare. Dupa care mi-am zis hai Gabi, jocurile sunt facute, azi dai ce poti tu mai bine. Mi-am terminat consultatiile la ora 9.

In Romania sunt undeva la 30 de mii de medici. Numarul lor scade in fiecare zi. Traiesc intr-o lume a moravului universal ca, la fel ca la orice administrator de vraji si magie, trebuie sa dai un ban. Ca lui Chairon vaslasul. Ca banul pe care il pui pe ochii mortului in anumite parti ale Romaniei. Ca banul pe care il primesti in portofel pentru ca, superstitios, sa traga banul la ban.

Inafara de gesturile lor ocazional reprobabile, inafara de scandalurile si can-can-urile si tabloidele care mustesc, din cand in cand, de savoarea mizeriei risipita de vreun deject al profesiei noastre, umbletul nostru prin vietile voastre e tacut. Noi v-am plans mortii cand nu ne-ati vazut. Noi, cand ati primit o veste oribila, ai cancer sau tata nu mai are nici o sansa sau copilul tau va ramane cu un handicap am fost acolo, aparati doar de halat. Noi n-am avut pe cineva care dupa ce tiganul ala a urlat si-a scuipat si-a scos cutitul la noi sa ne mangaie. Asistentele de la Grigore Alexandrescu cu care am lucrat grupuri de terapie se mangaiau una pe alta cand se mai decompensau. Mie cand o pacienta a venit cu un cutit sa ma omoare la mine la cabinet nu m-a intrebat nimeni cati bani fac, daca or fi multi, daca or fi putini, daca mi-am dorit neaparat sa fac meseria aia si daca nu-mi convine de ce nu plec ca e o tara libera. Nu cer compasiunea nimanui, n-am nevoie de ea. Uneori cand ma intalnesc cu colegi si trecem de penibilitatile afabile ale salut-urile si ce-mai-faci-urile stiti despre ce vorbim?

Despre voi.
Despre cazuri.
Despre bolnavii pe care i-am mai avut. Despre ciudateniile pe care le-am intalnit. Despre cum am facut unii sau altii sau ce-ar fi mai bine sa faci cand te intalnesti cu o problema noua pe care nu stii sa o rezolvi. Da vorbim si de masini. Da vorbim si de bani. Da vorbim si de spaga luata de cutarica si de can-can-uri si barfet-uri. Okay, nu suntem sfinti. Halatele noastre nu sunt albe. Sunt patate. Atunci cand nu sunt patate cu sangele vostru sau cu solutii dezinfectante, atunci cand nu sunt patate cu pranzul mancat pe fuga in timp ce alergi pe scari la vreo urgenta, atunci cand nu sunt patate cu cerneala de la stilou sau de la parafa care a curs pentru ca ai incarcat-o cu tus ieftin, atunci cand nu sar manusile cumparate din salariu de la farmacie pentru ca spitalul nu mai are, atunci cand nu ne caram noi vata hidrofila si spirt-ul de la noi de acasa, abia atunci halatele noastre sunt patate cu plicurile slinoase in care oamenii isi pun banutii pentru doctor.

Ca sa ii dea ce e al lui.

Onoarea unde altcineva i-a luat-o.

Traiesc bine din meseria mea in Romania. Am un angajator caruia i-am spus in prima zi cand m-am dus la el “asteptam un copil, uite abilitatile mele, ajuta-ma sa nu plec din nou din Romania pentru ca a doua oara nu ma mai intorc”. A inteles asta. Anul trecut i-am zis ” uite munca mea, am nevoie sa circul, am nevoie sa invat, am nevoie sa imi platesc formarea in terapia asta noua, am nevoie de mai multi bani” si a inteles din nou. Angajatorul meu nu e statul roman. E un roman la fel ca si mine, dar nu e statul.

Daca angajatorul meu a inteles lucrurile astea atat de simple statul roman unde se impiedica? Unde are mai exact dificultati? In prima zi cand am ajuns la Montreal la Universitatea McGill unde am fost fellow am dat 1000 de dolari la librarie, pe carti. Doctorul Rusu, arestat recent pentru “luare de mita”, avea 1000 de dolari in buzunar. Contravaloarea a doua tratate de medicina.

Vreau sa cititi lucrurile astea. E foarte posibil ca a doua oara n-am sa le mai scriu in formatul asta. Pe mine medicina m-a otravit. Mi-a scrintit mintile. Imi e foarte putin posibil sa mai fac altceva in viata mea decat meseria asta. Doctorul Lascu, s-a spanzurat saracul, ne spunea intr-o zi la o tigara “sunt blestemat, voi va dati seama? daca eu nu mai pot opera copii eu am sa mor de foame”. N-a mai apucat sa moara de foame. A murit de streang.

Dar ceilalti?

Asta nu poate sa ramana asa. Atata cat tine de mine, in memoria oamenilor frumosi pe care i-am intalnit, pentru numele inaintasilor mei si-a tot ce e bun si sfant in meseria asta a mea, pentru halatul ala alb pe care l-am pus acum 15 ani de zile prima oara pe mine si pentru cinstea de-a fi doctor in fata parintilor si-a copilului meu asta nu are voie sa ramana asa.

G

165 thoughts on “De moravuri medicale

  1. m-ati facut sa plang: pentru doamna diriginta, pentru tata, pentru dr. Lascu, pentru dvs. si pentru toata situatia asta ingrata in care se gasesc toti oamenii astia buni care formeaza Romania, care o iubesc si care nu au parasit-o, care gasesc puterea sa traiasca si din bani putini, dar sa traiasca aici si sa o faca cu cinste…

  2. Mare bucurie sa descopar ca mai exista Oameni frumosi. Simpli, onesti, cu inima si creier. Textul dvs este un regal. Putere si curaj va doresc!

  3. Emotionant. Cu totii suntem oameni. dar oricat am incerca sa fim si altceva, putem intelege si simpatiza mai mult formal. 1000 dolari in Montreal nu sunt aceiasi ca in Romania. Imi pare rau ca eforturile voastre de pregatire sunt recompensate cu ignoranta de catre stat si mai nou ura colectiva din partea societatii. E trist.
    Insa noi pacientii ne pierdem obiectivitatea, cand cu ochii de om simplu, fara oportunitati, blazati sau plafonati de viciosul sistem (pe care noi il intretinem in egala masura cu captivitatea noastra in el) vedem un doctor ce ignora pacientul pana la “cadou”. Si apoi vedem invariabila vila, ML-ul si alte lucruri. Si doamne iarta-ma, le meritati! Vila, ML-ul si multe alte lucruri.
    Insa ignoranta celor descrisi ma macina pe mine. Am auzit de ei, dar nu am intalnit inca unul astfel. Ma sperie faptul ca la un moment dat il voi intalni dar mai ales ma bucur ca statistic, din punctul meu de vedere sunt foarte putini (sau devin mai rari).
    Va doresc numai bine si cum spunea un prieten doctor “sa dea domnu’ sa raman fara obiectul muncii!”

  4. Pingback: Confesiunea unui medic roman catre pacientii sai | POLITICA între realitate şi ipocrizie

  5. In Noiembrie 2006 ajungeam cu ambulanta la spitalul Pantelimon pentru ca aveam contractii, urma sa nasc. M-am schimbat repede, jos, in camera de primiri. Mi-am pus o camasa de noapte, halatul si papucii in picioare si hopa in lift spre camera de naștere cu mama după mine. In lift m-am uitat in oglinda si mi-am dat cu un pic de ruj pe buze ” sa nu se sperie fi’miu de mine când mă vede”, am spus zambind. aveam emoții mari.
    Un doctor care era lângă noi a început sa rada si a spus ” in sfârșit mai vad si eu un om cu simtul umorului ” am rămas uimita pentru ca după remarca făcută nu l-am mai privit ca pe un doctor, am trecut de halatul alb si l-am văzut ca pe un om, un om simplu, intr-un spital, la fel ca si mine.
    Uitam ca si doctorii sunt oameni, ca si ei trec prin ce trece fiecare, necazuri sau bucurii. Si de multe ori facem greșeala sa nu-i tratăm ca atare.
    Aveți insa tot respectul meu!

  6. am terminat de citit articolul cu lacrimi in ochi… sa va dea Dumnezeu sanatate si sa va lumineze drumul in viata , domnule doctor…. pentru ca pe acest drum ne veti gasiti pe noi cei care avem nevoie de dumneavoastra

  7. fara suparare, cadoul si mita sunt lucruri diferite… deci sper sa-i vad in puscarie pe toti cei care solicita mita!

  8. Pingback: Un medic da din casa, si o face minunat

  9. Cuvinte pure insiruite din noianul suferintei colective. Oameni ca tine ar trebui sa inunde spatiul public . noi toti avem nevoie de onestitatea celor spuse fara perdea pentru a nu stigmatiza o meserie de care toti avem mai devreme sau mai tarziu nevoie . Suntem regali in spirit distructiv . pe alta parte unii se cred verticali ! Admir sinceritatea ta si ma bucur cand vad unul ca tine care pune punctul pe i .

  10. Felicitari pt omul care sunteti,domnule doctor!Romania ar fi altfel..mai buna,mai apreciata si cu adevarat mai valoroasa.. daca am avea oameni de calitatea dv.Va dorim multa sanatate,putere.. si intelegere pt a reusii in lumea ce ne inconjoara!Si..da,ne dorim ca oameni pretiosi,asemenea dv, sa ramana in tara ,nu cei care platesc multi bani sa termine Medicina,pt ca au parintii lor finante,si apoi omoara oameni nestiind ce diagnostic sau tratament sa dea, opereaza aiurea(cazuri avute recent in familie,cu final dramatic);astfel de doctori ,de”duzina”, va fac de ras aceasta grea si nobila profesie,iar cei buni pleaca din tara scarbiti de sistemul corupt si nerecunoscator fata de oamenii cu valoare,ce nu pot studia si profesa asa cum e normal,ajungand sa aiba salarii mizere comparativ cu colegii “de-afara”.Succes si toate cele bune ,dv si familiei!Multumim!

  11. Pingback: Confesiunea unui medic roman catre pacientii sai | Neuronu

  12. Sunt studenta in anul 2 la UMF Carol Davila,sper ca dupa 15 ani sa vorbesc cu acelasi drag despre meseria noastra draga.Vreau sa imi indeplinesc dorinta de a-mi ajuta oamenii care m-au format,cei datorita carora sunt aici,romanii in general.Cu respect,o viitoare colega!

  13. In urma cu vreo 5 ani, intr-o dimineata pe la 6 am mers la Floreasca. Ma durea burta (nu prea tare) dar ceva m-a impins incolo. Am zis ca nu e trafic, ca n-o fi coada la ora aia… La 30 min dupa consultatie eram in sala de operatie: peritonita. Rezidenta (presupun, pentru ca era tanara si supravegheata de un medic mai in varsta) mi-a spus ca daca nu veneam pana la pranz as fi dat coltu’. Intre noi fie vorba, la ora de varf n-as fi batut orasul pana la spital, in zi lucratoare, oricat m-ar fi durut. Am fost groaznic de norocos.
    Oricum, totul a mers bine. In cele 3 zile in spital n-am vrut sub nicio forma sa dau vreun leu, desi slava domnului aveam de unde. M-am gandit ca ca nici mie nu imi da nimeni, ca nimeni nu ma intreaba daca imi ajunge la sfarsitul lunii. Nimeni n-a cerut, nimeni nu mi-a dat de inteles ca ar vrea, absolut nimic nu mi-a lipsit. ABSOLUT NIMIC.
    La o saptamana am mers la un control cu 2 buchete de flori: unul pentru rezidenta, unul pentru asistenta sefa. Am vazut in ochii lor bucurie, satisfactie… Am vazut in ochii lor si am simtit in al lor ” multumesc, dar nu era nevoie” ca acel simplu buchet de flori oferit din suflet era mai valoros decat un plic gros oferit cu scarba.
    Acest post mi-a amintit de acei oameni. Uitasem de ei, la fel cum uitasem si de alti medici care m-au tratat cu alte ocazii. Pentru asta imi cer scuze si mi-e rusine. Insa, din nou, VA MULTUMESC.

  14. Cu drag as darui un CADOU chiar in bani unui medic, cand sunt tratata cu profesionalism, RESPECT si bun simt. Din pacate la nasterea fiului meu m-am lovit de lipsa de organizare, mistouri ieftine si replica servita cica in soapta in sala de operatie: “Tie ti-a dat ceva?”. I-am dat dupa operatie, pt ca mie mi-a spus ca ma opereaza cu 30 min inainte si desi aveam banii la mine, mi-a fost jena sa cotrobai dupa ei in geanta in fundul gol, speriata, si de fata cu altii. Mi-era sa nu o fac sa se simta prost… grija inutila, nu? Sotului meu i s-a spus ca am fost operata cand eram deja cusuta. Toata treaba m-a scarbit. Eu sunt dintre naivii care viseaza spitale in care oamenii sa fie amabili si sa isi faca treaba indiferent ce si cat le dai, sa te simti ca om, desi esti in spital si poate speriat si neajutorat.

  15. Apreciez articolul, drăguț, dar nu văd cum se aplică în vreun fel comparația cu doctorul arestat recent. Dvs. vorbiți despre cadouri pe care doctorii le acceptă (a-ok, de ce nu?), în timp ce respectivul doctor, din câte știu eu, a CERUT și CONDIȚIONAT intervenția contra unei sume. Să primești cadouri nu este nici ilegal și nici imoral. Să ceri șpagă pentru operația unui copil este ceva cât se poate de condamnabil, indiferent de circumstanțe.

  16. ██████████████████████████████████████████████████████
    Multumim TOVARASILOR CONDUCATORI din ultimele doua decenii!
    Din TOATE partidele politice, absolut TOATE.
    Multumim lor pentru situatia dezastruoasa in care se afla tara asta.

    Asemenea nazistilor, sper ca istoria peste zeci si sute de ani sa va huleasca si sa va scuipe!
    O sa ramaneti in istorie ca niste tradatori, hoti si criminali. O intreaga haita de neoameni.

    Eu unul mi-am pierdut sperenta ca lucrurile se vor schimba.
    Situatia va fi si mai grava cu generatiile urmatoare.
    O tara fara invatamant si spitale e o tara care moare, incet dar sigur.

    Politica si modul in care ne alegem conducatorii e gresita din radacini.
    Partidele au nevoie de bani pentru a-si face propaganda. Banii astia de unde vin?
    Pentru ce vor politicienii sa faca politica de fapt? Pentru ce vor sa devina ministrii?
    Cat are un ministru salariu? 1000 de Euro luna?
    Dar presedintele? 2000 de Euro pe luna?

    Cine e atat de tampit sa creada ca un om cu adevarat invatat, respectabil si doar cu bune intentii, vrea sa aiba un salariu atat de mic ca al unui ministru?
    Ma refer la oameni de top, finantisti, economisti, academicieni, etc.
    Oamenii de top si cu adevarat priceputi au plecat si pleaca inca in alte parti, sa lucreze pentru salarii de la 10,000 Euro / luna in sus pentru companii multimiliardare.

    Oamenii din politica sunt toti niste scursuri.
    Eu nu am votat si nu voi da votul meu acestor mincinosi.

  17. Super articol! Felicitari pentru el si pentru angajarea ta in comunitate.Ne dau sperante astfel de oameni (mie si sotului meu), mai ales ca si eu ma pregatesc sa ma intorc in tara si sunt tot medic si nu pot sa spun ca nu m-a atins paragarful cu “asteptam un copil, uite abilitatile mele, ajuta-ma sa nu plec din nou din Romania pentru ca a doua oara nu ma mai intorc”.De unde plec imi dau timp de gandire de inca 6 luni ca poate ma intorc…ei spre deosebire de noi incearca sa nu piarda oamenii pe care i-au format.Sper din tot sufletul sa pot sa iti scriu pe peste un an din Romania, asta ar insemna, cel putin pentru noi, ca avem motive sa speram.
    Multumim inca o data.
    Sa ai o zi faina!

  18. Pingback: Ceva ce merită citit | Coanda Eugen Blog

  19. Mi-a placut textul . Daca vorbim despre medici, le ofer bani cu placere si o consider ca fiind un mijloc de compensare . Statul nu poate sa ofere recompensa corecta din multe motive dar societatea poate. Sigur ca o societate sanatoasa ar da nastere unui stat sanatos iar eu ca individ n-ar mai fi necesar sa improvizez. Dar deocamdata suntem bolnavi moral si trebuie sa acceptam asta. Piramida noastra de valori e rasturanta, asa, pe-o parte iar varful ei leviteaza ciudat in incercarea de a nu cadea la acelasi nivel cu baza.
    ps
    N-as fi scris nimic dar m-a stimulat comentariul lui Ionut B care e reprezentativ pentru lipsa de realism , fariseismul si cabotinajul cu care suntem sufocati zilnic. Sa declari ca esti plin de bani dar sa consideri ca un buchet de flori e un gest de mare noblete in comparatie cu un plic mi se pare superb . Deci, Ionut B o arde cu multumirea sufleteasca.

  20. super emotionant…pt dvs., jos palaria, mon cher!…… dar din pacate realitatea e alta😦 hai sa fim seriosi, stim foarte bine cum stau lucrurile in acest domeniu.

  21. Ma bucur ca ati descoperit omul de dupa halat. Eu cred ca noi, pacientii, va respectam destul de mult pentru munca pe care o depuneti, dar asta nu scuza faptul ca doctorii ne trimit la farmacie in toi de noapte sub pretextul de urgenta lacuna, sa cumparam echipament (manusi, vata, medicamente etc.) pe care ei il sustrag din spital si il baga in cabinetele particulare. Mi se pare normal ca cei de dupa halat sa se desumanizeze putin, pt ca altfel nu ar mai putea sa-si faca meseria, insa unele transformari ale doctorilor sunt extreme. Am vazut om bolnav cersind in pijama fata spitalului pentru medicamente in toiul iernii. Dupa ce si-a primit banii, l-am urmarit si intradevar si le cumparase (nu erau bani pentru droguri, bautura etc) si se intorsese in salon. Am trait sa vad doctori care cereau preturi astronomice pt materiale pe care nu le foloseau pe pacientii care aduceau cu ei la operatie tot chitul. Si noi, pacientii, suntem oameni! Nu suntem teste, nu suntem saci de box pentru frustraile medicilor impotriva statului care ne desconsidera pe toti. As trimite medicii uneori intr-o calatorie introspectiva, sa-si aduca aminte ca unele femei le pot fi mame, unii copii le pot fi fii…sa nu-si bata joc de “painea” lor si sa-si practice meseria cu decenta si bun simt, asa cum s-au angajat sa o faca!
    Sa va dea Dumnezeu putere sa va faceti meseria, sa ne dea noua noroc sa o faceti cu sufletul!

  22. felicitari pentru tot ce ati scris,am terminat de citit cu lacrimi in ochi,sunteti un om deosebit si va doresc mult succes in continuare,multa sanatate si putere de a merge mai departe in acest sistem bolnav.cu multa stima si respect va doresc numai realizari si multe impliniri.

  23. Puternic articol, insa nu prea imi dau seama de pozitia tuturor celor care au contribuit la el (inclusiv autorul). Sustineti pliculetul strecurat in buzunarul medicului sau nu? Pentru ca oricat de groaznica este atitudinea statului in ceea ce priveste calitatea vietii medicilor in Romania, daca cetatenii sustin pliculetul, de ce s-ar mai schimba ceva acolo? Prin spaga poate ca ajutati medicul pe bun merit, dar ajutati si statul sa nu faca niciun gest pentru a imbunatati situatia, si asta nu poate fi decat rau, pentru pacienti (unii care au de unde da si unii care nu au), pentru medici (unii au curajul sa ceara sau sa primeasca, altii nu), pentru inegalitatea care se creaza, pentru preteniile justificate ori nejustificate. Boala morala a tarii mentionata mai sus nu poate fi contemplata ca un fapt dat, ce nu poate fi schimbat niciodata, nu e o boala, nu e ca si cum Romania sufera de vreo boala genetica si asta e, nu putem schimba nimic, sau?!

    Parerea mea este ca pliculetul este inadmisibil, inacceptabil, degradant si extrem, extrem de periculos. Si in ciuda parerii mele, l-am dat pentru ca mi-a fost teama pentru viata mea sau a rudelor care aveau nevoie de atentie medicala. Pentru ca in astfel de cazuri, nu poti sa risti sau sa iti pui problema daca atentia doctorului este egala cu sau fara pliculet. Am fost si in situatia in care sa imi fie refuzat pliculetul, dar in acel caz consider ca banii aceia ar fi fost meritati mai mult. Ca cetatean al unei tari civilizate, astfel de dileme pur si simplu nu ar trebui sa existe in viata mea, deloc.

  24. Impresionant. Si sunt in totalitate de acord cu dumneavoastra. Chiar daca eu am o locuinta modesta si un servici prost platit am preferat sa dau bani medicului care m-a operat. Pentru ca atunci cand m-a operat vroiam sa se gandeasca numai la mine, nu la faptul ca nu isi permite o viata buna, pe care o merita apropo. De aia am preferat sa dau si sunt fericit cu asta.

  25. Stimate confrate pe mine m-a ferit Dumnezeu de pacatul de a primi bani de la pacienti, ca n-am avut niciodata, sau am avut atat de mult timp in urma, cand eram medic la tara sau stagiar ca am si uitat cum aratau. Am fost toata viata medic bugetar (in adevaratul sens al cuvantului), cu leafa de 2 ori pe luna, sau mai nou o singura data si aia mică şi de cele mai multe ori insuficienta. Desi am terminat medicina cu medie mare, desi am urmat toate treptele carierei medicale de la stagiar, la medic de circa, la secundar sau rezident cum ii spune acum, specialist, primar si tot tacâmul. Undeva am si un brevet de merit si o fila copiata din Monitorul oficial cu un ordin de merit pe care l-am primit acum vreo zece ani. Am uitat sa va spun ca eu sunt epidemiolog, un medic care se ocupa de lucruri neinteresante si consumatoare de bani: vaccinuri, dezinfectante, curaţenie in unitati sanitare, infecţii &Co. Am planificat vaccinarile la zeci de mii de copii, am uscat glodurile din toate satele judetului pe pantofii mei, am alergat dupa toate mizeriile si am intervenit in toate epidemiile de dupa ’90 la mine-n judet, fie ca erau de holera, gripa, meningita, hepatita sau toxiinfectii alimentare. M-am certat cu primarii care plantau panselute si construiau parcuri de joaca la tara, in timp ce copiii din sat nu aveau apa la scoala sa se spele pe maini cand îşi mâncau “cornul şi laptele” dupa ce folosisera groapa din spatele scolii numita latrina. Am fost injurat de chirurgi carora le-am dat amenda 150 de lei (vechi) pentru ca operau in blugi care in buzunare aveau plicul de 3000 de lei, de anestezisti care schimbau geamurile termopan in blocul de nasteri de fata cu gravidele in travaliu. Am fost amenintat de politicieni cand indrazneam sa cer socoteala cuiva despre cum se face o curatenie intr-o scoala sau intr-uin spital, sau cum pot functiona 30 de elevi intr-o clasa de 20.
    Asa ca pana la urma mi-am luat lumea in cap. Nu prea departe, ca in alte parti n-au nevoie de epidemiologi, ca n-au epidemii. M-am dus intr-un spital, unde incerc sa fac ceva pentru bolnavi si pentru colegi, cu toate ca sunt bani putini, nevoi multe si mai degraba arde nevoia de medicamente decat de dezinfectante. Si totusi desi un spital vechi este unul care straluceste si-n care oamenii nu-si cumpara (încă) nici vata nici mancare. Asta pentru ca-i un spital pentru saraci, in care si medicii sunt saraci si de multe ori scot bani din buzunare sau haine din sifonier sa-si ingroape pacientii sau boschetarii.
    Asa ca problema medicilor si a salariilor lor s-ar rezolva repede daca am face din spitalele pe care le avem spitale de stat cu medici foarte bine platiti si spitale particulare cu medici si mai bine platiti. Nu observati ca sanatatea este singura care nu s-a privatizat si persista spitale mamut care toaca banii si asa putini care sunt pentru tratarea si profilaxia bolilor? Cata vreme din 20 de milioane 4 milioane cotizeaza la fondul CAS si restul beneficiaza de spoiala de ingrijiri şi de carpeli numita asistenta medicala nu vor fi bani pentru salarii decente. Dumneavoastra puteti sa mai sperati, ca aveti cu 30 de ani mai puţin decat mine, dar eu pot doar sa sper ca voi apuca pensia si poate o voi si primi, dar nu-i sigur. Acum imi pare rau ca n-am urmat sfatul tatalui meu Dumnezeu sa-l ierte: “fă-te băiete stomatolog, ca oamenii au numai o singura inima dar au 32 de dinti”. Poatre ma mutat si eu de la ultimul etaj de unde stau la parter, sau intr-un bloc cu lift.

  26. Pingback: Dezvăluirile unui medic, care s-a întors în România: "Când am refuzat, s-au simţit jigniţi" - ROSITE - STIRI ONLINE | POLITICA | MONDEN | AFACERI |

  27. Lasa, domnu’ doctor, ca nu e chiar asa. Eu sunt IT-ist. Un curs de calitate sare lejer de mia de euro, dar nu cer spaga pentru a-l face. Daca imi permit, il fac, daca nu, nu-l fac. Asta e. Si asta ar trebui sa fie si in cazul vostru. Nu cereti spaga pentru ca aveti voi cheltuieli. E clar, domnu’ “doctor”?

  28. pot sa spun doar atat; am 44 de ani si…….mi-au curs lacrimile ….de durere de neputinta …de suparare crunta ,pe tot ce e politic decizional in tara noastra!!!!!!

  29. un doctor nu este Dumnezeu, este si el tot un om. si da, si lui ii pot muri oamenii dragi, fara sa poata face nimic. si inca ceva as vrea sa-ti spun, goana aceasta dupa bani nu este doar la medici, este peste tot. si tu mai bine ca oricine iti dai seama cat de scurta este viata si nu prea luam cu noi cam nimic sau mai bine zis nimic. hai sa facem mai multe lucruri pentru suflet, zic eu! numai bine in ceea ce faci!

  30. Domnule Grig, mai lasa-ne, cursurile dumitale de ” IT-ist ” n-au potentialul de-a salva vieti…e clar?

  31. Moshule, scrii frumos, ai har, ce mai… esti bun, practic esti cel mai bun din curtea scolii! Daca mai traia nea Eugen Barbu, te lua sa scrieti editoriale pe la Saptamana. Hai sa te demolez un pic! Una la mana: vezi ca nu esti singurul care a terminat UMF Carol Davila, eroule (sarim aici rapid peste episoadele realmente devastatoare cu fosta ta profesoara din liceu, cu cele 68 de kg ale tale, cu lucrarea ta de diploma de nota 10,5 Magna cum Laudae…). Incearca sa vinzi chestiile astea mai bine pe la Acasa TV sau la Din dragoste cu Mircea Radu bre. Misto si faza cu picatul BAC-ului apoi intratul la UMF (asta e asa… o idee cam cat de rau a ajuns UMF dupa 90..). Vorbesti despre Lascu, despre Cezar Th. Niculescu (NOTA BENE se zicea Cezar Th. Niculescu – ca altfel iti luai un baston peste mufa urgent, bastonul ala cu cap de fildes din Africa – l-ai vazut vreodata de aproape?!)..Cum Dumnezeu se face ca nu te cunosc, desi ar fi trebuit de vreme ce te lauzi ca ai lucrat cu Marin si cu Cezar… foaarte curios lucru Vezi ca iar esti in off-side, ori vorbesti din auzite. De cand intrai in anul I la UMF aflai din prima zi (practic chiar de la poarta institutiei) ca Cezar si-a rupt piciorul in Africa. By the way, vezi ca tot Cezar ne-a povestit la curs ca e singurul caz din istoria medicinii caruia I s-a fracturat tija in 3 locuri simultan. Vezi… p-asta ai ratat-o, pisi. Deci episodul cu dejunul vostru intim de la Stana de vale … cam lasa de dorit (povesteste-l mai bine la Simona Gherghe in emisiune). Mai departe … despre Lascu e clar ca esti iar pe langa subiect. Chiar l-ai cunoscut ??!! Lasa-l sa se odihneasca in liniste acolo unde e el acum, pentru ca daca ar citi elucubratiile pe care le-ai debitat aici ar suferi o criza sanatoasa de ras, cum o facea el in vremurile bune cand era suveran la UMF si la Grigore. Apoi te-ar fi dat afara!! Din UMF zic. Mai departe, imi explicit si mie cum ai facut tu rezidentiatul in Canada (sau macar o parte) atata timp cat baietii de peste ocean nu recunosc diplomele de facultati din Europa??? Despre USMLE ai auzit pisi? Cunoscatorii stiu despre ce e vorba Iti zic eu ca daca ai fi apucat macar o secunda sa primesti un job ca resident doctor acolo (evident dupa ce ai fi luat USMLE) nu mai veneai inapoi in Ro nici in vacanta (aici iar tre sa sarim peste dramele si frustrarile tale personale). Sa nu ma iei cu dragostea de tara, de popor, etc ca realmente se intoarce Marin inapoi…
    Concluzie (si pt ceilalti cititori): Mr Gabriel Diaconu (esti sigur ca asa te cheama ?! ..haha te-am cam prins cu minciunica pisi) n-are nici o legatura cu realitatea. Foloseste un pseudonim si abuzeaza de increderea si ignoranta cititorilor . In general pacientul roman este needucat, mistic pana la absurd si ne priveste pe NOI doctorii (nu pe nea Caisa asta Gabi Diaconu) fie ca pe niste ingeri salvatori, fie ca pe niste talhari, ceea ce e evident fals in ambele sensuri. Suntem niste oameni obisnuiti care ne facem meseria pe care am indragit-o. Cu bune si rele, cu oameni realmente dedicati dar si cu lichele si farseuri (gen Gabriel asta). E jenant ma Gabriele sa scrii chestii d-astea , sa vada lumea cat esti tu de bun, cat ai suferit, cum te-ai intors tu in Romania ca un Superman, cum ai resuscitat tu oameni (apropos, cum ai facut tu ma resuscitare la SCR?? Ca student nu puteai, ca rezident in psihiatrie nu prea aveai cum. Deci iar minciuna!). Chiar ti-ai batut joc de fraierii astia care ti-au citit scrierea. Pacat Hai gata ca esti praf, mizerabile!

  32. Articolul asta l-am gasit pe FB, share-uit de cineva. Pica la fix, in conditiile in care maine voi veni in Romania pentru ca mama mea urmeaza sa aiba o operatie de hernie de disc. Pe langa emotiile normale si intrebarile legate de cat de bine va fi facuta operatia, cum va fi dupa, am niste mari emotii referitor la faptul ca va trebui sa dau aceste cadouri, in stanga si in dreapta, si ca habar n-am cum se procedeaza. Oare cat si cum sa dau? sa fie in plic sau in buzunar? Daca nu stiu care e anestezistul si nu ii dau nimic inainte de operatie si nu o sa isi faca treaba, asa cum auzit? Daca nu gasesc buzunarul? Toate halatele au buzunar? Cine da banii? eu, mama?
    O singura data am mai incercat sa bag niste bani in buzunarul unui doctor si am facut-o cu atata stangacie, ca m-a refuzat; inca ma mai intreb ce am gresit atunci de nu i-a primit si daca de aceea tatal meu n-a fost tratat cum trebuie… Framantari care, dupa parerea mea, nu ar trebui sa existe in situatii de genul asta. As prefera sa am o lista de preturi si sa ma duc sa dau banii la ghiseu. Nu sa alerg pe holuri si sa “patez halate”, asa cum bine spui. Sa ma ingrijesc doar de starea mamei mele si nu de starea buzunarelor din jur. E trist, tare trist. E unul din motivele pentru care am plecat din Romania, dar uite ca nu pot sa imi mut toata familia in Olanda…
    Cat despre omul din spatele halatului, stiu ca exista, pentru ca am prieteni medici, dar, asa cum nimanui nu-i pasa de pacienti, in tara asta, nimanui nu-i pasa nici de oamenii care ar trebui sa ingrijeasca pacientii; de cele mai multe ori nu le pasa nici macar unora de ceilalti…

  33. @Alex: n-ai inteles nimic. Problema mea e spaga ceruta pe fata. Nu e relevant ce potential au unii sau altii; relevant este DOAR faptul ca se conditioneaza actul profesional de o spaga meschina. Eu cred ca un medic care iti cere spaga ca sa-ti opereze copilul este la fel de vinovat ca functionarul care-ti cere spaga sa-ti dea o hartie si la fel de vinovat ca gunoierul care-ti cere spaga ca sa vina cu masina pe strada ta.

    Venitul mic nu scuza spaga.

  34. Pentru o imagine reala asupra statutului medicilor din Romania, pentru o imagine reala a fiecaruia dintre ei pentru sine, ar trebui sa treaca prin niste stagii, si nu numai acelea de pregatire profesionala :
    – Stagiu de- medic rezident, nu intr-o unitate model, ci intr-una de cosmar cum sunt multe spitale din tara noastra, unde studentii la medicina sau medicii rezidenti, sau chiar specialistii sunt umiliti si tratati degradant de proprii lor viitori colegi ierarhici superiori (sefi de sectie, conferentiari directori de spital)
    – Stagiu de apartinator, in situatia in care o persoana din familie intr-o situatia grava este internata, dar nu in spitalul la care lucreaza el, ci intr-altul de cosmar unde nu are relatii directe.
    – Stagiu de pacient, intr-un spital de mizerie, dar nu acolo unde este cunoscut si sustinut.

    Dintre toate aceste poate cel mai relevant este acela de pacient.

    Pentru o imagine reala a noastra ca pacienti asupra medicilor, desigur ar trebui sa facem niste stagii similare, dar suntem in imposibilitate pentru ca noi nu putem sa vedem medicina din postura de medic, doar o putem intui imagina cu inima noastra deschisa.

    De aceea poate noi ca pacienti suntem scuzati daca suntem subiectivi cand judecam un medic.

    In mintea mea (avand o alta profesie), se bat cap in cap imagini din spitale, unde am fost ca apartinator cu membri ai familiei in diferite ipostaze, imagini impresionante care ma fac sa am un profund respect, dar si imagini de cosmar la care cea mai durerea este senzatie este ca nu pot intelege cum se poate intampla asa ceva.

    Am in familie, o nepoata, medic anestezist, care a facut rezidentatul in tara, dar si cu stagii in Franta, in final decizia ei fiind sa ramana in Paris, dupa castigare unui concurs in care nu a fost mica concurenta. Ma urmareste singurul ei motiv pentru care a plecat din tara. “Eu nu concep sa imi fie bagati in buzunar bani, nu concep sa discut si sa negociez acest subiect cu colegii mei. Este mult mai degradant decat pot suporta” Tristetea pentru decizia ei a fost dubla: odata pentru ca a ales sa isi paraseasca tara ca sa isi faca profesia demn, si a doua oara ca sansa ca atitudinea medicilor din tara noastra sa se schimbe radical, este micsorata cu plecarea fiecarui medic din tara.

    Situatia medicilor din tara, este similara cu o boala incurabila, cronica, dar cu care se poate trai…de mostenirea de atata timp a acestui sistem nenorocit de relatie intre medic si pacient. Este un pact aproape imoral, pentru ca fiecare pacient stie dar nu isi recunoaste poate ca, dand mita (din pacate cred ca acesta este termenul), doreste ca el sa fie tratat special in detrimentul poate altui pacient care nu are de unde sa dea bani, si fiecare medic accepta sa il amageasca pe pacient , chiar daca el (si sunt convinsa ca multi fac asa), isi face meseria corect si nepartinitor cu toti pacientii.

    Atunci ce este de facut gandindu-ne ca sistemul de salarizare a medicilor, nu are nici o sansa sa se modifice radical, in vremurile noastre, astfel incat sa le asigure un trai lipsit de griji asa cum au nevoie ca sa poata practica liber profesia .
    Una, sa nu ne imbolnavim noi pacientii.
    A doua sa incercam sa nu dam bani – este imposibil ca teama ne paralizezaza.
    Iar cea mai importanta este incercarea medicilor cu toat puterile sa refuze degradarea morala, la care ii condamna sistemul nenorocit din sanatate. Cum? Numai ei pot sti, poate, repetand ca Tatal Nostru, oricand sunt incercati, Juramantul lui HIPOCRATE.

  35. Doamna Mimi Ionescu, daca sunteti medic (asa cum rezulta), exprimarea dvs ma duce cu gandul la SMS-ul trimis de doctorul acela pacientului sau bolnav de cancer, de care vorbeau azi ziarele. Chiar daca nu sunteti medic, atitudinile de tip “Simona Gherghe” (pe care e interesant ca o pomeniti) sunt fix acelea care dauneaza presupusului nivel de civilizatie la care o persoana cu educatie ar trebui sa rezoneze si sa se ridice. Chiar daca autorul acestui blog scrie sub pseudonim, eu prefer binele propovaduit sub pseudonim raului facut din aceeasi pozitie. E drept, primul e mai greu de sustinut, daramite de facut🙂.

  36. @Grig : intre generatiile care vin din urma, nu am vazut nici macar o data, in 6 ani de facultate , in vreuna din garzile facute ( si crede-ma, n-au fost putine) vreun medic destupat la minte care sa ceara ceva … lumea e insa mult prea ocupata sa acuze… oferind drept exemple comunisti din 1900 toamna…de-asta nu se ridica Romania din mocirla…pentru ca romanii nu vor sa vada !

  37. salut doctore! multe felicitari pt articol! l-am distribuit ori decate ori am putut si am avut ocazia.felicitari pentru tot. condoleante pt diriginta dar mai ales pt dl lascu…ne-a fost sef de lucrari (apropo, tu erai in seria 1 eu in 2)…am lacrimat sincer cand am citit ca s-a spanzurat, nu stiam, din articolul tau am aflat…e de apreciat gestul tau, dar oare cati dintre pacienti inteleg?? eu sunt medic undeva la tara…de nevoie…trebuia sa incep sa muncesc, in fine, mai bine mai amanam momentul “propriilor bani” dar asta e…timpul nu se mai intoarce…si daca in spitale domniile lor, pacientii, inca mai pastreaza o urma de respect si bun simt, acolo, la tara, unde este “domeniul” lor, uita tot, tin minte ca au doar DREPTURI…si cu toate ca muncesti mult mai mult decat altii…faci investigatii complementare (eco, ekg)…rezultatul nu este nici macar…
    in ce priveste anii de facultate…colegii te catalogau drept “increzut” :)))
    bafta multa si sanatate! toate cele bune de la valcea!

  38. Bun inteleg ca sistemul medical din Romania are o problema. Inca una mare. Trecand de partile sentimentale, cum putem deveni pragmatici si sa obligam statul sa faca reformarea sistemului? Daca ar exista o unire in masa a medicilor care sa se sacrifice si sa traga cu dintii sa imbunatateasca situatia sunt sigur ca ar avea sprijinul populatiei. Dar nimeni nu vrea sa mai faca nimic pentru binele public. Toata lumea se gandeste numai la beneficii de scurta durata. Sunt curios dupa acest articol ce propuneri ar exista pentru actiuni concrete pe viitor. Fara intrebari de genul: “De ce nu face statul?”. Ci cu raspunsuri la intrebari de genul: “Cum ne putem mobiliza cat mai multi ca sa facem ceva?”. O societate civica bine orientata spre un rezultat ar putea schimba multe.

  39. Pentru Gabriel, din nou !!!
    Te rog mult sa lamuresti (pt cunoscatori) cum ai putut tu face o parte de rezidentiat in Canada, fara sa dai USMLE !! Cine a trecut doar 1 zi prin UMF stie clar ca USA, Canada si altii nu recunosc diplomele de licenta ale facultatilor de medicina din Europa. Trebuie sa dai (si sa treci) USMLE. Esti un mare ipocrit maestre. Repet: ai scris un text penibil (in fond e dreptul tau), lacrimogen si patetic pana la paroxism si total paralel cu realitatea. Chiar esti pe langa subiect, mestere.
    Sa stii ca Marin a avut cu totul alte probleme decat ce rahat mananci tu in articol. Lasa-l in pace acolo unde e. Si apropo, daca esti preocupat, iti imprumut eu cartile mele de USML, sa vezi cum arata. Hai sictir, panglicarule!

  40. Am si eu o nelamurire legata de faptul ca unii oameni gasesc ca fiind justificate “cadourile” date medicilor, (sub forma de bani sau cadouri, tot ” mita” sau ‘spaga” se numesc):noi, pacientii, cei care dam plicul, nu tot in Romania traim?!Nu avem tot aceleasi salarii de mizerie ca si domniile lor?!Poate ca si printre noi sunt oameni care au invatat carte, care muncesc in fiecare zi de le sar capacele,pe salarii la fel de mizerabile.Si atunci, intreb eu, DE UNDE sa le dam?M-am amuzat citind comentarii ale unor oameni care spuneau ca au fost tratati bine fara sa dea spaga!Eu n-am avut norocul asta si am umblat prin spitale, nu gluma!Singura data cand “mi s-a pus pata” cum se spune pe romaneste si am refuzat sa dau bani a fost si ultima!Eram cu fetita de 1 an si 4 luni la Gr Alexandrescu (pt a doua oara) si scarbita fiind de comportamentul si al medicilor si al asistentelor care nu miscau nimic pana nu le bagai in buzunar, am zis :pana aici, nu le mai dau nimic.Eram de la 8 dimineata in spital, se facuse aproape ora 12, copilul , pe langa ca era bolnav, era si nemancat, somnoros,nervos etc. si noi toot asteptam, pe holul sectiei, sa ni se faca nu s ce acte, pt ca fara alea nu se putea lua sange pt analize si nu puteam merge in salon deoarece tb sa raspundem la intrebari pt a ni se completa nu s ce fisa.Iar d-na dr care o completa, vb intruna la telefon(ba probleme personale, ba legate de serviciu ca era un fel de sefa de rezidenti ceva,ca organiza si garzile din ce am priceput etc)sau mai pleca pt ca o striga o colega si uita sa se mai intoarca.Eu in acest timp stateam cu copilul in brate, care urla de foame(nu-i puteam da sa manance pt ca tb sa-i ia sange) si de somn si incercam s-o potolesc :gata mami, termina d-na dr imediat si mergem sa papam si sa dormim, tot i s-o face mila la nesimtita de copil si si-o face treaba odata!Pana cand m-au lasat nervii si i-am spus ca eu bani nu-i dau ca sa-si faca datoria si ca sun la 112 sa vina sa ma duca la alt spital, ca nu vreau sa-mi moara copilul.Mi s-a parut o lipsa de umanitate incredibila!Adica, de fier daca esti si tot ti se face mila de un bebelus care plange si stii ca sta in puterea ta sa-l ajuti!N-am sa uit cat oi fi prin ce am trecut si cat am regretat ca nu i-am dat bani nemernicei aleia de la inceput,pt ca as fi scapat de calvarul ala.Pt ca prima data cand fusesem le dadusem bani la toate si se rezolvasera formalitatile in timp record.Regret doar ca n-am retinut numele respectivei, nici nu-mi vine sa-i zic dr,In conceptia mea dr inseamna cu totul altceva!

  41. impresionant ,si eu am terminat medicina in timisoare ,iar acum sint neurolog in israel ,ce sa zic parca n-am cuvinte
    dupa mine specializarea neurologie e una dintre cele mai” aristocrate” specializari.
    acest articol ,aceste ginduri m-au marcat foarte mult
    tot respectul si consideratia mea
    cu stima magda massarwa -israerl

  42. Maestre, te salut cu respect, recunostinta si iubire din Brazilia…superb…sa stii ca fiecare blog (inclusiv al nostru) are o Mimi…:)))))

  43. Nu subscriu la derapajele de limbaj ale `coanei` Mimi Ionescu, dar in esenta ea are dreptate. Postarea doctorului Gabi Diaconu e lacrimogena, de telenovela, destinata probabil sa contracareze efectul mediatic al arestarii medicilor de la Grigore Alexandrescu.

  44. Salut Florian din Brazilia! Ma gandesc ca poate te pricepi mai bine la fotbal, sau ai alte abilitati. Cu privire la medicina din Ro constat ca esti in necunostiinta de cauza. Dar nu asta conteaza. Problema e ca pe langa tarele sistemului (identice in orice system medical din lume), in Ro sunt prea multi de “Gabriel Diaconu” care intr-un patetism frenetic lovesc puternic in emotia pacienturii. Si crede-ma ca asta e rau. E curios ca tipul asta vede sistemul medical prin ochii pacinetului, nu prin cei ai prestatorului de servicii medicale. Si stiu ce vorbesc. Tipul e un fake. Citeste te rog primul meu post.

  45. Vad ca exista un adevarat curent de “aparare” a medicilor care primesc celebrul plic cu bani sau a cosul de paie cu o gaina si niscaiva oua in schimbul sau ca multumire a serviciului medical prestat. Sa nu uitam ca acest serviciu este platit deja – PROST ! stiu – dar unde este vina pacientului ? de ce trebuie sa stea cu grija : cati bani ? la cati doctori/asistente/infirmiere/portari trebuie dat ceva ? este deajuns cat am dat ?
    Mi-ar place sa vad “societatea civila” sarind in sus de cate ori un cadru medical primeste spaga, nu incurajand actul de coruptie – gasind scuze de genul ” medicii sunt prost platiti ” ” am fost asa de multumit de doctorul x incat cu drag i-am dat plicul cu bani” si multe alte imbecilitati spuse de oameni deformati de atatia ani de rasturnare a valorilor si de lipsa de competenta si responsabilitate.
    In aceasta ecuatie eu nu sunt medic – sunt pacient – de ce ti-as dat tie, medic, banii mei castigati pe munca pentru ca tu sa iti faci DATORIA pentru care esti platit si la a carui educatie am contribuit prin taxe si impozite ? Nu mai spun de DATORIA morala pe care tu, medic, ti-ai asumat-o atunci cand ai depus juramantul!! Nu eu ,pacient, te-am obligat sa faci Medicina in Romania stiind foarte bine cat de prost o sa fii platit.
    Sa iti fie rusine tie, medic, pentru ca primesti foloase necuvenite – de cele mai multe ori conditionand actul medical !
    Tot rahatul asta se intampla pentru ca asa este construita societatea romanesca in care traim – nu politicul este de vina – politicul este doar rezultatul societatii – fiecare popor are conducatorii pe care ii merita(N.Iorga).
    Dar asta nu te scuza pe tine, medic, sa imi bagi mana in buzunar a treia oara pentru acelasi lucru – cum spune cineva mai sus nevoile tale meschine nu justifica spaga !!!

  46. @Grig: Si eu sunt IT-st, dar noi avem avantaje fata de medici. Noi (IT-istii) putem fi cu fundul in Romania in timp ce lucram in afara remote.
    Daca noi facem o greseala de programare, primim un bug report. Daca un medic face o greseala pacientul poate muri.
    Viata celorlalti nu depende de noi (IT-stii) asa cum depinde de medici.

  47. TED , omul a facut medicina in romania fiindca stia cat de bine este platit fara taxe impozite.etc.Si daca tot este segmentul povestilor induiosatoare,in anul 2001 am fost la un control la Institutul de boli pulmonare Marius Nasta cu tatal meu bolnav de cancer pulmonar .In urma controlului domnu’ doctor ne-a comunicat ca deja are metastaze la cap si este posibil sa moara in orice clipa …dupa aceasta veste ..a avut nesimtirea tupeul morbid.. nici nu stiu cum sa-i spun… de a veni dupa mama mea pt deja obisnuita spaga.Atunci la varsta ,mea de 25 de ani am ramas perplex, nu mi-am putut inchipui ca exista astfel de oameni care cer bani pentru a ti da cea mai oribila veste din lume si sa ti ceara bani pt asa ceva. Este peste puterea mea de acceptare a greselii umane ..a hadoseniei umane….
    Sa reamintesc si un caz de diagnosticare gresita a unui bun prieten care la 37 de ani i s-a spus ca are cancer de catre 2 medici de la Matei Bals in conditiile in care avusese interventie laparoscopica la spitalul Sf.Ioan.si totul era ok.M-a sunat la ora 9 seara sa mi spuna ca el moare in maxim 3 ani …plangeam cu sotia prin casa ca doi nebuni…am avut taria sa-l rog totusi sa mi spuna ce scrie pe rezultatul investigatiilor. Pana si eu un neavenit am gasit pe internet ca unele celule din diafragma isi pot modifica forma si spunea clar in acel referat “a nu se confunda cu modficarea celulelor ..bla bla in cazul cancerului”.
    Faptul ca , conditioneaza actul medical cu spaga ii face din punctul meu de vedere cei mai josnici oameni mai josnici decat.. as putea sa zic ultimi criminali ..aia cel putin au o motivatie , nebunie boala gene , instinct primar etc.Medicina este o meseria nobila , elitista dedicata oamenilor care iubesc omul , iubesc binele, iubesc stiinta dar din pacate este pigmentata din ce in ce mai mult cu “medici” atrasi de mirajul imbogatirii rapide, impinsi de parinti grijulii care il trimite sa faca medicina ca acolo e bine , sunt bani multi neimpozitati , sunt locuri de munca stabile chiar daca el este praf , chiar daca ..chiar daca..
    Si atunci despre ce vorbim …sa fim intelegatori si sustinem cum putem noi mai bine ML-ul , viluta , viitorul copiilor lor …si ghici ce o sa o facem in continuare doar ca acum din cand in cand i se mai pune pata la cate unul si mai suna pe la DNA ..rezultatul o sa fie ca nu o sa mai ceara ei pe fata , unii , unii o sa o faca in continuare, altii o sa incerce sa te “determine” prin alterarea actului medical altii poate o sa si faca doar meseria…
    DECI GABI ,,HAI LA TREABA JOCURILE SUNT FACUTE…

  48. Ma amuza fraza “cinstea de a fi medic in fata parintilor mei si a copilului meu ” .
    Faza cu angajatorul care a inteles nevoile tale pt a fi perfomant …a inteles-o spunandu-va la o sedinta ..incercati sa -i faceti pe fraieri cat mai mult ..cum ..prin milioane de analize nejustificate, prin nesinceritate ..prin inducerea “morcovului “..sa vezi ce sare cu banu’ atunci…prin chemari la control repetat …la fel nejustificat ….cam asta fac marile spitale private din Romania.
    Si atentie cand cazurile sunt grave cu adevarat ,,,trimite-l rapid la stat sa nu ne trezim cu vreun proces .
    A si sa nu uitam noi spitalele private nu avem aparatura de specialitate ca e scumpa si nu are rost sa ne irosim banutii pe prostii..Mai bine facem analizele in spitale de stat “negociate” cu atentie apoi punem un adaos de 300-400 % si gata profitul .
    cam asta se intampla cu adevarat.
    Sa mai amintim cati sunt trimisi la cabinetele private sau la clinicile private din cabinetul de stat
    pt a da spagii o acoperire?

  49. Cu o floare nu se face primavara si nici nu se schimba situatia cu un gabi sau mimi …

  50. “Mita,spaga,plicul” e in orice domeniu de activitate.Oricine e platit sa faca ceva, ii dai bani in plus, sa faca mai bine ceea ce oricum va face.Asa merge toata tara.De ce ne legam doar de medici?A,pt ca sistemul e subfinantat si toata lumea e nemultumita?pt ca de povesti din santatate avem fiecare.Daca ascultati se vorbeste doar despre boli,medici,medicamente si leacuri.E un subiect la indemana.La santatate,politica si fotbal se pricepe tot romanul.
    In alta ordine de idei,eu sunt convinsa ca medicii,chiar daca ar avea salarii pe masura importantei meseriei,responsabilitatii,pregatirii si tot ar privii pofticiosi la plicuri.Nu au renuntat nici inainte de revolutie cand erau urmariti pt luare de mita.Ce ,garda financiara nu e platita bine?Sa nu-mi spuneti ca nu mai ia.Sau nu mai cere.
    Povestea e frumos scrisa si pe undeva ilogica.Dar nu merita s-o comentam atat.Oameni buni si rai au marcat viata fiecaruia.Doar el stie de ce nu a ramas acolo.
    Sistemul sanitar romanesc e mai bolnav decat oamenii din el.Sistemul sanitar romanesc e prea social.E secatuit !Incearca sa acopere prea multe probleme fara sa aiba bani suficienti.Si ii trateaza in mod egal si pe cel ce da bani si pe cel ce nu a dat niciodata.Paradoxal dar cel care nu plateste are si cele mai multe pretentii.

  51. Am doar 19 ani,inca nu am ‘experimentat’ viata prea mult, dar atat cat am facut o, am reusit sa imi dau seama de lumea in care traim.
    De cand ma stiu, imi doresc sa fiu medic chirurg,nimeni si nimic nu mi a putut distruge acest vis! In fiecare zii traiesc cu convingerea ca intr o zii, oamenii vor venii la mine sa imi multumeasca pt binele facut sau vor venii sa ma injure pt nu am putut face mai mult pt persoana draga lor! Imi doresc sa imi asum acest risc!
    La 15 ani , am fost diagnosticata cu tumoare pe ficat, dupa ft multe analize doctorii au decis sa ma opereze, dupa o operatie de 5 ore..doctorul i a spus mamei ca sunt “ca noua”! Si intradevar asa a fost! Dupa 2 saptamani am aflat si tipul tumorii, BENIGNE! A fost o usurare pt toata lumea! Dupa 1 luna de spitalizare, cu o operatie de 23cm pe abdomen, am plecat plangand acasa. Ma desparteam de asistente si femeia care “m a vindecat” dar si de fericire ca am scapat.
    Atunci mi am spus mie ca ASTA VOI FACE IN VIATA! Si eram fericita de decizia luat, si acum sunt la fel!
    Citind acest articol,mi am zis acelasi lucru!
    Citind din experientele dumneavoastra, m am convins mai mult ca asta voi face! Voi “da din coate” ca sa ajung sus, ca sa fiu cineva, cineva care poate salva vieti!
    Pot spune ca mi am jurat ca o voi face din pura placere si nu pt banii care tii indeasa pacientul in buzunar. Vreau sa o fac pe bani de nimic, o sa o fac si gratis daca trebuie, dar vreau ca in putinele nopti in care voi dormi, vreau sa adorm cu gandul “ASTAZI,AM SALVAT VIETI!”
    Va multumesc! Va multumesc din toata inima si cu lacrimi in ochi,pt ca citind acest articol, imi doresc mai mult ca oricand sa fac asta. Iar la vara , va voi scrie,spunandu va ca am fost admisa la UMF!

  52. Mă numesc Adam, 25 de ani și provin din Slovacia. Ar fi ieftin să scriu că pot să imaginez prin ce treceți. În Slovacia, situația este foarte asemenetoară, cât privește meseria voastră. Dar vreau să știiți, că cred, că cea ce faceți este foarte important. Mult noroc. Cred că o generație viitoara de doctori va fi mai puțin încărcată de înevitabilitatea să accepte șpargă. Și în Slovacia și în România.

  53. E o diferenta mare intre medicii care CER bani ca sa te faca bine si faptul ca un medic accepta o suma de bani din partea unui pacient care vrea sa il recompenseze pentru ca l-a tratat / insanatosit. Eu am fost operata la 13 ani pe cord, parintii mei le-ar fi dat medicilor si casa in care locuiau, dar niciunul nu a cerut nimic… si da, le-au dat bani si pachete si sticle cu vin si erau multumiti ca au facut ceva in plus sa ii recompenseze pentru ca mi-au salvat viata. Si asta a fost acum 15 ani. Voi naste in curand si da, am pregatiti banii pentru medic desi nu mi-a cerut nimeni nimic si ii voi da cu multumirea ca eu si bebelusul suntem in siguranta. Nu stiu daca se asteapta sau nu, daca sunt fericiti ca primesc sau nu, daca sunt multumiti de suma de plic – nu intreb, ofer cat pot, cat am. Si cred ca este singura situatie cand ofer bani sau atentii unor oameni care merita ; ei iau decizii legate de viata mea si vreau sa se gandeasca la cum sa ma trateze si sa vb cu alti colegi despre cazul meu si rezolvarea lui, nu sa isi faca griji legat de cum vor supravietui maine, cu ce bani sa isi cumpere un tratat de medicina, cum sa faca un nou curs de specializare..

  54. Felicitari! Ai reusit multe si ai trecut prin multe…nu esti singur, dar nici nu poti schimba ceva. Trist cum aceasta “poveste” se poate aplica multor oameni in diferite meserii din Romania.Tot ce pot sa zic e: “Hai Gabi, jocurile sunt facute, azi dai ce poti tu mai bine”.

  55. “Percepția devine realitate.” Cu toții ducem o cruce mai mare sau mai mică, după puterile noastre și după cum ne-a dat-o Dumnezeu. Nu ești singur. Principiile și mecanismele cu care te-ai lovit tu se regăsesc și în alte specializări profesionale. Sunt de acord că lucrurile nu mai pot rămâne așa. Lucrurile nu vor putea rămâne așa la infinit. Lucrurile nu vor rămâne așa la infinit. Cum, când, cine, de ce, pentru ce sau ce va declanșa schimbarea rămâne să aflăm. Dacă vei lua poziție publică dincolo de acest blog, eu mă ofer pe post de soldat pion la ordinul tău. Pe scurt. “Hai Gabi, jocurile sunt făcute, azi dai ce poți tu mai bine.” Ne vedem în arena gladiatorilor moderni și a mercenarilor cu/fără simbrie.

  56. Stimate coleg, Gabi,
    Impartim aceleasi frustrari si aceleasi bucurii. Eu am pus toate astea intr-o carte. Se numeste Dispensarul SF. Poate e cazul sa va ganditi sa faceti la fel. In vremurile astea cand tagma medicala e judecata de multi icompetenti ar fi cazul sa facem front comun si sa aratam ca ne tine in tara doar dragostea de oameni si de meserie, nu dragostea de plicuri.

  57. Am citit cu mare interes aceste randuri, si trebuie sa recunosc ca, “m a atins”. Am avut de a face personal, din nefericire cu doi dintre doctorii mentionati de Dvs., este vorba de Dc. Mihailescu si Dc. Ciubotaru, iar daca cel dintai, respectiv Dc. Mihailescu nu mi ar fi fost doctor, poate ca azi nu as mai scrie aceste randuri. Respect doctorii si tot ce inseamna ei,le doresc sa lucreze intr un sistem mai bun si, sa nu uite niciodata ca cineva ii iubeste!

  58. parerea mea este ca medicul are un statut aparte prin meseria lui. pentru ca daca mergi cu un televizor la reparat si dupa o zi explodeaza iti iei altul. dar daca te duci cu copilul la medic si nu il vindeca atunci nimic nu mai are niciun sens pe lumea asta.
    PRIMUL MARE ESEC este acela ca nu vedem acest lucru.
    AL DOILEA MARE ESEC este acela ca nu reusim sa le oferim acestor medici venituri astfel incat sa se gandeasca doar la medicina. nu la economie si finante.
    AL TREILEA MARE ESEC este al nostru al tuturor ca avem conducatorii care sunt asa cum sunt . DAR trebuie sa recunoastem ca acesti conducatori nu sunt veniti din alte tari. nu sunt pusi de nimeni altii decat de noi, dintre noi. si ei sunt romani ca si noi. si se spune ca fiecare popor are conducatorii pe care-i merita si trebuie ascultati.
    eu sunt convins ca aceia care au citit acest articol si care mai citesc si acest comentariu sunt dintre cei capabili sa aduca lucruri bune. dar raman ceilalti care si ei definesc poporul roman si dintre care sunt acesti conducatori.

  59. E infiorator de adevarat si infiorator de trist….eu nu am avut puterea sa ma intorc. Cind vin in tara, am ochelari de cal, in fiecare clipa imi spun ca nu trebuie sa vad si n u trebuie sa ma enervez…incerc sa vad doar soare si lumina….dar e tare greu. Ma sperie evolutia medicinii romanesti, ma sperie starea spitalelor…aceeasi ca in 1990 cind am plecat…
    nu am nici macar puterea sa mai ma revolt…..am senzatia ca sfiritul Dr Lascu…asta e sfirsitul nostru al tuturor medicilor care mai speram ceva….

  60. Am citit cu emotie articolul si o parte din multele comentarii meritate. Nu pot sa mai spun decat multumesc pentru ca te-ai intors, indiferent din ce motive, pentru ca suntem din ce in ce mai putini doctori ai unui popor tot mai bolnav.

  61. Intr-un regim care e setat pe autodistrugere, ce rost are sa mai ramai? Vorbesc despre sistemul medical din Romania… Sper sa nu fiu inteles gresit: lumea are nevoie de medici buni, intotdeauna o sa aiba, dar ce rost are sa ii chinuim ca pe cainele lui Pavlov zilnic?

    Sistemul medical e in recesiune, i-a venit vremea. A urmat soarta industriei post-comuniste, din tara, din pacate. Ce rost are sa mai fie tinut in viata, daca se indreapta spre o destinatie unica? Mai bine sa plece medicii si sa isi valorifice potentialul. Colegialitatea te tine inapoi? Da, buni prieteni sunt cei care vor sa te tina langa ei in suferinta… Sa-ti limiteze optiuniile, in timp ce va ofiliti toti ca niste copaci toamna.

    Personal, ca stundet in strainatate, am de gand sa ma intorc, dar nu sa continui intr-un sector terminal, ci unul in crestere. Da, situatia nu e atat de depresiva in toata tara, mai exista si partea de bucurii si evolutie ca peste tot. Am vrut doar sa argumentez de ce medicii ar castiga mai mult daca ar continua in strainatate. Cat despre sistemul in sine? – cand viitorii pacienti VIP or sa fie nevoiti sa mearga la sute de km in strainatate ca sa se trateze in caz de accident, sau de orice, atunci poate ca-si vor da seama de ce sunt mai castigati virand bani mai eficient in medicina din Romania.

  62. Pingback: Viorel Rotila » Despre mită, onorariu și paradoxurile morale din sănătate

  63. Reblogged this on Vorba Bună and commented:
    … abia atunci halatele noastre sunt patate cu plicurile slinoase in care oamenii isi pun banutii pentru doctor. Ca sa ii dea ce e al lui. Onoarea pe care altcineva i-a luat-o.

    Angajatorul meu nu e statul roman. E un roman la fel ca si mine, dar nu e statul.

    Daca angajatorul meu a inteles lucrurile astea atat de simple, statul roman unde se impiedica? Unde are mai exact dificultati?

    Asta nu poate sa ramana asa. Atata cat tine de mine, in memoria oamenilor frumosi pe care i-am intalnit, pentru numele inaintasilor mei si a tot ce e bun si sfant in meseria asta a mea, pentru halatul ala alb pe care l-am pus acum 15 ani de zile prima oara pe mine si pentru cinstea de-a fi doctor in fata parintilor si-a copilului meu, asta nu are voie sa ramana asa.

  64. Intr-adevar nu trebuie sa ramana asa, pentru ca unii dintre dumneavoastra nu merita mizeria iar altii nu merita punct. Sta in puterea dvs, a noii generatii de medici sa-si ceara drepturile si sa faca sistemul transparent si meritocrat. Solutii exista, si sunt convins ca societatea va v-a sprijini. Un singur exemplu, asa cum IT-istii sunt scutiti de impozitul pe salarii si medicii pot fi scutiti, din partea mea de toate taxele. Totul sa fie transparent, sa stie pacientii care e pretul si care sunt rezultatele anterioare ale medicului. Si sunt convins ca or sa existe si fundatii si asociatii care o sa-i sprijine pe cei care nu isi permit, precum si medici care vor lucra pro bono. Mult succes!

  65. O confesiune deosebit de impresionanta . Nu este nevoie sa fii medic si sa lucrezi in sistem ,ca sa -ti dai seama ca tot ceea ce scrie (cu mintea si sufletul curate ) este purul adevar ;este un semnal de alarma si un strigat de disperare adresat guvernantilor .Medicii au nevoie de recunoasterea valorii muncii lor , dobindite cu atita truda . Au nevoie sa fie platiti cum se cuvine , pentru a -si pastra intacte demnitatea si prestigiul profesional. Cind se vor face toate acestea vom putea si noi, pacientii sau apartinatorii lor ,sa nu mai simtim frustrarea sau umilinta atunci ca le vârîm in buzunar un rusinos bacsis

  66. Alex Dan… sa stii ca sint sigura ca nu trebuie sa iti pui ochelari de cal. ca trebuie sa nu iti pui ochelari de cal. trebuie sa vezi, de fapt tu vrei sa vezi si te macina si mai mult cind pleci inapoi fara sa vezi.

    in ceea ce te priveste, Mimi, cinismul este si nativ si dobindit si este foarte greu de vindecat. exact asta ne trebuie. cinism batjocoritor. bravo! tu ai auzit de sinceritate? poate omul a fost impresionant de sincer. ai vazut ce a spus, ca a doua oara poate nu mai poate scrie in forma asta.
    sau asa incerci tu sa fii sincera? vorbesti si cam urit
    tare mi-ar placea sa aud parerea unui doctor din Romania despre doctorul din Romania care a scris textul asta (despre Gabi adica). dar nu unul ca tine.
    text care pare a fi intr-adevar un regal. asa ca… daca nu a fost sincer este pacatul lui, nu te mai purta asa. dar eu il cred.

  67. Articolul dovedeste ca este actual prin polemicile pe care le-a declansat. Mimi poate are dreptate cu privire la rezidentiatul din Canada, insa este un aspect irelevant, caci ceea ce sustine Gabriel este cat se poate de autentic, si nu cred ca e cineva care sa nege! As remarca insa comentariul Mariei:”Situatia medicilor din tara, este similara cu o boala incurabila, cronica, dar cu care se poate trai…””Este un pact aproape imoral, pentru ca fiecare pacient stie dar nu isi recunoaste poate ca, dand mita (din pacate cred ca acesta este termenul), doreste ca el sa fie tratat special in detrimentul poate altui pacient care nu are de unde sa dea bani, si fiecare medic accepta sa il amageasca pe pacient , chiar daca el (si sunt convinsa ca multi fac asa), isi face meseria corect si nepartinitor cu toti pacientii” La fel de remarcabila este motivatia deciziei acelei nepoate de a ramane in Franta…
    Este evident ca SISTEMUL este cel care lasa sa se intample toate aceste derapaje de la morala. Cea mai dura constatare a mea insa este ca SISTEMUL SUNTEM NOI! Noi alegem sau nu alegem, noi acceptam sau nu acceptam, noi ne razvratim sau nu, noi ii educam sau nu pe copii nostri! Noi ! NOI! Nimeni altii! Numai cand numarul NOSTRU devine suficient de mare, SISTEMUL poate fi schimbat ! Ma refer la noi cei caroara NE PASA!!!! Felicitari tuturor caci dovediti ca va pasa! Oare ce lipseste ca sa se genereze schimbarea? As spune ca lipseste FORTA ! Ne mai trebuie inca niste ani de sacrificii si multe destine sacrificate, pana cand vom elimina complet din noi aceasta boala…

  68. Sunt si eu medic.Undeva, spre punctul terminus al oricarei cariere. Nu sunt nici pe departe un om bogat/ in bani sau bunuri/ dar stiu ca nu mi-am irosit in zadar tineretea prin sali de lectura si pe langa mari profesori incercand sa invat cat mai multe de la ei. Ati scris extrem de sincer acest articol si va admir pentru asta.

  69. Un/o articol/postare excelent/a. Intr-o anumita masura ma apropii si eu de dvs: avand o anumita problema neurologica, parintii s-au bucurat ca am reusit sa termin facultatea (la un nivel mediu), insa eu am vrut mai mult. Si am facut si masterat si doctorat, desi nu m-au sustinut parintii, taxele erau erau, cartile scumpe si salariul mic…am strans din dinti, am invatat si am rabdat. Acum sunt doctor in management, tema tezei la momentul sustinerii a fost premiera in Romania. Vreau sa continui. Vreau sa intru in invatamantul superior si sa urc.. cat pot de sus…

  70. Coane… mananci kaakat cu lopata ! Nu stiu daca e din cauza ca traiesti deja intr-o lume iluzorie, datorita problemelor pe care le-ai avut pana acum in viata… sau din alte motive. Daca ar fi sa judec numai dupa forma si continutul „epistolei”, ti-as sugera insa sa ceri sfatul unui coleg de breasla, daca ai bafta sa gasesti vreunul fara probleme similare…
    Legat de Montreal, ar fi bine sa iti pui ideile in ordine, mai ales ca exista riscul sa citeasca ce ai scris vreun medic sau viitor medic, sa creada ce spui, sa mearga acolo si sa isi franga gatul. Si risti dupa aia sa se intoarca in Ro si sa te caute… si o sa-ti iasa si stranepotii cu vanatai…
    Daca tu spui ca intri in rezidentiat in Canada cu diploma din Ro, pur si simplu, atunci minti cu nerusinare… Ba mai mult, intri acolo in rezidentiat si devii… “FELLOW” ?! Ma nepoate, tu stii ce e ala „fellowship” si cu ce se mananca ? Sau doar te rupi in figuri ca sa ai un CV mai stufos ? Ai macar idee cate examene trebuie sa dai si cat dureaza pana devii medic rezident in Canada, tu fiind initial FMG (foreign medical graduate), avand in vedere ca nu ai dreptul si nici posibilitatea legala sa iti poti programa mai mult de 1 examen de echivalare pe an ? Mai ai idee si ca sistemul canadian nu iti permite ca FMG sa intri in alta specialitate decat in cea de medic de familie, care, la final, in cazul in care ai noroc sa o apuci (locuri extreeeem de limitate pentru FMG), iti ofera post la cucubau, pe la Lac St. Jean, adica pe unde se agatza harta-n cui si unde iti canta renii serenade in noptile interminabile cu ger crunt ?
    Confunzi „associate investigator”, care e un fel de labutza trista (dar suna frumos, n-asha ?) venita pe o bursa de durata limitata (6 luni – 1 an), de obicei platita de o universitate din statul de provenienta in cadrul vreunui program de colaborare interuniversitara, sa faca si el act de prezenta pe „afara”, cu notiunea de „FELLOW”?! Ai idee macar ce inseamna „fellow” ? Stii in ce conditii ajungi „fellow” ? Stii macar ca psihiatria nu e nici in State si nici in Canada specializare secundara (supraspecializare) si ca prin definitie nu poate deci exista notiunea de „fellow” in psihiatrie, ci doar in vreo ramura care e eventual o supraspecialitate a psihiatriei ?
    Ce inseamna pentru tine „jumatate din doua treimi de rezidentiat” ? O treime adica ? Cred ca nici tu nu stii ce vrei sa spui… sau poate ti-a zis vreunul pe strada sa-i s… o juma’ de p’la-ntreaga si ti-a placut cum suna…?
    TOEFL-ul macar l-ai dat (stii ce-i ala ?) ca sa poti spune ca ai avut voie sa urmezi un rezidentiat la McGill ?… sau la tine s-a putut si fara, au facut aia o „iesceptzie” ca te stiu baiat bun ? De ce a trebuit sa cumperi 2 carti de $1000, cand biblioteca de la McGill are absolut tot ce iti doresti in ea, inclusiv in format electronic ?! Iar daca pe moment nu gasesti EXACT exemplarul de care ai nevoie si nu ai chef sa astepti 2 saptamani, stiai ca te poti duce frumos cu „carte crepuq” la UdeM si il iei de acolo, ca nu prea e inghesuiala… ca aia „vorbeleste” quebecoasa si… „nu stie la ei anglee”, dar strang ca harciogii carti in engleza ?! Stii ce e aia „carte crepuq” domnu’ asa-zis medic-rezident in Montreal ?
    Si zi asa: ai terminat in Ro, ai plecat in Canada, te-ai intors in Ro sa faci rezidentiatul, apoi ai plecat iar in Canada sa il faci acolo, apoi te-ai intors in Ro sa il termini pe ala inceput initial… mah, da’ nu ma lasi ?! Asta imi aminteste de o gluma dintr-un wc de la o UM pe vremea cand eram TR: pe zidul din fatza scria uita-te-n stanga, in stanga scria uita-te-n dreapta, in dreapta scria uita-te-n spate, iar in spate… pisha-te si nu te mai foi atat !!! Cam asa si cu tine…
    Si asta ti-o spune unul care nu e medic, dar care stie exact cu ce se mananca medicina si in Ro, si in Canada, si in State… si care stie exact de ce anume ai nevoie, legat de pregatirea profesionala, ca sa ai dreptul sa profesezi in toate cele 3 sisteme. Asa ca pe mine nu prea ai cum sa ma aburesti… si uite ca nu vreau sa te las sa ii aburesti nici pe altii.
    Halatul alb degeaba il pui pe tine, trebuie sa il mai si meriti. Si aia de la „atelier” in generala aveau halate albe si chiar si vanzatoarea de la aprozarul din coltz…
    Bai nene, mai sunteti bah multi dereglati in tzara aia ?!

  71. Am citit de doua ori, m-am gandit ca n-am inteles din prima; n-am inteles nici din a doua oara esenta ideii pe care Dr. G. Diaconu o expune. Pactica medicala, in toata lumea, implica sa faci un efort pentru a elimina starea de boala sau prezenta starii de rau. Iar pentru asta, nu pentru altceva, primesti un contract, de obicei lucrativ, care-ti da posibilitatea sa ai o viata decenta. Nu e in nici un caz o meserie “nobila” sau mai buna decit alta, decat prin prisma faptului conform caruia, ca operator, nu poti gresi, iar daca gresesti, nu poti repara; iar daca reusesti s-o dai in bara in modul acesta, te asteapta avocatii, fara indoiala. Detaliul acesta de precizie nu apare numai in medicina, ci si in cazul mecanicului de locomotiva, sau al soferul de metrou (nu stiu cum sa-i zic altfel). Daca punem sentimentalism in profesionalitatea unei proceduri medicale, ii dam un aspect pe care niciun pacient nu-l vrea. Pacientul nu vrea sa fii bland si dragut, el vrea sa-l ajuti, anume sa-i rezolvi problema pentru care a venit la tine. Preferabil, rapid si eficient. Altminteri, te-ar invita la o cafea. Desigur ca blandetea este un alt mijloc de a ajuta un pacient/client, dar nu este nici pe departe destul. Curtoazia elementara este suficienta. Iar acum am ajuns la distinctia pacient-client. Daca practici medicina pentru binele societatii indiferent de cost/procedura, probabil ca nu vei putea acoperi costurile, decat daca erai de la inceput foarte instarit, si asta trebuie precizat. Ca un spital de 750-775 de paturi, oriunde in SUA, sa functioneze, costul de a produce conditiile necesare in care operatorii si ajutoarele lor sa-si faca meseriile lor si sa aiba rezultate bune, este de aproximativ $3,000,000/zi. Cifra asta include tot, de la salarii, la curentul electric necesar pentru aproape orice si precis ca mai sunt si altele. Acesta este un model de afacere, unde bolnavii nu sunt pacienti, se numesc clienti. Ei au o lista de drepturi si o lista de obligatii. Unul dintre drepturi, dle. Diaconu, este sa nu vorbesti de(spre) ei decat atunci cand este absoluta nevoie, pentru ei, nu pentru noi. Si mai au si dreptul la tratament egal, indiferent de abilitatea lor de a plati. Vor primi acel tratament, desi prima intrebare care li se pune este inca “cum platesti pentru asta?” Raspunsul nu va modifica in nici un fel nici o atitudine, nici un act medical sau tratament, dar desigur, urmeaza nota de plata. Pentru orice tip de mita, incluzand un Pepsi, Cico sau cafea, orice om care este angajat al unui spital, stie clar ca si-ar pierde locul de munca in mod dezonorabil.

    McGill Univ, bomboana Canadei, chiar n-ai invatat nimic?

  72. Mda..am citit articolul, am citit si comentariile..si cred ca unii oameni au probleme serioase. Eu nu prea inteleg cum a fost scoasa din articol ideea ca ” doctorii merita spaga”..In fine, sa lasam asta. Eu sunt medic veterinar..cand s a-pus problema la termninarea liceului( chimie biologie, deci optiunile erau destul de evidente) ce doresc sa fac, in continuare am decis foarte clar: nu medicina umana! Stiam fara sa imi spuna nimeni, inca copil fiind, ca acolo nu voi rezista mizeriei din sistem si voi deveni si eu ceea ce urasc cel mai mult in viata asta,(cum zicea cineva chestia cu ” merge si asa”, ” fara spaga nu se poate trai” etc.). Dupa 3 ani de la decizie mama mea s-a imbolnavit extrem de grav…3 luni in spital inainte sa moara in chinuri..si da am vazut tot ceea ce s a descris, cu bune si cu rele..si medici care se uitau la tine doar daca le bagai plicul in buzunar, si medici care m au lasat sa dorm in camera lor de garda pentru ca de 2 sapt dormeam pe scaun langa mama mea..bune si rele…Si nu am regretat niciodata decizia luata. Cu parere de rau va spun ca nu merita sa fii medic in tara asta, nici pentru tine ca om, nici pentru tine ca profesionist! Cred ca te distrugi usor, dar sigur! Macar ca medic veterinar pot stabili un pret, nu am nevoie de spaga, dau un bon, nu-mi este rusine sa-mi fac meseria pe care o iubesc din toata inima si pot trai din asta..Si habar nu aveti cat de mult conteaza asta!!

  73. sistemul de sanatate este conceput nu pentru a asigura servicii de sanatate ci locuri de munca pentru unii si mai ales posturi de raspundere de unde cei din varf pot lua decizii importante cum ar fi de unde se cumpara unele si altele, cine renoveaza un spital sau o sectie, si tot soiul de alte decizii foarte importante si bine platite pe sub biroul sefului!!
    eu am decis sa nu raman, si am plecat de acum 9 ani
    nu vedeam in nici un fel cum as putea sa supravietuiesc intr-un sistem unde nu aveam nici un sprijin, iar pe angajatori ii durea undeva de competentele mele; intre noi fie vorba, seful serviciului unde am facut rezidentiatul si care pe o perioada a fost si directorul spitalului, era persoana cea mai incompetenta din serviciul respectiv.

    de altfel dintre toti specialistii din serviciul respectiv, doar 2 (din 10!) erau intrati prin concurs, restul… de altfel cred ca azi cei doi au plecat, au fost dezgustati, sau ejectati, cine stie…
    sunt fericit ca pot munci intr-o tara unde nu ma uit la mainile pacientilor sa vad daca nu au ceva pentru mine, unde deciziile pe care le iau nu sunt dictate de interesele mele si unde pacientii au incredere si nu-si pun intrebarea: oare ce-mi spune doctorul e adevarat sau incearca sa-mi stoarca niste bani?
    de ce oare trebuie sa ne bucuram cand lucrurile functioneaza normal?

  74. Draga MADA, imi place ce
    Cea mai proasta propozitie, de fapt cea care strica calitatea, este “merge si asa”. Nu merge si asa. Merge numai la nivel superior. Nimeni nu a zis ca pentru nivel superior trebuie sa cistigi o anumita suma. Noi, cred ca toti, vrem bani multi. Facem si pe zero bani? Absolut. Dar la sfarsitul programului, nu prea suferim de bani. Iar daca chiar suferim de bani, sunt solutii.

  75. Vad ca o mare din interlocutori..voteaza cu spaga …ii intreb ..simplu ce fac cei care nu dau pentru ca nu au banii ..astia ce fac mor …cu D-zeu inainte..??
    Pt ce dracu au jurat …pt bani sau sa si faca meseria in orice situatie…?
    Astia sunt in stare daca sunt la fata unuia accident decat sa acorde primul ajutor ..sa-i dea cartea de vizita si sa -i faca o programare la cabinet..
    Ia uite Dle Gabi poate ai uitat
    Varianta modernă a Jurământului,

    (aşa cum a fost ea adoptată de Asociaţia Medicală Mondială în cadrul Declaraţiei de la Geneva – 1975)

    Odată admis printre membrii profesiunii de medic:
    -Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii;
    -Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate;
    -Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate;
    -Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră;
    -Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi chiar şi după decesul acestora;
    -Voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic;
    -Colegii mei vor fi fraţii mei;
    -Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială;
    -Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.
    Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare

    Reflecta un pic cat de mult seamana ceea ce faceti voi majoritatea medicilor din Romania cu juramantul lui Hipocrate

  76. Pingback: Reply la “de moravuri medicale” | Roxu's blog

  77. Toti care n-ati depus juramantul asta vorbiti de el .Unde scrie ca medicul trebuie sa-si faca meseria gratis ?Voi visati ca doctorul e sclavul vostru, ca puteti beneficia de munca ,inteligenta,eforturile lui la orice ora din zi si din noapte GRATIS!
    Veniti-va in fire stimabililor.
    Munca aia de a deveni, de a fi medic,munca pe care voi toti astia de aruncati cu pietre,la un loc, n-ati depus-o in zece vieti, munca aia trebuie platita.Daca statul roman considera ca un parlamentar merita 10000 lei suma forfetara,ca un judecator merita 15000lei/luna iar un medic specialist 18 mil plus garzi de 24 ore la 170 de lei garda,ei bine urmarile sunt astea care se vad.
    Medicii au nevoie sa fie platiti ,fie in strainatate ,fie muncind in privat (si tinand din munca lui si un patron) fie din plati informale.Cand medicul va avea cel mai mare venit din tara,pt ca asa este normal,atunci sa vanati vrajitoare.
    Pana atunci multumiti cerului ca mai exista idealisti care stau in romania sa va salveze pielea.

  78. Un articol foarte bine scris, bravo! Ai confirmat inca odata mentalitatea in care traim si faptul ca medicii pe care ii avem nu sunt demni de incredere fara plicul din buzunar…evident scuzati de nivelul de trai pe care il au. Corect ar fi sa iti ceri scuze celor care isi iubesc meseria, care refuza plicul (nu numai ca nu il cer, dar il si refuza) si isi dau tot interesul pentru pacient, traind din acelasi salar infect ca si cei care cer sau poate doar accepta aceste “atentii” pentru a-si exercita meseria aleasa. Si acestia vad cazuri de toate tipurile, insa iubesc oamenii si meseria pe care o fac. Sunt foarte putini, de aceea pacientii stau cu teama cand li se refuza plicul, de aceea pacientii amana vizita la doctor daca nu au bani, nimeni nu mai crede ca este posibil sa fi tratat daca nu ai plicul la tine. Maxima admiratie doctorilor care pot face acest lucru in ciuda conditilor mizere oferite de statul roman, si inca o data rusine celor care sunt capabili sa faca o crima (da, asa se numeste) din cauza ca nu isi primesc “drepturile cuvenite”.
    Am o intrebare: cand ai ales medicina nu stiai care este nivelul salarilor in Romania? Nu stiai ca o sa vezi pacienti murind, mizerie in spitale si ca iti asumi un risc? Anii aceia multi in care te-ai pregatit sa devi medic, nu ai banuit nimic din ceea ce se intampla in spitale? De ce nu ai renutat daca banuiai ca nu poti face fata, ca nu iti poti asuma aceste riscuri? Pacientii nu te-au obligat sa te faci medic si nici statul roman nu a ales in locul tau.

    Imi permit sa completez cu cateva date aditionale:
    Stiati ca in 2012 Romania se afla in top 3 al saraciei in UE, cu 22% din populatie aflata in risc de saracie (ceea ce inseamna ca venitul lor, dupa efectuarea platilor lunare, este mai mic decat suma necesara pentru minumul necesar de trai.) Din puct de vedere al numarului de persoane ce risca sa treaca sub pragul saraciei, procentul este de 40% din populatie. Acestea sunt date oficiale, publice, pe care le puteti gasi pe internet. Credeti ca toti acestia sunt numai medici? Daca acestia sunt doar medicii din Romania, atunci aveti 100% dreptate in ceea ce ati scris mai sus. Eu cred insa ca aici se numara si pompieri, dascali, functionari, pensionari, angajati in mediul privat, o parte din ei avand statutul de pacient la un moment dat. Multi dintre acestia isi platesc asigurarile de sanatate, procent din salar la care renunta in favoarea sistemului pentru ca stim ca asa este normal, suntem responsabili pentru aceste cheltuieli. Cand insa ajungi in fata unui medic, esti stresat de nivelul tau de trai, ai o boala care te chinuie pe cap si stresul ca uneori insanatosirea ta atarna de un plic, pe care poate ti-l permiti, poate nu. In cazul in care nu ti-l permiti, te imprumuti. Viata ta, asa mizera si saraca cum e, merita acest efort. Tu iti iubesti viata chiar daca medicul din fata ta iubeste doar banii. Si evident ca faci acest gest din dragostea de semeni si pentru ca iti e mila de saracia in care traieste dom’ doftor, nu?

    Ziceai ca esti din Fagaras. Stiai ca in urma cu cateva luni alergam pe culoarele spitalului ca sa ii rog pe medici sa isi faca datoria, fiecare cu plicul in buzunar evident. Imi spui ca este normal ca unei persoane dragi sa ii vie diagnosticat un AVC la 11 zile dupa ce s-a produs, iar simptomele din momentul producerii sa fie diagnosticate drept “betie” deoarece paciantul a spus ca a baut 0.5 pahar de vin la masa de pranz? Inca o data subliniez: plicul nu a lipsit din ecuatie. Pacientul a plecat acasa, si familia a revenit dupa alte 2 zile (“betia” nu trecuse – apropos), cu alte plicuri si rugaminti fierbinti la doctori sa faca investigatii amanuntite. Dupa 11 zile s-a descoperit problema, pacientul suferise un AVC si a decedat la cca 30 de zile de la producerea accidentului. Medicii, nu tin minte sa fi returnat plicurile, evident ca aveau nevoie de bucate calde pe masa, nu? Chiar asa vreti sa fiti priviti dragi medici? Niste cersetori care isi fac meseria doar ca sa primeasca spaga? Eu va rog sa plecati din tara decat sa fiti calaii famililor noastre. Ce va retine? Dragostea de pacienti sau dragostea pentru banii pe care aici ii primiti, iar in afara tarii ati fi pedepsiti dumneavoastra nu pacientul pentru asta?

    Pe hotnews o pacienta va spunea:
    “E simplu: nu face nimănui plăcere să trăiască din șpagă. Dar ori trăiești din șpagă ori nu poți funcționa ca medic în România pentru că salarul nu este suficient.”

    Serios? Si pentru ca salariul nu e suficient se justifica sa iei 5 milioane pentru o SINGURA operatie de polipi de la un om care traieste cu 10 milioane pe luna? (care ar lua mai mult de 10 daca nu ar plati asigurarea de sanatate).

    SERIOS??? Pai ce-ar fi sa-ti ceara tie politistul 5 milioane ca sa-ti salveze nevasta de la un viol? Ca si ei au salarii mici. Ce-ar fi sa stii ca pompieriilor trebuie sa le dai 8 milioane inainte sa se apuce de stins incendiul din apartamentul tau in care ti-a ramas blocat copilul?

    Traiul nu te impinge in dileme morale. Esti singurul responsabil.

    Mentalitatea asta de “scopul scuza mijloacele” strica toate sistemele de stat, de la cel mai inalt pana la cel mai jos nivel al lor, iInclusiv medicii care dorm mai linistiti cu banii de spaga sub perna, convingandu-se ca au salvat totusi o viata. Imi cer scuze fata de cei care reusesc, cu eforturi, sa isi faca meseria fara sa bage mana in buzunarul altora.”

    Ce ati spune domnule doctor daca viata familiei dumneavoastra ar fi conditionata de bani pe care poate nu ii aveti in acel moment? (fara a avea sansa sa luati un plic de la cineva in urmatoarele minute).

  79. Am invatat sa ajung economist,tu ai invatat sa ajungi doctor,sunt doua meserii diferite…imi pare rau ca am ajuns sa lucrez pentru statul roman pe 1500 lei…dar mi-am facut meseria ,fara sa primesc spaga,fara sa primesc atentii,fara sa primesc suplimente,am invatat 6 ani ca un medic,facultate + master,am muncit de la 17 ani si de la schimbul trei mergeam dimineata la cursuri,nu ma intretinut nimeni,in timpul studiilor,nu ma intrebat nimeni daca mai pot,invatam pana ma dureau dintii…dar asa mi-am ales,muncesc fara sa primesc atentii….dar nu are nici o importanta…mi-am rupt piciorul si am ajuns la spitalul judetean,am stat 3 ore jumatate pana cineva m-a bagat in seama…era o asistenta care ma recunoscuse din liceu…va respect munca dar sunteti niste inganfati si increzuti….nu numai voi ati invatat……

  80. Pingback: Din nou despre medici | Simplu

  81. Domnule doctor,

    Apreciez eforturile pe care le-ai depus în cazul Veronica Bereanda.

    Nu apreciez însă absolut deloc (dimpotrivă!) următoarea dumitale menţiune: „Noi v-am plans mortii cand nu ne-ati vazut.”

    Poate ţi-ai plâns pacienţii. Poate ai avut reacţii autentic umane la moartea cuiva, în spitalul unde lucrai. Poate-ai vibrat la emoţia vreunuia din colegii dumitale, căruia îi murise vreun pacient. Sau poate, pur şi simplu, te-ai cutremurat onest în faţa morţii.

    Nu ai plâns, însă, morţii nimănui. Nu ai cum. Lasă melodrama.

    Empatia e una, compasiunea e alta, iar substituţia pretins autorizată e cu totul altceva.

    Poate lucrezi în spitale cu grupuri de suport pentru personalul medical. Nevoie ar fi, util ar fi.

    Dar lucrează, te rog, şi la nuanţele din exprimare.
    La cele proprii.

  82. M-a miscat putin articolul acesta, va respect munca, dar realitatea este alta. Ultimii 10 medici peste care am dat si-au cerut “cadoul” cu nesimtire.. oricum eram pregatit sa il dau (spaga). De curand a fost operat tatal meu la Spitalul militar din Cluj Napoca. Dupa operatie, desi medicul si-a primit pliculetul de la mama mea.. a luat-o pe mama in cabinet la el si a inceput sa ii spuna cat de grea a fost opertia.. cat de greu s-a descurcat si tot felul de povesti de groaza, pana cand i-a mai dat ceva. Dupa ce s-a vazut nesimtitul cu cat si-a dorit, i-a spus sec ca nu o sa fie probleme, ca o sa isi revina tatal meu si apoi a invitat-o afara din cabinet. Inteleg ca nu sunteti platiti la adevarata valoare, inteleg ca ca societatea nu va apreciaza cum ar trebui, dar vreau sa va intreb daca eu as ajunge intr-un spital din Romania, sa trebuiasca sa fiu operat si nu as avea pe cineva langa mine, atunci as fi tratat corect? Va spun si aici ca nu as fi tratat, pentru ca pana nu isi primesc partea de spaga, iti dau algocalmin si te tin cu apa rece. Asta au patit-o rudele si apropiatii mei.
    @ Andrei foarte foarte multa dreptate ai. Si eu si tu si altii au invatat la fel de mult sau poate mai mult ca ei. Avem facultati, mastere, doctorate si lucram pe 1500 de lei lunar fara cadouri si fara spaga. Cand ne cereti bani, va ganditi oare ca iesim din spitale si ajungem acasa si nu avem bani de medicamente? Sau daca mai avem cumva bani de medicamente nu avem ce sa mancam pana cand ne intra salariul luna urmatoare (si salariul micit, ca se da concediu cu 75%). Poate ca aveti o meserie mai importanta si cu mai multa responsabilitate, dar va e asa greu sa acceptati 500 de lei, cand de fapt Dumneavoastra, domnilor doctori v-ati dori 800? Va e asa greu sa consultati oamenii veniti la UPU? ultima data am stat 12 ore si nu ma bagat nimeni in seama, desi nu era aglomeratie. M-ati bagat in seama numai dupa ce am inceput sa fac scandal si sa urlu la voi ca nu mai pot de durere.
    Sunteti niste ingamfati si nesimtiti. 99% dintre voi. Mori cu zile daca nu ai destui bani sa dai pentru o operatie. Unde va e juramantul? Unde va e onoarea? Unde va e umanitatea?
    Rusine!!
    Iar daca Dumneavoastra sunteti chiar asa cum ati scris in Articol, atunci ati castigat toate respectele mele!

  83. Tulburator… La sfarsit plangeam. Asta e tara in cara traim, iar sinceritatea cu care ati scris, din suflet, ma face sa vad cu alti ochi medicii din Romania. Sunt convinsa ca printre medicii de aici sunt foarte multi ca DVS. Felicitari pentru ca sunteti un om bun.
    Respectele mele!

  84. andrei nu te supara draguta ,dar nici pe departe nu se poate compara ,meseria de economist ,contabil cu cea de medic,tu spui ca ai invatat tot 6 ani,facultatea si masterAT, PAI ACUM FACULTATEA TA ESTE DE 3 ANI ,IAR CEA DE MEDICINA ,FARA REZIDENTIAT ESTE DE 6 ANI,LA CARE MAI ADAUGA,FIE 4,5, 6 ANI DE REZIDENTIAT DUPA ABSOLVIREA FACULTATII,,,CE FACI TU CU FACULTATEA TA, FACE SI UN CONTABIL CU LICEU ECONOMIC,CU UNELE MICI DIFERENTE,NU INCAPE ASEMANARE INTRE CELE DOUA MESERII,NICI IN CE PRIVESTE GREUTATEA INSTRUIRII,A EXAMENELOR DIN FACULTATE, A MUNCII DEPUSE IN ANII DE STUDII,FARA A TINE CU MEDICII DE CE NU VEZI,SI ALTE SITUATII DESTUL DE FRECVENTE ,CAND TREBUIE SA MITUIM SAU SA DAM SPAGA ,NU NUMAI MEDICILOR SI ASISTENTELOR,PE CARE OBSERV CA IN ULTIMUL TIMP,A DEVENIT,O OBESIE,NU EXISTA ,ZI IN CARE LA POSTURILE TV SA NU SE DISCUTE DE DOCTORI,IN ZIARE LA FEL,,,,DAR DE CE NU VEDETI CA PTR.UN LOC LA CRESA DAI SPAGA,LA GRADINITA DAI CADOURI PTR.CA EDUCATOAREA SA SE OCUPE DE COPIL,LA INSCRIEREA LA CLASA ,,O,, DAI SPAGA PTR ,UN LOC LA O SCOALA MAI BUNA,IN CURSUL SCOLII DAI CADOURI LA PROFESORI CA SA ,,AIBA GRIJA DE COPIL,, SI NOTE MAI BUNE,,,VAD CA ATI UITAT CUM SE LUA BACUL,PANA SI CEI AMENINTATI DEREPETENTIE ,LUAU BACUL CU 9,99 SAU CHIAR 10,,CONTRA SUMEI DE 100-300 LEI NOI DE PROBA LA BAC,PANA ACUM CEVA TIMP IN URMA,,,IAR ACUM NICI JUMATATE DINTRE ELEVI NU SUNT ISTARE SA IA MACAR ,O NOTA DE 6,,,DE CE NU-I VEDETI PE POLITISTI,CUM DE TEAMA DE AMENDA SAU SUSPENDARE A PERMISULUI DE CONDUCERE II MITUITI REPEDE,,,DE CE NU VEDETII,CA DACA,VA INSTALATI UN GEAM TERMOPAN,PE CARE NORMAL L-ATI PLATIT,MESERIASII CARE IL INSTALEAZA ASTEAPTA SA FIE ,,TRATATI,, DESI FIRMA II PLATESTE PTR. MUNCA DEPUSA. SI CATE EXEMPLE NU SE POT DA,IN ACEST SENS,,,ASA CA MAI TERMINATI CU TOATE ACUZELE LA ADRESA PERSONALULUI MEDICAL,,,SUNT DE ACORD CA SUNT SI MEDICI INCOMPETENTI,CARE NU ISI FAC MESERIA CU DARUIRE,DAR SUNT CAZURI IZOLATE,NU TREBUIE SA GENERALIZAM.

  85. bravo,un articol curajos si total adevarat despre realitatea medicala,insa pana oamenii o sa inteleaga ca nu e la fel sa incerci sa salvezi viata unui om si alta e sa faci un proiect sau sa bati un cui,pana nu se va opri aruncatul zilnic de noroi in toata lumea medicala ,nu se va schimba nimic

  86. Pingback: SPAGA, este lipsita de moralitate sau scuzabila? | Viata unei romancutze

  87. Las doar un comenariu (‘leave a reply’, parca asa esti invitat):
    – articolul este lacrimogen si multimea de comment-uri extrem de pozitive denota ca s-a si vrut emotionant in mesajul catre cititorul roman. Punct ochit, punct lovit. Asa suntem noi romanii.
    – Canada si-a deschis destul de larg portile catre medicii europeni, de cativa ani. Totusi, cate ceva din cele postate de ‘Angry Moos’ sunt inca adevarate. De altfel, sistemele medicale din America de Nord sunt la ora actuala inca extrem de prost concepute. Stiu ce zic.
    – Keyword ‘spaga’: am prieteni medici de familie in Bavaria (mediu rural), si Milano (nordul dezv. al Italiei), cele 2 regiuni de dezvoltare sociala din fruntea Uniunii Europene. La nemti, se da si se primeste de catre medic, nu pentru ceva anume prestat: produse de agro bio de consum zilnic, pana la teren de casa sau cabana, ori cabana insasi, dezmembrata (de la cate vreun dulgher/ om cu firma locala de tamplarie). Am citat doar extremele. In Italia, chiar si in nordul bogat, daca te duci la medicul de familie si nu duci vreun cadou, se cam supara, chiar daca nu ti-o spune. La italieni sunt salarii mici la medici comparativ cu alte tari vestice. Nu sariti, intrebati, caci oricine are precis vreo cunostinta mutata in Italia .Exemplele sunt doar cu titlu ilustrativ, si din Nordul protestant (e drept, Bavaria e mai ales catolica!), si din Sudul mediteraneean insorit, lenes si sarac, insa oricum cu alte mentalitati decat ale nordului germanic. Si Canada e ‘murdara’ la tema asta, chiar daca aia de posteaza de acolo nu o recunosc. sigur ca pe la ei inca nu a ajuns ‘o lege nescrisa’ ca la noi. Acela care crede ca cineva pe lume ‘da la medicina’ DOAR din noblete sufleteasca, E IDIOT! Clar?! Daca esti normal cu capu’, in orice tara traiesti, si stii ce inseamna sa fii medic, cu o viata personala plina de efort, obeseala, stress si absenta (incl. in viata sociala), deci, daca ‘te bagi’, E CLAR ca vrei un standard ridicat financiar, macar pentru ai tai (stiti voi, sotia/ sotul si copiii). Nu mai vorbim ca ai si nevoie de bani (studiu, si inca multe altele…majoritatea habar n-aveti). Da’ ce ziceti ca medicii germani, olandezi, francezi pleaca cu familii cu tot, din propria tara, sa lucreze si sa traiasca in alte parti: Scandinavia, UK, Irlanda (pana nu demult), iar aia de acolo peste Ocean. Voi cum credeti ca s-au ‘eliberat’ atatea posturi pentru medicii estici in aceste tari? PENTRU VENIT MAI MARE O FAC TOTI, E CLAR?! O viata avem fiecare, si daca ‘ ti-o gaci praf’ ca medic (rata cea mai mare de dependente medicamentoase, dar si sinucideri, in lumea industrializata, pe categorii sociale), sa fie clar ca n-o faci ‘GRATIS’, presupunand ca n-ai vreo probleme psihica, sa te crezi al doilea Iisus…Intrebare: atunci, in RO, cei saraci, sa fie sortiti pieirii? Raspuns: stiti Dvs, in tarile cu oameni normali, acestia fac totusi economii financiare din timp, chiar daca cu alt scop (studiile univ. ale colpiilor, samd). Numai la noi nu pui nimic deoparte din prudenta, INSA :fumezi, concediu neaparat (10 zile, nu 5), electrotehnice noi etc, etc, etc.Acum sistemul din RO nu poate fi schimbat. Ar trebui date salarii mai normale medicilor (MIN: pt.rezident:600, specialist 1300, pana la functii de conducere si vechime max. 4000, TOTUL IN EURO). ‘Painea si cutitul’ insa o au sefii spitalelor si sectiilor, unii ducand acasa lunar si 15-20 mii. Cum ii convingem pe astia (ca ei au legaturi cu politicul decizional) sa schimbe ceva, ca apoi sa ‘coboare’ la un 3-4 mii, NORMAL?!! Euro, desigur. Masura ar trebui corelata cu INTERDICTIA TOTALA sa mai iei (chiar nepretins), BANI, de la pacient ( o floare, ciocolata, cafea ‘merge’, sa nu fim ipocriti si mai catolici ca Papa, ca abia va spuneam de Italia). Orice flagrant reusit ori plangere sa rezulte in interdictia profesarii un numar de ani, demiterea din locul de munca,(si un CV patat, insa de importanta daca vrei sa te mai angajezi), dar si pedeapsa penala cu executare. Altceva: EXTREM de multi medici sunt SLAB pregatiti si neinteresati. Ca astia sa isi merite noul salar, medicii trebuie evaluati SI PROFESIONAL. Daca ‘treci’, sa capeti salarul de mai sus.
    In incheiere, cum zicea cineva sapt. asta la un forul online la un articol pe tema sanatatii si spagii: in tara ASTA, in care TOTUL E ‘VARZA’ si nimeni nu-si face bine treaba, dar TOTI ciubucaresc si lucreaza ‘prescurtat’, cum dracu vreti un sistem NORMAL, asa ca austriacu (asta e mai bine cunoscut, ca deja mai multi s-au tratat acolo si apoi au povestit si altora) ??!!

  88. Doresc cateva mici lamuriri pt. Dvs:
    DA, sunt medic, dar ma voi intoarce sa profesez ACASA, DOAR pe o grila ca cea de mai sus, caci acum sunt salarizat cu cca 6500 net, INSA sunt departe de ‘ai mei’: mama, restul familiei, oras natal, vecini si prieteni, TARA mea, copilaria si amintirle vietii mele, TOT UNICA SI IREPETABILA ( eu nu uit asta!).
    Am colegi slovaci, maghiari sau sarbi (astia ultimii imi starnesc nu numai cea mai mare admiratie ca natie, dar si rusinea ca noi nu suntem ca ei). TOTI, fara exceptie, mi-au confirmat ca SI IN TARILE LOR situatia spagilor din sanatate este tot ca la noi, decat ca veniturile oficiale sunt incomparabile : cca 1000 EUR in Slovacia, si chiar cca 500 un rezident incepator(!) in Serbia (cea distrusa economic de NATO si embargoul de ani de ziel al UE si SUA).Venituri nete.
    Astea doar ca informatie.

  89. Daca vrei sa schimbi ceva, schimba. Uite cei opt pasi: Pasiune, Munca, Focus, Impinge-i pe oameni sa munceasca, Vino cu idei, Imbunatateste, Serveste-i pe ceilalti si ultimul, Persista in ceea ce vrei sa faci.

  90. sa fie tot ce ati scris aici o scuza prin care noi ar trebui sa acceptam ca fim corupti in continuare? sa fie toti medicii atat de nedreptatiti incat sa fie banii mai presus decat viata? de ce s-a ajuns la asta? inacceptabil. aceasta e parerea mea…sunt multi oameni saraci cre nu au nimic in timp ce medicii se imbogatesc pe pielea saracilor…pentru ca poate ei se ingrijoareaza ca nu le da statul indeajuns dar la ce recurg e josnic…si oricum ar fi, stirictul necesar tot il au in timp ce ei cer totul de la cei care nu au nimic sau foarte putin…banii sau moartea????

  91. Pe scurt, unul care n-a fost in stare sa-si ia bacul din prima acum isi da doctoratul, sunt singurul care sesizeaza asta?PS:am fost capabil sa-mi iau bacul din prima cu nota mare.

  92. pt. UN OM

    Din pacate procedura de a intra in sistemul medical canadian nu s-a schimbat cu nimic, asa ca TOT ce am postat ramane valabil. Sau macar a fost valabil pana la inceputul anului 2012 (si ma sincer indoiesc ca s-a mai schimbat ceva de atunci), cand si ultimii mei prieteni de profesie medic de acolo au decis sa renunte sa mai spere si au revenit in Europa. Acum sunt medici in Franta.

    Discutiile cu “o sa facem si o sa dregem” pentru medicii europeni sunt apa de ploaie si dateaza inca dinainte de a ajunge eu pe acele meleaguri. Singurii care beneficiaza de o exceptie de la regula (si asta numai in provincia Quebec) sunt medicii francezi, in virtutea unui tratat special de recunoastere reciproca a studiilor.

    Situatia o cunosc “first-hand”, sotia fiind medic. Norocul nostru a fost ca aproape imediat dupa sosirea ei in Canada i s-a explicat de catre un reprezentant al guvernului, in termeni foarte clari, ce poti face ca FMG acolo. Pe moment nu ne-a picat deloc bine, dar ulterior s-a dovedit ca acel sut in fund a fost un imens pas inainte: s-a apucat imediat sa invete pentru STEP-uri si 2 ani si jumatate mai tarziu paraseam definitiv Canada, in directia sud. Aici a refacut rezidentiatul 3 ani, apoi a continuat cu un fellowship inca 3 ani. In prezent lucreaza in “cel mai cel” spital (chiar este) dedicat specialitatii ei… un vis ce nu l-a visat niciodata. Extrem de multa munca si un dram de noroc la momentul potrivit au schimbat totul.

    McGill si biblioteca de la McGill, inclusiv locatia unde sunt depozitate cartile de medicina, le cunosc ca pe propriul buzunar. Informatiile obtinute de acolo au fost decisive pentru cariera profesionala a sotiei, iar norocul nostru a fost ca am avut permanent acces la aceasta informatie, pe toata perioada cat ea s-a pregatit pentru cele 3 (+1) examene USMLE.

    Ce m-a deranjat de fapt la articolul de mai sus este impostura individului. Este foarte interesant ca foarte putini forumisti au sesizat-o, atentia tuturor fiind captata de notiunea de “spaga”. Informatiile secundare, strecurate “inocent” in text, trec in felul asta drept adevarate.
    Mai mult, faptul ca individul nu a fost niciodata medic rezident acolo se poate foarte usor afla din informatia prezenta pe site-ul de la McGill: a fost doar un amarat de “associate investigator”, adica plimbat de cineva cu o bursa pe acolo.

    Stau si ma intreb oare cat de obositi de atatea resuscitari si operatii or fi psihiatrii astia ?! Ei si dermatologii, saracii, stau lipiti in permanenta de camera de urgente… :-))
    Ma gandesc ca trebuie sa fii un mare specialist in psihiatrie sa poti sa-ti plictisesti pacientul de moarte, ca sa ai dupa aia ce sa resuscitezi…

    Sunt convins ca articolul are un scop, iar ideea ar fi ca scopul scuza mijloacele, nu-i asa ? Probabil i se pregateste individului vreun loc caldut pe undeva ? Ramane de vazut, mai ales ca nu e de neconceput: in ultima, multa deja, vreme romanii au exact “specialistii” pe care si-i merita.

  93. @ UN OM

    Din pacate procedura de a intra in sistemul medical canadian nu s-a schimbat cu nimic, asa ca TOT ce am postat ramane valabil. Sau macar a fost valabil pana la inceputul anului 2012 (si ma sincer indoiesc ca s-a mai schimbat ceva de atunci), cand si ultimii mei prieteni de profesie medic de acolo au decis sa renunte sa mai spere si au revenit in Europa. Acum sunt medici in Franta.

    Discutiile cu “o sa facem si o sa dregem” pentru medicii europeni sunt apa de ploaie si dateaza inca dinainte de a ajunge eu pe acele meleaguri. Singurii care beneficiaza de o exceptie de la regula (si asta numai in provincia Quebec) sunt medicii francezi, in virtutea unui tratat special de recunoastere reciproca a studiilor.

    Situatia o cunosc “first-hand”, sotia fiind medic. Norocul nostru a fost ca aproape imediat dupa sosirea ei in Canada i s-a explicat de catre un reprezentant al guvernului, in termeni foarte clari, ce poti face ca FMG acolo. Pe moment nu ne-a picat deloc bine, dar ulterior s-a dovedit ca acel sut in fund a fost un imens pas inainte: s-a apucat imediat sa invete pentru STEP-uri si 2 ani si jumatate mai tarziu paraseam definitiv Canada, in directia sud. Aici a refacut rezidentiatul 3 ani, apoi a continuat cu un fellowship inca 3 ani. In prezent lucreaza in “cel mai cel” spital (chiar este) dedicat specialitatii ei… un vis ce nu l-a visat niciodata. Extrem de multa munca si un dram de noroc la momentul potrivit au schimbat totul.

    McGill si biblioteca de la McGill, inclusiv locatia unde sunt depozitate cartile de medicina, le cunosc ca pe propriul buzunar. Informatiile obtinute de acolo au fost decisive pentru cariera profesionala a sotiei, iar norocul nostru a fost ca am avut permanent acces la aceasta informatie, pe toata perioada cat ea s-a pregatit pentru cele 3 (+1) examene USMLE.

    Ce m-a deranjat de fapt la articolul de mai sus este impostura individului. Este foarte interesant ca foarte putini forumisti au sesizat-o, atentia tuturor fiind captata de notiunea de “spaga”. Informatiile secundare, strecurate “inocent” in text, trec in felul asta drept adevarate.
    Mai mult, faptul ca individul nu a fost niciodata medic rezident acolo se poate foarte usor afla din informatia prezenta pe site-ul de la McGill: a fost doar un amarat de “associate investigator”, adica plimbat de cineva cu o bursa pe acolo.

    Stau si ma intreb oare cat de obositi de atatea resuscitari si operatii or fi psihiatrii astia ?! Ei si dermatologii, saracii, stau lipiti in permanenta de camera de urgente…🙂
    Ma gandesc ca trebuie sa fii un mare specialist in psihiatrie sa poti sa-ti plictisesti pacientul de moarte, ca sa ai dupa aia ce sa resuscitezi…

    Sunt convins ca articolul are un scop, iar ideea ar fi ca scopul scuza mijloacele, nu-i asa ? Probabil i se pregateste individului vreun loc caldut pe undeva ? Ramane de vazut, mai ales ca nu e de neconceput: in ultima, multa deja, vreme romanii au exact “specialistii” pe care si-i merita.

  94. Un singur lucru as vrea sa spun si eu, desi as putea sa spun mult mai multe.
    “Nicio munca cinstita nu e injositoare”, zice Sf. Macarie.
    Accentuez: “cinstitia”. Prin modul in care sunt tratati pacientii, de catre unii medici, prin modul in care unii medici se cred “Dumnezeu”, pentru ca salveaza vieti, dar nu dau vieti, ma face sa cred ca aceasta munca, prestata in acest mod de catre unii medici, nu este o munca “cinstita”.
    Nu sunteti nici superiori, dar nici inferiori nimanui. Nici fata de un pacient oarecare si nici, cu atat mai mult in fata lui Dumnezeu.
    Daca puneati problema, D-le Diaconu, prin prisma unei societati neputincioase in mai toate domeniile sa rezolve problemele acute ale vietii, daca veneati cu solutii in domeniul in care lucrati, cel putin, atunci erati mai credibil.
    Experienta externa, nu prea bine tradusa in acest articol, dupa cum sustin unii comentatori, ar fi trebuit sa va ajute mai mult la intelegerea acestor lucruri.
    Se vede treaba ca nu ati inteles prea bine cum stau lucrurile in exterior pentru exterior si cum trebuie traduse ele pentru romanii din tara.

    V-am vazut si la Realitatea tv la emisiunea D-nei Cretulescu, la care mai mult ati tacut. Si bine ati facut.
    Diagnosticul pe care l-ati pus dvs. Romaniei e unul descurajant.
    Ar fi mai credibil si mai obiectiv daca acest lucru ar fi facut de unul din exeterior.
    Pentru ca, nu-i asa, daca Romania e bolnava dpv. psihic, si dvs. faceti parte din ea, nu stiu cum as putea sa iau acest diagnostic din partea unui medic,care e, in acelasi timp, si medic si bolnav.

    Oameni buni!
    Cu rabdare si intelegere se poate trece si peste aceste vremuri grele.
    Nu uitati vorbele unui batran:
    “Am trecut noi prin mai multe. Om trece si prin asta.”

    Doamne-ajuta!
    De peste Ocean,
    Un pribeag roman,
    Ion

  95. Citesc toate reply-urile si nu imi vine sa cred ce vad !! Deci chiar asa poate sa vina orice cretin mitoman ca acest GABRIEL DIACONU sa posteze un cacat mizerabil de ultima speta (un fals grosolan cu valente patologice clare de altfel ) si voi sa puneti botu’ la tot ma fara sa ganditi macar asa putin acolo stimabililor ??! Oare dintre toti cei care au postat reply-uri suntem numai cativa care am constatat ca GABRIEL DIACONU este un IMPOSTOR cu comportament delirant si ca minte de rupe ??!!
    Oare doar ANGRY MOOSE, MURPHY , eu (MIMI IONESCU) si inca fo’ 2 vedem asta ?? Bai oameni buni, va rog eu frumos, poate nu ati prins de la inceput treaba. Va rog eu sa cititi reply-urile scrise de mine (MIMI IONESCU), de ANGRY MOOSE si de MURPHY (pe care ii salut pt acuratetea observatiilor facute). Bai nene, voi chiar nu pricepeti ca toata postarea IMPOSTORULUI astuia este de fapt …DESPRE EL si nu despre tarele sistemului medical din Ro, manca-l-ar mama de system… Foloseste sistemul medical (asa gaunos cum e el) ca pe un schelet pe care isi construieste povestea lui de erou salvator, un fel de Rambo, de Bruce Willis. EL este cel care… , EL a vazut, EL a facut, el, el, el,…. “Hai Gabriel, da tot ce ai tu mai bun…” ??!! Phuaaaahhh. Ma Gabriele, ma nu-ti e ma asa putin rusine ma baiatule ??!
    Voi nu intelegeti cat de clar a explicat ANGRY MOOSE ca asta minte de rupe viv-a-vis de treaba cu Canada ?! Voi nu intelegeti ca omul asta e de pastille ?! Stimati pacienti (care ati lacrimat la articolul acestui talhar..), cam cat de naivi trebuie sa fiti ma sa va prosteasca un neica-nimeni asta cu povestile lui lacrimogene ?? Pana unde o sa tot cumparati povestiri d-astea soioase cu acest Dr. Queen de Dambovita. In loc sa va intrebati cum pastele ma-sii a picat asta BAC-ul, apoi a intrat la UMF ?? In loc sa va intrebati cum poate un pulifrici de student sa “formeze” oameni ?? In loc sa va intrebati cum a reusit el dupa facultate sa plece in Canada, apoi sa revina in Ro (apropos bai Gabrilele, in limba romana de zice “am aterizat in Bucuresti” nu pe Bucuresti…) sa dea rezidentiat in psihiatrie, sa plece iar in Canada, sa vina iar in Romania, sa lucreze intr-o la SCUB in sectia de Neurologie (??) apoi sa devina Suicidolog (e tare asta…) ????? Nu se intreaba nimeni chestiile astea ?? Stimati pacienti care v-ati scris mai sus experientele nefericite din spitalele noastre, voi ar trebui (nu noi doctorii) sa fiti primii care sa sanctionati delirul psihotic al unor impostori ca Gabriel asta. Bai, noi (doctorii) ne-am prins rapid ce hram poarta derbedeul asta, dar voi … pacientii… voua va ia panglicarul asta banii, nu noua. Voi platiti taxe la stat si impozite ca sa beneficiati de porcariile unui mincinos. Bai gata, ajung 23 de ani pierduti aiurea !! Chestia cu spagile, cu mizeria din system cu salariile de kkt …le stim ma cu totii !! Nu tre’ sa vina derbedeul asta mincinos sa ne explice dramele lui personale ! Lasa-ne bai nene! Te crezi doctor dar eu cred ca esti mai mult pacient! Nu cu cacaturi d-astea lacrimogene si compasiune sau plans pe umar se schimba treaba. Cu legea 95/2006 cu toate modificarile si adaugirile ulterioare se poate misca ceva (daca se vrea). Gabriele, stii ma despre ce e legea asta ma ? Legea reformei in domeniul sanitar mai Gabriele!! Pune mana Gabriele pe carte, invata legea asta pe de-rost, la fel si voi stimati pacienti indignati de opinia mea. Invatati-va drepturile si obligatiile, pt ca nimic nu se compara ca si putere cu LEGEA ! Invata-ti-o si vedeti unde sunt punctele slabe, unde trebuie schimbat, scos, modificat (de la programul de munca, la dotare cu aparatura, pana la salarii). Nu mai plangeti de mila unui pacient care se crede doctor… lasati astea pt Acasa TV, Euforia, Simona Gherghe, si emisiunea Iarta-ma. Sunt obligat sa zic ca si Angry Moose: in fond fiecare tara are oamenii (doctori si pacienti) pe care ii merita…
    Cu amara tristete in glas, semnez indescifrabil si anonim: Mimi Ionescu

  96. Doamna Mimi , poate ca este o poveste dar e o poveste frumoasa si pentru cei care n-au avut nefericirea de a trece prin universul concentrationar al caselor de copii din Romania , povestile ar trebui sa conteze. Eu am intalnit doctori extraordinari si oameni extraordinari in acelasi timp dar carora pentru binele lor le este interzis sa planga pentru pacienti. Noua dati-ne voie sa plangem pentru ca lacrimile ne ridica la misericordia divina. Eu am doi copii la medicina si ma rog pentru ei ca sa nu-si piarda calea. Dincolo de celebrarile festive ecleziale si traditionale ale sarbatorilor care se apropie se afla Calea Crucii reala si dureroasa a fiecaruia dintre noi,pe care avem nevoie de un Simon din Cirene cu suflet , stiinta si vocatie. Cu stima.

  97. Pingback: "O radiografie din interior" a sistemului sanitar romanesc si a doctorilor romani

  98. Eu ca si persoana nu prea am obiceiul sa dau cadouri(spagi)oamenilor,nici eu nu primesc,sunt oarecum contrariu,cred ca o persoana nu trebuie sa isi exercite meseria pt asemenea beneficii ci pt ca ai place ceea ce face si pentru recunostiinta celor pe care ai servesc.
    Asa ca din partea mea aveti Tot RESCPECTUL,cred ca si pentru dvs. ca si pentru mine inseamna mai mult decat cateva bacnote.
    Nu am nimic cu lumea care primeste tot felul de “atentii” ci doar cu cei care nu isi fac treaba decat daca primesc asa ceva,am fost norocos si de cand sunt cap de familie am trecut prin spitale doar ocazional,am fost in copilarie sper pentru toata familia si pt tot restul vieti ei,dar nu am intalnit doctori spagari,si-au facut treaba bine si am fost tratati ca toti ceilalti,cei drept din fericire am ajuns doar la spitalul de copii Marie Currie unde eu personal tin sa felicit tot personalul,mai ales pe cei de la camera de garda.

  99. Am citit si eu acest articol emotionant pentru unii,realist pentru altii , am citit si toate comentariile.Opinii diverse,puncte de vedere diferite.Nu vreau sa postez un punct de vedere savant ci doar un punct de vedere al unui om obisnuit care inainte de toate este roman.
    Sunt asistenta medicala, sunt un viitor medic, sunt licentiata in drept si absolventa a facultatii de psihologie.Nu le-am enumerat pentru impresie artistica ci doar sa-mi justific cele scrise.Sunt ani intregi de studii,sunt multe diplome si calificative.Dar stiti ce? La nici un curs nu s-a predat o singura lectie de OMENIE!
    Sunt de acord ca sunt prea multe nereguli in acest sistem sanitar si nu numai, sunt de acord ca salariile sunt mici, sunt de acord ca viata este grea, dar sa fii om nu-ti trebuie nimic si nu ai nici o scuza ca nu esti.
    Pentru toate cate se intampla ,intr-o oarecare masura suntem fiecare responsabil.In momentul in care ajungi intr-un loc cu oameni noi ai doua variante: devii ca ei sau te autoexcluzi.In fiecare spital,in fiecare sectie, sunt oameni cu obiceiuri mai bune sau mai rele dar care sunt impamantenite.Daca fiecare dintre noi, o singura data nu ar deveni ca ceilalti,nu ar fugi si nu ar face tot posibilul sa faca pe placul vreunui sef mai mult sau mai putin politic,s-ar crea o diversitate,s-ar crea premiza unei schimbari.
    Din pacate, si va spun din experienta a mai bine de zece ani in sistem,trei patrimi din angajati medici,asistenti,infirmieri,portari,liftieri etc ar trebui sa-si faca bagajul.Nu sunt in masura sa le analizez competenta, sunt oameni pregatiti pentru asta,dar ca si el ca si ea,sunt in masura sa le analizez omenia.Iar asta,din pacate, nefiind,lipseste! Nu vreau sa o fac nici pe desteapta nici pe intelectuala dar pe bune, un macelar nu o sa se apuce de pictat flori niciodata.
    Sunt de acord si cu faptul ca nici scoala nu mai este ce era pe vremuri, dar asta nu e scuza pentru nimic.O facultate presupune studiu individual, o meserie presupune devotament.Daca lucrurile stau altfel,nu mai are importanta nici valoarea profesorului si nici nobletea meseriei.Am intalnit oameni scoliti pe vremea cand ,, scoala reprezenta ceva” dar ei nu sunt decat niste mari nulitati in domeniul respectiv, dar si oameni care si-au definitivat studiile la seral,la facultati private etc , si in fata carora ma inclin.
    Vedeti dumneavoastra, bunul simt si omenia o invatam acasa, langa ai nostri.Daca noi ne-am uitat originile, daca noua ne este rusine sa zicem ca suntem romani,uitam cu usurinta care ne sunt valorile,ce este demnitatea, ce este daruirea, ce este omenia.
    Domnilor doctori ne facem doctori tocmai pentru ca nu vrem sa fim negustori, ne facem doctori pentru ca vrem sa schimbam boala cu sanatatea, dar nu pe arginti!
    Imi este greu sa platesc din salariul mic chirie,impozite,taxe etc, etc dar nimeni si nimic vreodata nu mi-ar ierta CONDITIONAREA unui act medical pe care am jurat sa-l fac de buna voie.Daca va veni acel moment ,voi merge sa negociez acolo unde se negociaza :la piata.Se munceste cinstit, si poate se castiga mai bine si e legala negocierea! Ce ziceti? Daca ai studii superioare te da afara din brazda?
    Daca ai terminat medicina,daca esti nefericit, daca nu esti platit ai o optiune viabila: reprofileaza-te! Nu esti multumit unde esti nu iti sacrifica nici viata ta si nici pe a altuia.
    Haideti sa invatam sa fim si altfel, haideti sa fim oameni inainte de a fi medici!
    Si pentru toti cei care au postat comentarii dar care nu au legatura cu vreo specializare medicala ,ii rog respectuos sa nu se mai priceapa la toate, caci poate asta este cel mai mare defect: prea ne pricepem la toate.Daca se strica masina ma duc la mecanic, flori iau de la florarie iar cand ma imbolnavesc merg la doctor nu la farmacie si nici pe internet.Si inca ceva:mai multe elemente constituie multimea, pentru ca multimea sa fie de calitate ii trebuie elemente de calitate! SUNTEM TARA PE CARE O AVEM!

  100. @tudor
    Draga Tudor, m-ai inteles gresit..tocmai asta subliniam, ca urasc extrem de mult gandirea asta tipic romaneasca de :merge si asa” : nu am cefalosporina de ultima generatie, nu-i nimic merge si cu generatia I, nu am instrumentar steril..nu-i nimic merge si cu dezinfectante “la rece” etc!! Lucrurile astea ma scot din minti si tocmai de asta imi place meseria mea. Ca nu lucrez cu jumatati de masura!! Explic proprietarului ( caci la noi astea este denumirea, nu apartinator-termen atat de interesant folosit in spitale) care cred ca este cea mai buna cale de tratament si imi fac meseria ca atare. Si refuz cu obstinatie banii care sunt in plus!! Nici in sistemul veterinar lucrurile nu stau chiar roz, dar parca nu e chiar asa “necrozata” situatia! Cea mai ciudata experienta a fost la tratarea unui catel care apartinea unui medic uman. Cand i-am refuzat finut banii, spunandu-i ca nu este necesar, ca mi-a platit consultatia si tratamentul s-a uitat urat la mine, a inghitit in sec si a plecat. A doua zi i-a spus sefului ca am fost rautacioasa si i-am refuzat banii, ce, banii lui nu erau buni?! Seful meu a inceput sa rada si i-a spus ca la noi in cabinet NU se ia spaga pt ca mie nu-mi place ideea. Nu stiu cat de mult a inteles Domnul Doctor ceea ce i s-a spus, dar a venit apoi cu un buchet de flori pe care l-am acceptat mai mult obligata..de frica sa nu creada cine stie ce tampenii..ca nu-i tratez cum trebuie catelul daca nu ii accept cadoul…Ciudati oameni, ciudata tara in care traim!!!

  101. Pingback: Confesiunea unui medic român… « Cerul Albastru

  102. Impresionant articolul si sunt alaturi de dvs d-nul doctor ..am trait si eu ca medic in Romania din 1985.
    Sunt medic primar in Sibiu specialitatea medicina de laborator …acum lucrez in sectorul transfuzii …am terminat facultatea in 1985 …am plecat la tara in satele din jurul Onestiului in 1988 lasandu-mi 2 copii de 2an si 4 ani la cate un bunic ln Sibiu …cresteam la tara pui sa le duc ceva carne…imi vedeam copii la 3 luni o data …eram ca si “capsunarii”lasandu-mi copiii abandonati …acum voi fi bunica …
    Mai departe nu vreau sa mai scriu pentru ca nu acesta este scopul …
    M-am respecializat in life coaching, trainer Neurofeedback si fac formare in psihoterapie integrativa…SI dupa atatia ani cred ca pot ajuta mai mult… pe mine , familia mea si clientii mei asumandu-mi tot ce traiesc ca alegerea mea , sa fiu cea mai buna varianta a mea ..sa spun adevarul meu chiar si in spital unde cunosc foarte bine sistemul ..sa incep schimbarea cu mine …asa cum spunea GANDHI
    Am cochetat cu plecatul …n-am putut ..ancorele locului sunt mai puternice…
    Avem multi nevoie de un umar care sa ne asculte …sa ne inteleaga trairile …Imi spunea o clenta in seara asta …”doar sa ma asculte cineva si pe mine si este lucru mare !”
    In legatura cu obiceiul de” a da si a primi”…eu cred ca este deja in cultura noastra si cum spunea cineva “ce banii mei nu sunt buni”?…este in credinta omului daca nu da “nu-i va merge bine” . In multe cazuri si medicii isi platesc colegii…
    Viata ..dupa mine este o incercare…o provocare…o invatare …o vindecare a sufletului…

  103. frumos articol,daca nu erati medic probabil erati un scriitor foarte bun,i-am cunoscut si lucrat pe dr LASCU SI DR Rusu,doi oameni deosebiti pe care sistemul sanitar i-a imbolnavit,imi pare rau pentru ei ,imi pare rau pentru mine ca ne-am nascut unde nu trebuia.

  104. Pingback: ZF si Libertatea, vedetele topurilor celor mai viralizate stiri in social media | refresh.ro

  105. Pingback: ZF si Libertatea, vedetele topurilor celor mai viralizate stiri in social media | Stiri de Azi

  106. Frumoase amintiri si mi-as dori cati mai multi medici constiinciosi dar, eu privind din postura de pacient am amintiri shocante:( medici care tin pacienti varstnici si saraci care ar trebui operati … cu algocalmine ….si daca nu au bani …sunt trimisi acasa asa cum au venit);…. Si in alte profesii….coruptia e la tot pasul;….. tinerii care termina facultatea cu rezultate f bune,….sunt tyinuti pe post de sofer, sau secretara de catre patroni.

  107. toate ca toate, dar sa nu mai puneti pudra de talc in masca, poate ati aflat intre timp ca-i cancerigena

  108. E rusinos sa vii – dupa ce pretinzi ca ai fost la McGill – sa spui: “abia atunci halatele noastre sunt patate cu plicurile slinoase in care oamenii isi pun banutii pentru doctor.
    Ca sa ii dea ce e al lui. Onoarea unde altcineva i-a luat-o”.

    Cati din cei de la McGill iau plicuri, domnule Doctor? Cati din ei te-ar considera “coleg”, stiind ca aperi MITA, domnule Doctor? Ar fi trebuit sa inveti MACAR asta de la o tara civilizata.
    Si nu veni sa vorbesti despre salarii, NIMIC nu justifica MITA.
    Romania e o tara tare bolnava, lasati televizoarele fratilor, iesiti afara si respirati.

  109. Miscator articolul… dar de ce mi se pare ca suna ca un ultimatum? Sper ca nu ti-ai pierdut speranta.
    Pt. Mimi Ionescu- In Canada nu trebuie sa treci stepurile USMLE ca sa intri in rezidentiat, acelea sunt examene pentru SUA “United States Medical Licensing Examination”. Sunt alte examene tipice canadiene care se pot da de exemplu primul si din Romania (MCCEE).
    DAR: Va rog sa va abtineti sa folositi asa un limbaj vulgar, (personal cred ca nu ati trecut pe la facultatea de medicina nici in vizita, nicidecum ca ati fi Dr.) dar nu se cuvine sa fiti la un nivel asa de jos in limbaj nici ca om si nici ca femeie. Ma intreb ce v-a deranjat atat de mult incat sa treceti pragul bunului simt si sa scrieti asa urat? E nivelul pragului atat de jos situat?

  110. ptr Dr Lascu ,
    Si cand nu or sa mai fie copii bolnavi , ce o sa faci ? e sfarsitul lumii ?
    Dar e mai simplu sa inventam medicamente care imbolnavesc populatia …
    Domnule doctor care ai scris articolul daca nu iti place meseria de medic , apuca-te de altceva ….

  111. Doamna Mimi, nu spun ca nu s-ar putea sa aveti ceva dreptate in cele expuse (defulate) de dumneavoastra, dar ce-i cu criza asta de furie, doamna draga? Omul s-a confesat, poate e putin egocentric, nu zic nu, dar oare nu e de preferat egocentrismul in locul ipocriziei generalizate? Coborati putin tonul si poate va calificati pentru o dezbatere mai abordabila.

  112. Desi te felicit pentru textul dumitale, pot sa iti spun ca te acuz pentru faptul ca accepti mita.
    Si eu sunt in Canada, am plecat din cauza mitei cerute sa intri in barou.
    Am muncit ca si dumneata, a invatat ca si dumneata si am dormit pe jos 5 ani pentru ca nu mi-am permis un pat. Si eu am salvat oameni si le- am salvat vietile celor inocenti. Sotia este si ea medic. In Canada nu ajungi medic asa ca esti medic, iti mai ia zece ani ca sa iti echivalezi studiile, asa ca este interpretabila decizia dumitale de a ramane sau a pleca inapoi in Romania. Noua ne-a luat zece ani sa ne echivalam studiile. Acum la patruzeci de ani, vedem si noi lumina aia de la capatul tunelului.
    Ce voiam sa spun este ca eu nu am luat niciodata nici ouale si nici banii celor care mi i-au oferit. Am ajutat romanii mei si am facut benevolat, a fost avocat probono pentru toti sarmanii si tiganii si pentrutinerii care nu au avut o indrumare si trebuiau salvati de la o viata curmata de un cazier. Sotia nu ia niciodata bani si nici nu a luat vreodata. Acum ajutam romanii care vin, cu ce putem. Dar nu luam bani.
    Mama mea a fost avocat o viata, cinstita si onesta, la un barou mititel unde nu trageau rechinii. Acum ii trimit eu bani ca sa dea medicilor nesatui care i-au spus de la obraz ca “asta-i piata doamna”.
    Apreciez onestitatea dumneavoastra, apreciez munca pe care o depuneti si apreciez sinceritatea. Insa va detest pentru faptul ca dati si luati bani. Schimbarea incepe si se termina cu fiecare dintre noi. Gasesc ca articolul este o scuza, o spovedanie publica cu tenta manipulativa.
    Va doresc succes si multe bucurii si daca chiar aveti verticalitate, aratati-o. Esti medic. Iti amintesti juramantul depus domnule doctor?

  113. Cele mai oribile randuri citite in viata mea. Chiar crezi ca numai la facultatea aia de medicina se face carte???? Chiar crezi ca sunteti printre putinii care au citit 4 metri cubi de cursuri? Chiar crezi ca ni se face mila cand auzim ca alergi pe scari la urgente??? Sunt meserii cu mult mai grele decat ale tale si remunerate si mai prost.
    Daca continuati cu gandirea asta nu se va schimba NIMIC. De ce nu iesiti in strada sa va cereti drepturile??? Eu nu am vazut doctori in strada pt. a protesta ca au salarii mici. SUNTETI PENIBILI. In unele specializari in care nu ai legatura directa cu publicul problema a fost rezolvata in timp, acei medici stiind sa-si ceara drepturile …….cat are salariul un anatomopatolog???

    Te-ai scarbit de mirosul de transpiratie din fata liftului??? Poate era un batran care munceste pe camp toata ziua ca sa-si creasca nepotii….. te-ai gandit la asta???
    PLICURI SLINOASE……….VOI SUNTETI SLINOSI ….. ATITUDINEA VOASTRA DE OM SUPERIOR E SLINOASA.
    Ar trebui sa va faca si voua flagrante pentru luare de mita …cat mai multe …poate atunci te gandesti de doua ori inainte sa-ti pui mana slinoasa pe plicul saracului om de rand care probabil si-a pus acolo pensia lui pe cateva luni…pentru ca tu sa nu-ti misti fundul si sa nu faci nimic pentru a schimba sistemul.

  114. Mi-a placut articolul . Contine si adevar si indignare si pareri personale . Un mix excelent.
    Comentariile sunt evident si ele subiective
    Da, am dat si eu plicul, am fost tratata cu sictir dar am fost tratata si cu mult profesionalism in Ro. De catre medici. In schimb imi amintesc atatea asistente si infirmiere nerusinate incat nu mi-as dori sa ajung intr-un spital de stat nici ca sa mi se faca o radiografie la vreun dintisor darmite sa stau internata 2-3 zile. Si imi cer scuze celor bine intentionate care-si fac cu drag meseria, exista si din acelea
    Ca tot zicea cineva mai sus ca se da si in Germania, se ia, bla bla.
    Asa o fi
    Eu merg la medic aici, in Germania si nu am dat niciodata nimic. Nici familia mea nu a dat. Nici rudele noastre, eu nu am auzit ca UNUL in ani de zile sa dea spaga, c-or fi bomboane sau …”o cabana”🙂
    Dar na, poate suntem noi mai norocosi🙂

    Revenind la spaga, NU sa dau ma deranjeaza la o adica. Ci sa dau si sa fiu tratata cu indiferenta. Nu, nu astept sa ma mangaie cineva pe cap sau sa ma guguleasca. Ci sa-mi respecte intimitatea fata de ceilalti, sa ma informeze, sa isi dea interesul, sa nu ma faca sa ma simt ca o bucata de carne.

  115. EU trebuie sa-mi fac aceeasi operatie cu a fostei dv diriginta. Ma opereaza cineva fara SPAGA pt ca nu am bani am ramas fara loc de munca si am 51 de ani?

  116. Prietene, de ce nu spui despre colegii tai care conditioneaza actul medical? De ce nu spui, ca sigur ai vazut, despre colegii tai care spun “ia-l acasa si vii cand ai toti banii?” De ce nu pomenesti nimic despre cinismul crancen al unora dintre voi care nu opereaza un pensionar batran pentru ca n-a dat “dreptul”? Acum cativa ani, practica era sa se dea “darul” dupa. Acum, e inainte. Ca la curve! Are doar iPhone 4. Nasol, a iesit deja 5-ul. Cum facem sa-l procuram?

    Felicitari pentru stil. Adevarul e putintel altfel!

  117. meserie nobila ? elitista ? shit . sa va spun de o doctorita care uitandu-se la analize a vazut ca fierul in sange este mai mare decat limita admisa a facut ochii ca de melc ,m-a intrebat daca sufar de ficat -in analize erau toate rezultatele investigatiilor la ficat inclusiv markerii pt.toate tipurile de hapatita – cand i-am spus ca asa dupa cum poate vedea nu am nimic la ficat a irupt din cabinet si a venit victorioasa spunandu-mi ca si colega ei a confirmat ca precis sufar de ficat . Asta e ultima dovada a inaltei pregatiri a acestor dumnezei care cu banii primiti nici macar nu se gandesc sa-si cumpere vreo carte de specialitate. ML si viloacele sa fie . Ca sa nu va mai spun de ” nobilii neurologi ” care mi-au operat fratele de glioblastom de 3 ori stiind f bine sfarsitul si nu s-au sfiit sa primesca cate 3.000 euro . E drept nu i-au pretins dar dupa a treia interventie a mai trait 2 saptamani .Credeti ca nu au stiut ? ,dar nu s-au indurat sa refuze . Cumva si-au achizitionat tratate cu acesti bani ? Da , de cate ori ma duc la dr.dau dar fara nici o placere din contra cu o mare scarba.

  118. D-le Doctor,in viata- dupa cum stiti- sunt si bune si rele.Sa incercam sa uitam relele cat mai repede cu putinta.Viata e o lupta pe care e frumos si demn sa o ducem pana la capat.Daca s-ar sinucide toti care se simt deznadajduiti sau cei ce nu mai pot duce povara bolilor?La ce ne-ar mai folosi medicina?Doar sa panseze rani superficiale?Nu e bine sa va simtiti rusinati daca primiti bani de la pacienti, oamenii o considera o recunoastere a valorii dvs si a muncii depuse in perioada cand altii se distreaza iar medicinistii stau si invata si a costurilor studiilor dvs.Optimismul ar trebui sa fie medicamentul minune al psihiatriei,nu? Va urez succes in munca pe care o faceti si multa dragoste…

  119. Citesc și plâng,plâng și citesc.Asta e Viața,aici și aiurea !Miracolul e OMUL ! OMUL care ești,doctore!

  120. De ce atât de puține voturi la atâtea comentarii?!!!!!!

  121. Doctori! Da, sunt unii, din nefericire atat de putini, incat nu mai putem vedea padurea de uscaturi! Hai sa va povestim, noi, aia care din nefericire aterizam la voi! Sotul meu acum 5 ani a fost operat de hernie de disc, doi ani mai tarziu a paralizat! La prima operatie m-a costat doar profesorul 1800, la a doua a ezitat sa-l opereze, stiind ca are doar 30 la suta sanse reusita! Si asta din cauza lui! Si a recunoscut-o si, totusi, mi-a luat 2900 pentru o incercare (incercare care stiam ca nu are sanse, am 3 hernii de disc, 1 lombara+2 cervicale+1hemangiomT2 din1988) si 3 luni mai tarziu inca 1800 doar pentru el. Vi se pare ok? Am facut imprumut la banca pentru acesti bani si inca platesc! Per total, faceti totalul!!!! A, si inca ceva, in ziua aceea a avut 4 operatii, care au durat intre 9.00 si 12.00. So, please, do the math!

  122. Pingback: Gabriel Diaconu | si tu esti cineva

  123. Nu va e rusine sa va fie, multi nu ar trebui sa fie medici, ar trebui organizate flagrante, bagati la inchisoare si confiscate toate averile, daca nu se pot demonstra cu chitante pana la ultimul euro, dolar ,leu, etc. Oamenii amarati isi fac economii, isi strang pensiile, nu mananca pt a aduna banii pt atentii, cafele, etc. De asta am plecat eu din Rom, cum nu aveam bani de dat la doctori, muream cu zile. Am dat un interviu la un ziar si am spus adevarul despre Rom, despre coruptie, despre atentiile date medicilor, cum vecina de bloc bucatareasa la un spital romanesc venea incarcata zilnic cu sacosi pline…. atata falsitate si ipocrizie… in strainatate nu merge cu spaga, cadouri, plicuri, … vai vai vai m-am intors in Romania, bla bla bla… Pai in tarile civilizate la primul euro bagat in buzunar, esti deja arestat.

  124. L-am avut pe dr.Lascu asistent la anatomie in anul 1 si 2 .Era un om deosebit,chirurgia era viata lui.De la el am invatat ca exista un ”Dumnezeu al copiilor ” ca si unul ”al betivilor”..Vazuse multe, stia multe si le impartasea cu noi,niste incepatori..Nu am auzit despre moartea lui pana acum…
    Ce destin tragic…
    Oare ce l-o fi impins acolo…?Pacat..
    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace

  125. Felicitari domnule doctor. Ma bucur ca exista oameni cu artata profunzime in generatiile tinere.

  126. wauuu extraordinar articolul , am avut lacrimi in ochi, felicitari , itr-o viata de 52 de ani am intalint si doctori ca dumnevoastra .

  127. AM SUFERIT UN GRAV ACCIDENT DE MUNCA,IN ITALIA;AM STAT IN COMA TIMP DE TREI SAPTAMANI.CAND M-AM TREZIT,INSTINCTIV,PRIMUL MEU GEST A FOST FACAUT CATRE NEVASTA:DA-LE CEVA BANI ,DOCTORILOR.ERAU MULTI MEDICI IN JURUL MEU SI NICIUNUL NU INTELEGEA CE VREAU.NEVASTA-MEA LE-A EXPLICAT:”ZICE SA DAU EURO,CUI TREBUIE SA DAU,VA ROG!”MEDICII S-AU PRIVIT INTRE EI O CLIPA SI AU INCEPUT SA ZAMBEASCA:”NU TREBUIE SA DATI NIMIC,E DATORIA NOASTRA SA SALVAM VIETILE OAMENILOR…”AM STAT TIMP DE SAPTE LUNI IN ACEL SPITAL,INTUBAT,HRANIT ARTIFICIAL ,ETC.ETC.APOI ,AM MAI STAT INCA 2 LUNI PENTRU REABILITARE NEURO-MOTORIE.M-AU INGRIJIT ZECI DE MEDICI,INFIRMIERI,IN TOT ACEST TIMP: NICIUNUL NU A VRUT SA PRIMEASCA UN EURO IN PLUS…ASTA INSEAMNA CIVILIZATIE,RESPECT PENTRU TINE,CA MEDIC,RESPECT PENTRU PACIENT,PE CARE AI JURAT(“JURAMANTUL LUI HYPOCRATE…)SA-L TRATEZI CUM SE CUVINE.INTELEGETI CE VRETI…

  128. Vrajeli scrise frumos…. Si tatal meu a avut o criza de grand mall dar eu nu am fost doctor sa il salvez…. Si mama mea a avut cancer si poate ar fi vrut sa traiasca, nu era speriata de viata era speriata de monstrii carora li se spune doctori in Romania si care sunt mult mai bolnavi decat pacientii lor…
    Toti medicii din lume trec exact prin aceleasi emotii ca si medicii romani dar numai ai nostrii se malformeaza ….
    Fapt real petrecut in spitalul judetean Galati la sectia de oncologie, unul dintre saloane (vegheam la patul mamei mele): o femeie de la tara care vedea ca operatia ei nu mai vine si cu curajul specific taranului il intreaba pe doctor “dom’ doctor da’ eu?” Doctorul ” cand ai sa platesti, atunci vezi tu operatie!” “Nu am bani sunt de la tara” “da vaca ai ? Vinde vaca si plateste “…. si a venit si raspunsul care I/a inchis in sfarsit gura doctorului cretin (nu a deschis din pacate si usha la salonul de operatie ) “Pai daca vand vaca la ce sa mai TRAIESC!? ”
    Strang bani aici in Canada si unul din visele mele erotice este sa am suficienti incat sa pot da in judecata spitalul judetean de urgente din Galati….foarte naiv dar lucreaza fantastic ca si motivatie uite un lucru de cercetat ptr marele psihiatru pentru care am si un mesaj personal din partea parintilor mei morti cu care mai vorbesc din cand in cand : ” te injur printre dinti cu respect, Gabi !”
    Ps stai in Romania nu te mai gandi la plecat ca esti de/al lor nu veni aici cu obiceiurile astea proaste

  129. Domnul meu, pentru mine lucrurile stau așa: Eu am scris un text în care îmi spun gândurile. Cu bune, cu rele, mă reprezintă. Nu mă deranjează dacă îmi înjurați articolul. Mă deranjează, invariabil, să fiu înjurat de morți. La propriu sau la figurat. Mai ales când n-am avut nici o legătură cu dânșii. Aveți compasiunea mea pentru cele suferite. Nu aveți compasiunea mea pentru că, dincolo de suferință, vă justifică bădărănia. Ultima oară când am verificat era o trăsătură culturală românească, nu canadiană. Vreți să dați în judecată spitalul de urgență Galați? Cred că e calea civilizată de a regla o problemă. Mi-e greu să cred că o veți regla vituperând pe blogul meu.

  130. pai tocmai asta e problema ca tu nu ai nici o legatura cu pacientii, mai ales aia care nu sunt ai tai. Scrie atunci pentru tine si pentru pacientii tai nu pentru toata breasla din care faci parte incercand sa ii aperi pentru ca atunci asta e ceea ce primesti inapoi. E aici o vorba “shit in, shit out”..
    In legatura cu badarania…..eu cred ca tu nu esti doctor, eu cred ca tu vizezi ca esti doctor, altfel ai fi stiut ce inseamna badarania de la felul in care vorbesc si se comporta doctorii adevarati din Romania cu pacientii lor…bai baiatule….trezeshte/te…
    si inca un comentariu…apropo de “hai Gabi, jocurile sunt facute, azi dai ce poti tu mai bine”…hm..eu, in naivitatea mea, credeam ca doctorii isi incep ziua recitand in gand juramantul lui Hipocrate…Tu stii despre ce vorbesc!? uite iti trimit eu primul paragraf, da’ am deja vaga banuiala ca imi pierd timpul degeaba:

    “• Să respect pe cel care m-a învățat această artă la fel ca pe propriii mei părinți, să împart cu el cele ce-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenții lui ca frați și să-i învăț această artă, dacă ei o doresc, fără obligații și fără a fi plătit.”

    A fi badaran e una si a fi direct si fara ocolishuri e alta…inca o data, du/te prin spitale daca vrei sa inveti badarania…

  131. Domnule Vasiliu, multumesc pentru sfaturi. Sunt sigur că sunt bine intenționate. Încă o dată, aveți compasiunea mea pentru pierderea părinților.

  132. Domnule Mutsunake,
    Compasiunea e buna, arata ca nu e totul pierdut
    Dualitatea nu e buna, asha ca de la amator /”pacient trecut prin toate” la profesionist.
    Parerea mea este ca va trebui sa alegi, ori cu hotii ori impotriva lor. Sa impaci si capra si varza nu e o solutie crede/ma ca am incercat/o si pe asta
    Orice ai alege, nu te mai vaicari atata, asuma o responsabilitate si traieste cu ea.

  133. Un roman autobiografic al unui medicinist romîn. Adevăruri ştiute şi din afara, dar mai ales din interiorul breslei. Eu am crescut şi învăţat pe vremea învăţămîntului gratuit, fără taxe şi parataxe, doar că manualele, rechizitele, uniforma (de mai aveau părinţii bani, dar nu prea aveau, sărmanii!), încălţările le aveam de la cei mari, erau calvarul anual al familiei. În rest, cînd nu flămînzeam, însemna că aveam ce pune pe masă. Iar foc în sobă, o oră-două pe zi, apoi subt pături şi paltoane, că n-am ştiut de plăpumi, chilote; ori, afară, la joacă-n frig, să ni se pară mai cald la revenirea-n casă…
    Medicii, ca şi profesorii mei erau mai toţi fără arginţi. M-au tratat echitabil, nu mi-au pretins nimic, decît ce era mai bun în mine: minte şi suflet, pe care le-am risipit cu recunoştinţă îndrumătorilor avuţi. Şi aşa am înţeles să trăiesc şi eu în învăţămîntul rural. În care toţi veneau cu traistele goale şi plecau cu sarsanale şi portbagaje pline. Mi-a fost mai uşor să trăiesc sărac, decît îmbuibat. Şi nu am decît dispreţ tacit pentru cei cu bani şi averi de neconceput într-o societate de oameni corecţi cu ei şi cu anturajul. Am preferat sărăcia, în cinste, ca să nu roşesc decît a neputinţă, cînd văd cum bande de apucaţi îşi fac din meserie, profesie, talent, funcţie trambuline către averi şi “titluri”…
    Ei cu ale lor, eu cu ale mele. E încă loc pentru toţi, Aici.
    Mi-ar plăcea să vă recitesc în alfabet romînesc.
    Nicolae Ciobanu, fost muncitor, fost profesor, fost bibliotecar, Actualmente, zot sărac, dar bogat în ani.

  134. Stim cu totii ca marea majoritate a medicilor primesc pentru ca n-au incotro desi multora li se pare la fel de penibil pe cat le este pacientilor sa le puna in buzunare. Este vina sistemului, nici a dumneavoastra, profesionistilor din domeniu, dar nici a noastra, a celor care platim taxe pe masura veniturilor.

    Inteleg ca este o necesitate pentru ca salariile sunt mizerabile dar nu inteleg lipsa de omenie a celor care cer cu neobrazare chiar inainte de interventii si care eventual se si arata nemultumiti, lasand familiile celor care urmeaza sa fie operati cu intreabarea pe buze “Oare il va opera cum trebuie sau isi va bate joc?” Asta nu inteleg, asta este lipsa de umanitate, nu mai zic de incalcarea juramantului etc.

    Problema este ca sistemul cheltuie complet aiurea banii stransi, pe licitatii trucate, pe medicamente date fictiv pacientilor in valoare de milioane de euro. Mi-e slia si scarba, eu si sotul meu platim de ani de zile niste taxe uriase la stat pe sanatate. De care n-am beneficiat deloc, am nascut la stat dar am platit cat la privat si apoi m-am mutat direct la privat a doua oara. Pentru ca mi-era rusine sa pun plicurile in buzunare si in ochii unor medici sau asistente am vazut cat de penibil li se parea si lor sa accepte.

    Doar sistemul este de vina si atata timp cat nu se va schimba ceva aici, tot vom da, spitalele vor avea gandaci pe pereti, apartinatori cu parizerul dupa ei, toalete care refuleaza, sange pe jos si pe paturi “curate’ prin sectii proaspat renovate ramase de mai mult de 12 h ca doar ..trebuie sa dam si persoanelor care fac curatenie ca ne fac un favor, nu? Mi-e sila. M-as muta maine din tara dar din pacate nu avem niste meserii solicitate in alte tari care sa ne ofere un nivel de trai asemanator celui de aici.

  135. Un articol care nu spune totul. Dumneavoastră vi se par normale cadourile oferite de bolnavi atâta timp cât nu sunt condiționate de medic. Mie, nu. Câte și care sunt țările în care această practică este acceptată? Cunosc situația salarizării medicilor români, dar o cunosc și ei înainte de a-și alege meseria. Majoritatea și-o aleg pentru retribuțiile pacienților. Dumneavoastră ați ales să exemplificați excepții și să creați o imagine aproape idilică a medicului român. Domnule doctor, știm amândoi că nu este chiar așa; că discuțiile doctorilor despre pacienți sunt de foarte multe ori derogatorii și ironice; că, în cele mai multe cazuri, competența medicală nu se ridică la valoarea unui buchet de flori și a unei cutii de bomboane; că bolnavii ce dau mai mult sunt tratați mai bine sau că mulți din aceia ce nu au de unde să dea sunt ținuți fără milă pe holurile din fața cabinetelor sau ignorați atunci când sunt internați; că medicii și-au creat o aură de divinitate; că bolnavii spitalelor de stat sunt ignorați; că atunci când statul nu-l plătește, medicul își va lua partea de la pacient; că majoritatea colegilor dumneavoastră nu s-ar trata în spitalele unde lucrează; că mulți vorbesc cu desgust de statutul social al pacienților lor și își doresc ‘altceva’, și lista poate continua.
    Nu ați stat în Canada de ajuns pentru a înțelege mentalitatea, ați observat numai o parte a sistemului. Sunt soție de medic ce a practicat vreo trei ani și în România. Două treimi din prietenii noștri, americani și români, sunt medici. Am trecut alături de soțul meu prin șapte ani de rezidențiat și fellowship-uri, urmate de cele mai cumplite examine. O mare parte din acestea au constituit-o etica medicală. Cea reală, nefacultativă, aceea ce nu e subiect de dezbatere și pe care dacă o încalci poți uita că ai fost vreodată medic. Apoi încă doi ani de business medical pentru un MBA. Am sacrificat o tinerețe pentru a ajunge aici, mi-am făcut tema, cunosc sistemul cum îmi cunosc buzunarele. Iar articolul Dvs. m-a izbit prin parțialitate. Mi-am externat tatăl cu 15 luni în urmă de la Medicală lll, Cluj, unde, timp de două săptămâni, am fost martora unor scene de inumanitate și incompetență medicală de care nici eu nu-i credeam capabili. Responsabil pentru schimbarea acestui fenomen nu este statul ci mentalitatea și atitudinea celor ce fac posibil actul medical: medicul și pacientul. Primul trebuie să-și amintească în fiecare zi că a ales o meserie în care trebuie să dea tot timpul și de multe ori să fi recompensat doar de satisfacția lucrului bine făcut. Celălalt trebuie să învețe că a oferi bani sau bunuri pentru a primi asistență medicală creează un fenomen social cu bătaie lungă ce va impedimenta cu siguranță calitatea actului medical pentru următorul pacient ce nu își permite același lux. Și amândoi trebuie să știe că a da, împreună cu a lua sunt ilegale. Care parte a conceptului ‘ilegal’ nu este înțeles aici? Putem dezbate subiectul la infinit, vom ajunge în același loc.

  136. Mirela, multe lucruri rele pe lumea asta vor fi legale, și câteva lucruri bune vor fi ilegale. Mă abțin de la a decide eu, cu finalitate, binele și răul dimprejur doar prin prisma legalității. Articolul meu, de acum un an, este evident parțial. Așa sunt toate articolele de autor, imparțiale pot fi doar cifrele și chiar și-acolo există o limită a erorii. În mâinile unui om iscusit, și cifrele mint. Îmi pare rău pentru experiența ta de la Cluj. Știu că e replicabilă în mult prea multe locuri din România. Încerc, de când articolul ăsta a făcut înconjurul Internetului, de fapt încă de și mai înainte, să-mi imaginez o soluție prin care oamenii ăștia, colegii mei, să fie separați ca grâul de neghină. Care e granița dintre omul care ia plăți informale uman, și cel care s-a dezumanizat? Cum îl vei judeca pe om, cu toleranță zero, când știi că de plicul ăla lui îi depinde întreținerea, sau mâncare pentru copil, sau minimul subzistenței? Îl vei judeca la fel cum îl judeci pee omul care, din plăți informale, face 10 mii și mai bine de Euro pe lună? Se aleg, din micii evazioniști de azi, marii evazioniști de mâine? Arăți cu degetul la medic, în condițiile în care aproape jumătate din economia României nu e fiscalizată, când ai 4 miliioane care muncesc oficial și încă 4 milioane care muncesc neoficial? Ce propuneți, Mirela Pădurean? Anatema medicilor? Pușcărie pentru doctori? Sau doar pentru gușații cei mari, pentru lacomi, pentru nesătui, pentru cei care-și tratează urât pacientul, sau care-și tratează ci discriminare plătitorul vs. neplătitor? Sincer, taberele par ireconciliabile. Când am lăudat medicii au fost oameni care i-au scuipat. Când am criticat medicii au fost oameni care i-au lăudat. E un clivaj profund. Cât privește caracterul etic, moral etc., hai să ne înțelegm, n-are nimic de-a face cu legea decât cel mult în abstract. Legea, și o cunosc destul de bine, are enorme găuri care permit o logică circulară, și o etică dubioasă. Legea e mereu scuza folosită și de unii, și de ceilalți.

  137. Acum înțeleg pe deplin ceea ce vroiam să nu cred. Printr-un articol drăguț vreți să reabilitați profilul moral ( poate și profesional? ) al medicului român. Nu ține, după cum ați văzut și din alte comentarii de pe aici. După bunul obicei al locului faceți filozofie din orice. Legea e supusă unor interpretări, dar nu filozofiei permanente. Răspunsul Dvs. îmi amintește de argumentele studenților ‘dar cutărică nu și-a făcut tema niciodată în acest trimestru și mă luați pe mine, care am făcut-o totuși de vreo trei-patru ori.’ Maniera în care doriți să salvați onoarea acestei profesii este greșită. Mai devreme sau mai târziu, chiar și în România se va face Curățenie în modul în care se practică medicina. Vă sugerez să vă obișnuiții cu ideea, fiindcă mentalitatea pacientului conațional va începe să se schimbe. Sunt uluită că această schimbare nu s-a produs până acum. Oricum, nici un proces odată început nu poate fi oprit. Doar amânat. Cei ce își vor continua stilul vechi de a face medicină vor dispărea treptat, odată cu pacienții ce suportă un astfel de regim umilitor.
    Medicii români ar trebui să fie pionieri ai noului, argumentul pe care-l aduceți aici cu nonșalanță, și anume că politicienii sau mai știu eu cine fură mai mult, că o Graniță trebuie stabilită între cel ce ia ‘plăți informale și cel ce s-a dezumanizat’ sunt false. Totul începe cu primul care ia o tablă de ciocolată. Pentru că nu este corect, domnule doctor. Mă îngrozește ideea că un medic ce se vrea bun vrea să stabilească un mod uman și chiar decent de a da și a accepta mită. Și nu de la oricine, ci de la omul bolnav. Pentru că, în fond, ăsta este subiectul acestui articol, nu-i așa? Nu se vorbește nimic despre pregătirea profesională a halatelor albe în timpul Facultății și după aceea. Nimic despre cum se compară aceștia profesional cu omologii lor străini. Nimic despre capacitatea de a plăti a majorității pacienților români. Nimic despre abuzurile ce au loc în spitalele de stat. Nimic despre comportamentul ‘superior’ al medicilor.
    Dumneata ce propui? Unde să se tragă linia între lăcomie moderată și cea fără măsură? La cele două tratate de medicină menționate, adică la 1000 de dolari? Poate un profesor, un muncitor, un inginer, tehnician, pensionar să vă ofere această sumă ‘decentă’? Reveniți cu picioarele pe pământ și uitați-vă care sunt pacienții de azi ai României. Anatema medicilor? Aveți un mare gust pentru dramatic! Dar în timp ce noi discutăm aici pe blog, în spitale mor oamenii pe capete din cauza incompetenței și neglijenței breslei pe care o apărați. Sau mor acasă, pentru că refuză să fie umiliți în instituțiile care ar trebui să-i trateze. Ca și diriginta Dvs.

  138. Mirela,

    Nici tu nici eu nu suntem oameni politici sau cu putere de decizie. Eu îmi susțin un punct de vedere. Tu îl ai pe al tău. Eu cred că plățile informale trebuie fiscalizate. Cred că în ziua aia cuanta lor va scădea. Cred că încriminarea lor nu face decât să le consfințească în timp ce oamenii vor continua, cu gura, să se isterizeze, în timp ce la prima ocazie când văd un cabinet medical, independent de ce cred, și ei vor da. Nu contează motivul, contează că vor da. Că oamenii au privilegiul părerilor despre asta pe internet, pe bloguri, prin ziare e una. Că părerile lor au impact minim, sau zero, e alta. Eu îți mulțumesc oricum că mi-ai citit articolul🙂

  139. Știi ce altceva a omis articolul dumitale? Argumentul pentru care medicul e îndreptățit să primească mită, sau, cum preferi dumneata să-i spui, ‘plată informală’. Atunci de ce nu și profesorul, învățătorul, funcționarii de la ghișee și birouri? Cu ce crezi dumneata că ești mai în drept la această formă de plată decât, să zicem, era fosta ta dirigintă? Și dacă dumneata crezi că ai să vezi ziua în care medicul va putea să legalizeze ( sub orice formă de interpretare semantică) ‘plata informală’ , in timp ce restul bugetarilor vor primi doar salariu, ești pe o altă planetă.
    Știu, pe ce te bazezi dumneata – că bietul om va da, că doar e viața lui în joc. E veche mentalitatea asta și posibilă doar într-un sistem defect, ca cel românesc. E totodată primul dicton al studentului român la medicină. Însă eu am motive să cred că această tipologie se va înpuțina iar cei rămași nu vor fi neapărat din mediile sociale pe care vi le doriți. Emanciparea pacientului, precum și modernizarea educației medicale și a sistemului sanitar e după colț. Tot mai mulți pacienți români au înțeles deja că pentru o sumă ce o plătesc unui medic în țară, vor primi o asistență medicală mult mai bună în țările limitrofe. La Debreczen, în Ungaria, medicii Universității locale vorbesc deja românește. De asemenea la Viena. Servicii de traducere apar ca ciupercile la spitalele din Franța, Anglia,Germania și Italia. E un trend încă timid, dar vorba se duce. Medici străini aduc în RO obiceiuri noi. Iar românii, așa cum știi, le plătesc taxa și ii preferă. Rămân pe loc sărmanii, urgențele și pacientura medicului de familie. Chiar și în țară, bolnavul ce e înclinat să dea o va face în centrele universitare, la profesori și conferențiari. Nu se va merge înapoi, domnule doctor, se va merge înainte. Încet, dar totuși înainte.
    Ce este trist în această discuție (pe lângă faptul că drepturile pacientului sunt inerent trecute cu vederea) e adevărul că recunoștința pacientului vindecat sau alinat e infinită. Recunoștința medicului pentru recompensa primită și de la bolnavii pe care-i tratează pe bandă rulantă e inexistentă. El se crede îndreptățit la ea doar pentru că merge la lucru. Și acesta e un fenomen anormal. Competiția, înnoirea sistemului de testare a medicilor, doctore, prelungirea programelor de rezidențiat, privatizarea medicinei și salarizarea inegală, în funcție de competență, a cadrelor sanitare e singurul răspuns la dilema ocultă ‘a da sau a nu da’ cu care se mai confruntă și azi(!) medicina în țara aceea uitată de lume. Oricum, eu am citit articolul interesată fiind nu de îmbunătățirea bugetului medicilor, ci pentru interesul enorm pe care îl am pentru ‘patient care’ în general, pentru care militez activ în cariera mea. În acesta postură îmi voi permite să extrag câteva idei din articolul dumitale pentru a le prezenta în contextul ‘ medicină de dragul medicilor și nu pentru pacienți’.

  140. Mirela, Mutzunake ne face din vorbe. Ne enervam degeaba, s/ar putea chiar sa fim doar o parte dintr/un studiu personal despre cum sa scoti oamenii din sarite folosind doar condeiul. Un subiect relative simplu – mita – e invelit in sapte mii de paturi mai mult sau mai putin morale, cuvinte incrucishate gen “plata informala” sau altele similare doveding in mod clar incapacitatea autorului de a lua problema in mana. Vorbim despre mita, șperţ, ciubuc, dar, atenţie, donație; ofrandă; (învechit) plocon, peşcheş, spaga, prinos, danie si nu despre “plata informala”, un sinonim inventat si care nici macar in dex nu exista.
    Mita e un obicei prost romanesc si orice forma a ei de oficializare nu este decat o greseala. Calea de urmat este cea a eradicarii mitei, iar strategia trebuie sa fie de lunga durata. Daca vrei un exemplu la o alta scara, in Romania cu totii obisnuiam sa ii mituim pe militieni pe strada, un obicei daca nu eradicat complet atunci in mod sigur pe cale de disparitie, atata timp cat in ghidurile turistice despre Romania a cam disparut sugestia de a avea bani la tine cash pentru mituirea organelor locale de control sau sfaturile de a face ce spun ei si cum spun ei. Un pas urias inainte pentru noi ca romani, un lucru normal pentru aproape oricine din afara, si aici ma refer la lumea civilizata.
    Oricat ar crede Mutzunake contrariul, doctorii nu sunt nici eroi, nici vreo categorie aparte, nici cu stea in frunte, Sunt niste oameni cu nimic diferiti de altii care si/au ales nefortati fiind o meserie si pe care trebuie sa o faca cu pasiune, la fel ca orice alta meserie. Da, rezultatele meseriei de doctor pot fi imediate, repetitive si foarte appreciate atata timp cat, direct sau indirect, salvezi vieti omenesti, din pacate rezultatele astea cel putin pentru mine unul nu constituie o indreptatire la “plati informale”, fie ele si impozitate.

  141. Lucian Vasiliu, mulțumesc pentru răspuns. Te asigur că articolul lui Mutzunache nu face parte din nici un studiu. Este răspunsul unor frustări ale medicilor la valul justițiar anti corupție din ultimii ani din România. Mulți prieteni ai noștri medici români defulează identic. În timp, mulți dintre ei vor vedea altfel problema, fiindcă, într-adevăr, nivelul lor de salarizare va trebui clarificat. Ce m-a făcut pe mine să răspund câtorva articole românești pe această temă sunt două motive. Unul, e lipsa totală a unei legislații care să apare efectiv drepturile pacienților odată Intrați pe ușor instituțiilor medicale, ca de exemplu: ușurinta programării la Consultație, timpul de așteptare la ușa cabinetului, manierele doctorului și ale personalului său (bed manners) sau modul de a discuta cu pacientul, accesibilitatea explicării condiției de care suferă bolnavul, explicarea clară a opțiunilor ce le are acesta, dreptul la second-opinion, dreptul la fișa privată, calitatea consultației, consultul de follow-up (urmărirea pacientului pe termen scurt), accesul pacienților la informații despre pregătirea profesională a medicilor, existența în cadrul spitalelor a serviciilor notariale gratuite pentru bolnavii gravi. Vroiam să văd dacă pacienții români din mediul urban sunt familiarizați cu aceste concepte. Dar, ori de câte ori se discută situația sistemului medical românesc, se ajunge inerent la salarizarea medicilor. Acesta este doar un aspect.
    Al doilea motiv este calitatea actului medical în România. Este un lucru binecunoscut, din păcate, în lume, că acesta lasă de dorit. Motivele sunt, în mare, calitate școlii de medicină locală (rămasă mult în urmă din punct de vedere informațional dar și practicarea unei medicini neintegrate unei viziuni complexe și multidisciplinare); lipsa unei legislații severe și funcționale de malpraxis.
    Mă izbesc însă de medici ce visează la venituri vestice pentru pregătire, mentalitate și servicii estice, la dialoguri despre ‘mita legiferată’. Mă izbesc, totodată, de pacienți neinformați care așteaptă politicul să rezolve problema schimbării de sistem. Ori, în toate țările din lume, politicul a făcut asta la presiunile socialului. Inițiativa este întotdeauna a individului. Acesta își clarifică ideea, se organizează și o prezintă cu stăruință organelor de drept. Așa se mișcă lucrurile, nu așteptând în fața televizoarelor o Rezoluție politică a problemelor ce ne dor.
    Stați informați cu tot ce se întâmplă în lumea medicală civilizată și cereți-vă drepturile la sănătate în așa fel, încât să le primiți.

  142. Salut Mirela
    Multumesc pentru raspuns.
    Inca o data, insist sa cred ca subiectul mitei este super important pentru Romania si trebuie tratat separat si nu amestecat cu alte subiecte. A discuta despre sistemul medical romanesc in general este mult prea complex si prea complicat pentru mine, despre mita insa mod vorbi pentru ca din pacate am experienta fenomenului
    Traiesc in afara tarii de mai mult de 15 ani si prin natura meseriei am avut ocazia sa calatoresc/traiesc in cateva tari ale lumii si in felul asta am putut sa analizez si sa trag concluzii relative decente in legatura cu diverse sisteme medicale din tari precum Canada, SUA sau Germania. La nivelul meu de consumator concluzia generala este ca oferta romaneasca este muuuuult in urma, in Canada e relativ OK, in Germania se ofera o asistenta medicala intradevar performanta, in timp ce in America e un dezastru, nu in comparatie cu Romania bineinteles ci in comparatie cu ce te/ai astepta sa gasesti aici, pentru o tara atat de puternic dezvoltata economic. In America americanului de rand, asistenta medicala este practic controlata de companiile de asigurare, medicul primar nu mai e demult un profesionist ci un collector de date, ce/I drept un colector avizat, care apoi aplica ce ii da voie compania de asigurari sa faca in baza rezultatelor culese si bineinteles a costului, si nu in baza unor criterii strict medicale
    Sistemele mediale din America de Nord exceleaza intr/adevar din punct de vedere organizational, al grijii fata de pacient dar asha cum spuneam mai sus exista frane serioase puse de cost si de asigurari.
    Un exemplu: un prieten apropiat a avut de facut o operatie fetitei lui de 10 ani, care avea ceea ce aici se cheama “white coat syndrome” adica ii era pur si simplu frica de spital si de culoarea alba asociata cu holurile spitalului si ehcipamentul medicului. A propos, frica o capatase in Romania, aici nu prea vezi culoare alba sau halate prin spitale oricum. Deci, copilul a fost adus la un “loc de joaca” amenajat in spital, plin de jucarii baloane tobogane etc si un clown care ii distra pe copii. Clownul era de fapt o asistenta medicala care in joaca ii punea copilului un plasture pe ceafa sau o pastiluta intr/un pahar cu suc de portocale care ii adormea. Dupa care urma anestezia propriuzisa si apoi operatia. Copilul se trezea fie in pat fie inapoi in locul de joaca, bineinteles cu o ushoara durere dar fara nici un fel de trauma cauzata de operatie. Pana sa ajugem sa vedem asha ceva in Romania eu cred ca va trece foarte mult timp
    Revenind la mita, doctorii romani trebuie sa inteleaga – ei primii – ca, in spitalele romanesti, ei sunt mai bolnavi decat pacientii, iar molima asta trebuie eliminata (amputata) si nu tratata
    la urma urmei, daca e asha de greu, cine ii forteaza sa devina medici!? sunt atatea alte meserii, una mai frumoasa decat alta…

  143. Lucian Vasiliu, ai dreptate când vorbești de molima spitalelor românești și de necesitatea amputærii complete a sistemului de corupție. Dar asta nu se va obține niciodată în afara unei reforme totale a sistemului medical. Din păcate, această reformă va însemna costuri mai mari ale asigurărilor, pentru că o asistență medicală de calitate înseamnă automat cheltuieli mai mari. Vezi, de aceea, cei ce nu cunosc bine sistemul american de sănătate văd în el un dezastru financiar. Dar nu este așa. Se caută aici, în permanență, un echilibru între calitate și cantitate, și crede-mă, nu este simplu. Americanii, față de canadieni, sunt obișnuiții cu un standard calitativ de excelență. Timpul de așteptare în fața cabinetelor este de cel mult 15 minute, programarea este de maximum o săptămână la medicul specialist. Un cancer de sân, spre exemplu, merge direct de la mamografie la sală, dacă pacienta dorește. Este atât de perfecționat acest sistem, încât se mișcă uneori mai repede decât este pacientul pregătit. În Canada, pacienții din pediatrie așteaptă zile și săptămâni pentru o programare chiar și în cazul infecțiilor de urechi sau urinare. În oncologie situația este respingătoare, peste 50% din bolnavi fiind nevoiți să aștepte până la 6 luni pentru o operație și un curs de tratament. Dar costurile acolo sunt mai mici. Cunosc bine și sistemul canadian, soțul meu obișnuind să participe până mai anii trecuți la multe prezentări oncologice în Toronto. Acum este CEO la o companie americană de health care și foarte implicat în noile schimbări a căror rezultat nu poate fi încă estimat. Dificultatea unui sistem medical funcțional constă însă și în alte aspecte decât cele financiare. Dar în țările menționate de tine și altele, sistemul, chiar dacă nu perfect, e perfectibil. România menține un sistem sanitar de stat, sărac, deloc în ton cu ceea ce se petrece oriunde altundeva în civilizație. Se cumpără aiurea aparatură pentru care medicii nu sunt pregătiți, se mimează, pe hârtie, interes profesional prin aruncarea de terminologie ce există în străinătate, analize ‘sofisticate’ pe care nu le pot interpreta într-un tablou comprehensiv, toate ca să atragă pacienții în clinici așa-zis private în care consultă tot ei, medicii din spitalele județene, cu toate metehnele lor, moștenire de la un sistem ineficient, defect, depășit. Pacientul nu are reprezentanți, nu are drepturi și e nevoit atunci când se confruntă cu boala să intre ori la loterie ori la licitație de plicuri pentru atențiile unui medic, de cele mai multe ori, incomplet moral și profesional. De aceea combaterea corupției nu se poate face numai din afara sistemului; medicii români trebuie să primească o altă educație profesională din facultate, perspectiva asupra tuturor aspectelor meseriei lor trebuie schimbată încă de atunci. Și asta e doar un început.

  144. Suntem chemați la ora 6.30 la Fundeni. Tata avea o sondă în rinichi și trebuia scoasă. Putea sta în picioare sau culcat, altfel avea dureri serioase. Vorbesc cu asistentele să-l interneze și să nu mai aștepte pe hol, era de 3 ore trezit și se resimțea. Niciuna dintre asistente nu vrea să-l interneze deși era chemat de doctor pentru o operație programată. Toate tremurau în fața asistentei șefe care trebuia să încaseze șpaga la internare, nimeni nu se băga peste ea și peste șpaga ei. Șefa chema fiecare pacient într-un birou unde întocmea actele și încasa mica atenție. Până la urmă am cerut un pat provizoriu pt a se odihni (unde a și rămas de altfel pe perioada spitalizării). Șefa a venit la 9.30, a încasat șpapa mai târziu, la fel și fiecare asistentă de pe fiecare tură. Altfel ar fi rămas inert în pat. De bine de râu acum se simte bine iar coșmarul a trecut. În România, doctorul e un Dumnezeu care hotârăște singur câtă șpagă trebuie să ia, cât să fie de mare și cum operează pacienții în ordinea șpăgilor. România e țara în care rinichii donatorilor se vând la tarabă, altfel nu înțeleg cum Arșinel a obținut un transplat în timp ce tineri de 20 de ani, cu boli grave, nu au nicio speranță.

  145. Buna, tuturor. Mi-a placut mult articolul, recunosc, am fost impresionata de istorioara prezentata. Dar, in acelasi timp, si foarte dezamagita, stiind ca am probleme de sanatate pe care tot incerc de ceva timp sa le deslusesc si nu s-a gasit niciun medic capabil sa o faca! Si, au fost vreo cativa care au incercat, bineinteles, contra cost, la privat! I-am platit sa-mi spuna ce am…si diagnosticele au inceput sa curga……..Si tot nu stiu de ce ma simt atat de rau zilnic. Si atunci il intreb pe domnul doctor care a suferit pentru profesoara lui bolnava, eu ce ar trebui sa mai fac? Caci am mers plina de incredere la medici, am sperat, am ascultat opinia fiecaruia si, ce am rezolvat? Intrebarea este, domnule doctor, sunteti asa cum a sperat profa dv. cand v-a indemnat sa deveniti medic? Ati fi putut sa o ajutati, daca -ipotetic vorbind-ar fi ales sa infrunte boala? Daca sunteti un medic pentru pacienti, cum frumos ati spus, eu as avea vreo solutie, vreo optiune? Sunt si eu profesoara, am elevi care au devenit medici, unii aici, in Ro, altii au plecat mancand pamantul. Eu…mai sper…speranta moare ultima…si incerc sa gasesc un medic care m-ar putea ajuta… Sanatate!

  146. Zâmbesc copios…E halucinant tipu, ăsta, de zice că a fost preparator universitar la anatomie încă din anul I de facultate numa de aia că știa să butoneze la calculator…așa cum știau, de altfel, toți copilașii vremii (generația mIRC!). Și, măi să vezi, mai stătea și la bârfeturi cu Lascu, la o țîgară…să i se destăinuie omu cu trăirile lui suicidale, că doară domnu doctor urma să dobândească prin străinătate competențe de domeniu…hehe. Moravuri medicale!, … jenante

  147. Pingback: Confesiunea unui medic român către pacienții săi | Ziarul de Vâlcea

  148. Confrate medic(indiferent ce sex ai avea!), am citit eseul tau si cele mai multe din raspunsurile pe care le-ai primit si m-am intristat. Desi esti un om tinar duci cu tine, duci in sufletul tau, racilele stravechi ale profesiei si desi le cunosti si le sti temeiul (defapt, faptul ca nu au nici un temei real)te scuzi si iti cauti scuze jenante. Nu vorbesc, ar fi un fapt absolut impardonabil, despre medicii zarafi, camatari sau “haitasi de sanatate” care fac din meseria lor negot si ajung atit de decadenti moral incit au cote, niveluri de satisfactie, preturi… Nu vorbesc despre ei deoarece sunt un vis urit al vietii, al spitalelor si pe care putinii, extrem de putinii medici onesti, nu vor sa ii excluda odata pt totdeuna din mijlocul lor.Sunt oameni care au pornit in liceu minati de vise frumoase pt omenire si aproapele (sa ajunga medici pt a trata, a vindeca, a salva, a recupera, reintegra oamenii in viata si societate, etc)dar care in loc sa evolueze moral si spiritual, in timpul facultatii si al specializarilor, ei defapt au involuat… au puternic involuat ajungind niste hidosi, au putrezit sufleteste. Dar au totusi o mare calitate … sa ii zicem tot morala: sunt pe fata, la vedere, sunt cunoscuti, adica, in ultima instanta, ai posibilitatea sa ii eviti. Vreau insa sa vorbesc despre asa-zisi ONESTI, medicii “CU INIMA”, medicii adulati si “RESPECTATI” pt “MORALITATEA” lor. Medicii care nu cer dar care “PRIMESC”! Care primesc orice: aranjamente florale, obiecte, bijuterii, sejururi, participari la conferinte si congrese, tratate si manuale(vai… mult rivnitele tratate pe care nu mai stim cum sa le cumparam?! Scuza scuzelor… nu?) negindind deloc ca si acestea costa la fel de mult ca si in cazul anterior. De unde sti tu confrate medic ce eforturi face pacientul ca sa vina la capitala sau intr-un centru universitar, la spital, la tratament? De unde sti tu ce posibilitati are el si la ce trebuie sa renunte ca sa te “RESPECTE” pe tine, dupa cum voiesti, tu un medic la fel de NEONEST, dar ascuns! De unde sti tu cite posibilitati i-au mai ramas ca sa isi trateze boala cronica sau cu sfirsit fatal dupa ce pleaca de la tine, dupa ce te-a onorat pe tine . Unii dintre ei isi taie purceaua inainte de soroc ca sa se prezinte bine inaintea ta ori altii si mai saraci ajung ca si Moromete, sa isi taie nucul/salcim din curte ca sa te omeneasca pe tine… medic! Daca tu tinar fiind spui ca esti sarac sau aproape sarac sa sti ca este timpul sa aflii ca 30% din populatia Romaniei este in stadiul de saracie avansata pt toata batrinetea. Ori si acestia se imbolnavesc. Adica, tot al treilea si ceva pacient pe care il vezi este cu venituri mult mai mici decit tine, pastrind aceiasi scara sociofinanciara. Si atunci de unde sa te omeneasca pe tine ca sa nu intri in depresie si sa “fi nevoit” sa pleci din tara? Tu care te pretinzi educat, moral, insufletit de patriotism, de dreptate, de echitate, chiar de nationalism. Sau ma insel?
    Ce se intimpla cu tine tinere medic care pornind de la vise frumoase si sublime ai ajuns imbracat frumos, in alb, imaculat(ca si cum ai avea sufletul nepatata de nimic!)in haine frumoase si de multeori si scumpe dar care in sinea ta astepti cu incordare ca pacientii sa intelega cum ca sunt datori si este musai sa contribuie la bunastarea ta financiara, nu de alta dar macar sa iti poti cumpara”carti” si “congrese”? De ce frumosule tinar ai admis ca pt bani sufletul tau sa devina hidos? Daca vrei bani… bani multi, atunci fa altceva care este mai bine remunerat. Renunta la medicina. Fa 2-3 servicii. Fate hot… in ultima instanta, si iti vor curge banii girla prin buduoarul tau! Adica treci in categoria cealalta de medici, banditi, hoti pe fata si nu te mai fandosi atita ca tu… din cauza educatiei, bat-o vina, desigur, nu poti face asta… tu esti altfel, tu ai educatie, tu… tie ti se rupe sufletul de pacient si de suferinta lui! Pasul nu este greu si sa sti ca in cealalta parte vei gasi de la academicieni si profesori universitari zisi medici pina la semidocti si jumatati de meseriasi, adica nu exista sa nu iti gasesti locul. Locul tau exista deja si nu se va ocupa niciodata deict de catre tine… daca vei face pasul! Cred sincer ca trebuie sa iti spun urmatoarele : dezvata-te sa ai masuri duble pt viata, renunta la fandoseala si fugi de orice marire, uita toate sinonimele care le sti pt “MORAL-ETIC” si fa-ti meseria macar, macar de acum incolo din suflet… din suflet si nu din inima! Esti tinar, mai poti redeveni OM, macar de dragul si pt. nepieritoare amintire a dirigintei tale . Meseria de medic este una din extrem de putinele meserii de pe pamint (alaturi doar de cea de preot, dascal si ostean) cu adevarat vocationale, binecuvintate de Dumnezeu. Nu irosi talanutul incredinta . Restult… sti tu ce ai de facut!

  149. Hai Domnule Doctor -nu te mai da victima –nu impresionezi ..castigi foarte bine in comparatie cu rezultatele pe care le aveti -DOMNULE DOCTOR

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s