Semne

La scurt dupa ce povestea lui SG a permeat in presa romaneasca Ada m-a sunat, intr-o dimineata, sa ma roage sa scriu despre semnele abuzului sexual la copil. M-am abtinut in primele zile, tema era mult prea fierbinte si uneori cuvintele pica pe urechi sensibile. Eforturi anterioare in tarile in care am lucrat arata ca deindata ce practicienii psy emit opinii despre un atare subiect apare contaminare si, nu rareori, camerele de asteptare la profesionisti se aglomereaza cu oameni care din varii motive vor considera ca au fost abuzati in copilarie, multi in mod eronat poate. Crima sexuala, cea traita sau povestita, sta printre locurile de mare angoasa pentru mintea umana.

Trebuie sa desenez de la inceput marginile in care se discuta un asemenea subiect. Exista o variabilitate culturala imensa. In anumite locuri ale lumii parinti si copii dorm in acelasi cort si parintii fac sex cu copilul in patura si nu e considerat abuz. Sunt alte culturi  – vezi cele din arhipelagul polinezian (si aici imi fac un repros ca nu am continuat deocamdata povestea de pe insula Pitcairn) – unde copiii isi incep viata sexuala la 11 – 12 ani si exista promiscuitate care pentru occidental si rasaritean deopotriva ar putea trece drept abuz. In Yemen fetele sunt date in casatorie unor barbati adulti la 12 ani. In cultura Baruya, de exemplu, si in triburile Sambia din Papua Noua Guinee, copiii de sex masculin care intra la pubertate incep periodic fac felatie barbatilor din trib pentru ca, in credinta lor, sperma transfera masculinitate si e necesara bunei dezvoltari spre maturitate. Salbaticie? Fara doar si poate, dar parte din normalitate.

Diversitatea culturala e obligatorie atunci cand stabilesti granitele. Sexul si sexualitatea sunt domenii sacre si sunt consecrate in interiorul unei culturi. Limitele sunt totusi dictate de forte egalmente contrare. Christopher Hitchens de exemplu argumenteaza si  nu o singura data ca exista ceva universal in tragedia multilarii genitale prin care trec femeile in multe parti ale lumii (Ayaan Hirsi Ali descrie cu lux de amanunt procesul prin care a fost circumcisa la varsta de 9 ani). E tot cultura, dar in acelasi timp o forma de abuz.

Dau cele doua exemple pentru a observa de la inceput ca nucleul central al abuzului sexual (dar si de alta natura in general) e durerea. Durerea fizica e reprezentata de, si o consecinta a, mijlocului de violenta prin care cineva e obligat sa faca lucruri, sau sa participe la un act la care nu doreste. Durerea psihica, in revansa, e o tangenta la cativa factori. Primul tine de frica de moarte si neputiinta de a gestiona o situatie in care controlul este in mod brutal detinut de altcineva. Un al doilea e reprezentat de rusinea individului, una de-a fi expus unei situatii inacceptabile social. Finalmente, umilinta contribuie profund la durerea psihica; de departe, probabil, umilinta capata nota cea mai salienta de-a lungul vietii si erodeaza, treptat, psihicul individului.

Abuz sexual e orice gest neconsimtit cu tenta sexuala pe care un adult, sau copil mai mare, il impune asupra unui minor. Nu neaparat arbitrar legea discuta gestul in raport cu varsta victimei (sub 7 ani, 7 – 12 ani, 12 – 16 ani, 16 ani+) pentru ca impactul difera. Nu rareori agresorul este la randu-i minor, si sunt situatii descrise in care un copil de 7 – 8 ani a abuzat sexual de alt copil. Cumva contraintuitiv am sa plec tocmai de la o atare ipostaza pentru a creiona, treptat, un tablou al copilului molestat sexual.

Practica sexuala este ancorata genetic dar deprinsa social. Ambele genuri sunt functionale de la nastere, i.e. baietii au erectie si fetele au modificari de ph, umiditate si tonus vaginal. Pe de alta parte axa gonadala, i.e. hormonii sexuali, sunt intr-o faza latenta care se deblocheaza catre adolescenta si permite maturizarea sexuala secundara. Oamenii devin fertili. Social, insa, functia urmeaza biologiei astfel ca mai intai are loc maturare si abia apoi exprimare comportamentala. Orice gest sexual, cu exceptia explorarii firesti a propriului corp, exprimat asupra unei alte persoane poate ridica suspiciunea unui abuz.

Am sa ii spun procesului “genitalizare“. Nu facem psihanaliza aici si nu discutam modelul freudian de evolutie psihosexuala a copilului. Cert este ca daca un copil ii face sex oral unui alt copil exista o sansa teribila ca acelui copil i s-a aplicat un atare tratament fie de catre alt minor sau adult. Am avut o astfel de situatie pe vremuri, o fetita de 11 ani pe care parintele adoptiv a prins-o in timp ce ii facea cunnilingus surorii ei mai mici. Ulterior am aflat ca in perioada de plasament fetita fusese obligata sa se prostitueze. Genitalizarea este probabil cel mai frecvent, si ubicuu in manifestare, comportament indicativ de abuz. A nu se include aici baietii de la clasa I care ridica fustele fetelor sau care le trag de bluze sa vada ce e in ele.

Un alt semn este regresia. Nu doar abuzul sexual dar si acesta, in particular, reprezinta un obstacol oribil in calea dezvoltarii firesti a psihicului individului. Copiii au borne de dezvoltare pe care le trec, uneori regreseaza (Brazelton le numeste poetic, dar un pic inexact, “touchpoints” sau puncte de cotitura) in efortul de-a le trece din nou. De exemplu poti avea copii care devin continenti urinar sau complet si care la distanta dupa ce n-au mai facut pe ei ar putea sa faca din nou. Astfel de alunecari sunt normale pentru varsta dar alteori, daca se sistematizeaza, ridica semne de intrebare. Copilul care dormea singur si insista sa doarma cu cineva de asemenea daca instanta se prelungeste poate ridica un semn de intrebare. Regresia e uneori teribil de privit, copiii dorm in pozitie fetala, de aparare, isi sug degetul sau cauta acel “safe place”, un loc de siguranta unde sa fie protejati. Regresia se manifesta si la nivelul abilitatilor de socializare, copilul abuzat nu se joaca in cooperare sau daca se joaca va fi agresiv, egocentric si disruptiv. Lumea dinauntru care e dezintegrata de abuz cauta sa fie proiectata inafara, ca atunci cand, otravit fiind, versi spontan in tenta de-a elimina otrava.

Copiii sunt fiinte remarcabile prin abilitatea lor de-a invata dar in acelasi timp dificultatea – inca la acest moment in viata – de a abstractiza si internaliza lucruri. Or daca la nivel cultural sexul la varsta lor este inadecvat culturii pe palierul de dezvoltare obisnuit copilul va proiecta. Prin proiectie inteleg exact gestul de a reprezenta, primitiv, trauma traita prin a) fantezie, b) joc si c) gest grafic . Gestul grafic al copilului se organizeaza de la mazgalelile colorate pe care le face fiul meu la 2 ani si jumatate pana la desene elaborate. Fantezia exprimata in gest grafic e un proxy inexact de trauma sexuala, e de altfel eroarea pe care o fac multi psihologi care citesc mai mult decat e cazul in desenele copiilor cu care lucreaza. Uneori, vorba lui Bill Clinton, un trabuc e doar un trabuc. Contra-transferul practicianului de-a personifica falusuri in copaci si vulve in flori e egalmente periculoasa. Dar in relatie cu cele deja scrise mai sus, daca ai un copil care isi schimba gestul grafic, care incepe sa deseneze/ coloreze in culori violente (rosu, negru, violet, maro), care proiecteaza pe foaie fantezii cu continut morbid sau obscent, e timpul sa iti pui un semn de intrebare. Am avut un pacient de 12 ani, de exemplu, care traise intr-un bordel toata viata lui si fusese expus la prostitutie infantila. A fost adus dupa o ingestie acuta de medicamente. Incercase sa se sinucida. A petrecut toata noaptea cu mine desenand pe un flip-chart femei cu sani taiati si barbati cu penis infantil. Se lauda ca el a f*tut toate curvele samd. Gestul grafic era violent, fetele oamenilor erau deformate, oamenii aveau gheare, gurile aveau dinti. Fantezia si proiectia copilului traumatizat au un nivel de detaliu exacerbat, in interiorul actului de abuz mintea se concentreaza pe micro-procesare pentru ca la nivel macro nu poate procesa.

O observatie foarte importanta merita facuta din perspectiva psihotraumatologiei. Una e un copil care a suferit un abuz accidental, sa ii spunem viol desi termenul e vag sinonim. Alta e un copil care e molestat repetat si pe perioade mai lungi. Una e daca agresorul e un strain alta e daca e o persoana de incredere. In situatia copilului agresat sexual de catre o persoana de atasament, pe perioada mai lunga, in diada, a se vedea cuplul pedofil-victima se formeaza o legatura simbiotica. Uneori, paradoxal, copilul prefera compania agresorului decat a altor persoane in conditiile comportamentului descris mai sus (care sub o forma sau alta este omniprezent) si asta pentru ca, psihologic, copilul incearca sa il contina intr-ansul pe agresor si sa il neutralizeze. Bulgakov Nabokov (LE, mcy comment, eroarea mea) in Lolita, de exemplu, scrie magistral despre dinamica neobisnuita dintre L. si Humbert, abuzatorul si in acelasi timp obiectul fascinatiei ei. Am avut cazuri in care victima unui abuz sexual in copilarie justifica, a se citi se indentifica la limita cu, abuzatorul ei. Procesul paralel care are loc la nivel ulterior (psihologic) e ca in omnipotenta lui molestatorul se vede pe sine ca o victima a propriilor pulsiuni. Nu se poate abtine. E o pornire care odata savarsita il condamna pe abuzator la o moralitate incerta pe care la randul lui acesta o impinge spre copil. Copilul l-a provocat. Mirosurile, pielea, inocenta devin puncte de explicatie psihotica a para-normalitatii. Toate sunt traficate in diada si copilul le ia asupra lui. Nu a fost el, am fost eu. Vina si umilinta raman la adresa copilului care le metabolizeaza. Copilul victima a unui abuz adeseori e un copil vinovat, care in atitudinea fata de ceilalti are o tendinta patologica de-a-si cere iertare pentru lucruri pe care nu le-a facut sau care sunt anodine. Uneori apologia capata caracter de transa, in interiorul ei copilul e inconsolabil si devine o icoana in vie desfasurare a traumei traite. Este de aici de fapt de unde origineaza, intr-o fractie de cazuri, tendinta de-a externaliza vina prin abuz continuat la varsta adulta. Brent si colegii au aratat ca trauma sexuala intr-o proportie mai mare de 5 – 6 ori decat la cazurile de control genereaza, in familii in care tatal a fost abuzat, risc de abuz la copil. Asta nu inseamna ca unanim cineva care a fost victima unui abuz sexual va abuza la randul ei sexual. Propozitia, desi vehiculata copios in tabloide si pe retele de socializare, este falsa. In fapt este o proiectie publica prost fundamentata empiric prin care respingem caracterul constituit, si final, de victima pe care il au persoanele traumatizate sexual.

Ca uneori abuzatorul a fost la randul lui abuzat sexual in copilarie este cel mult o circumstanta. Majoritatea celor molestati nu vor molesta vreodata pe cineva ba chiar dimpotriva.

Un cuvant foarte important trebuie spus despre obiceiurile alimentare si de auto-igiena ale copilului abuzat. Legat de toate cele de mai sus, si cu contributie secundara la tablou, este tulburarea de nutritie a copilului. Unii varsa incontrolat, altii au o oralitate excesiva si ajung supraponderali/ obezi. Nu e doar simbolul actului de-a fi fost violati oral (cum iresponsabil apare scris in lucrari de pretentie uneori) cat mai degraba o expresie viscerala, vegetativa a tonusului simpatic crescut, a se vedea nivelului crescut de hormoni de stress. Nu doar in abuz ai sa vezi asta, o vezi si la copilul unde exista violenta familiala/ domestica, o vezi si la copilul unde exista conflict scolar nerezolvat, o vezi si sporadic la copilul care traieste toate premisele unei familii fericite si functionale. Dar cand ai un copil la care prima prezentare e nutritia anormala, si apoi observi semnele de mai sus, regresia, genitalizarea samd posibilitatea unei traume sexuale trebuie luata in considerare.

Cat de grea e povara unei traume sexuale asupra unui copil la maturitate? – asta e o intrebare la care daca as raspunde cu evidente as putea sa ies la pensie si sa ma retrag pe o insula cu palmieri. Anecdotic, prin experienta mea profesionala, tind sa fiu optimist. Terapia poate sa rezolve trauma astfel incat sa fie in cele din urma internalizata de cel care a suferit, astfel incat sa isi ajusteze functionarea pana la un palier optim. Asta nu inseamna ca nu e preferabil sa nu existe abuz sexual, asta inseamna doar ca putem ajuta eficace si cu succes situatii in care abuzul s-a produs. Fiinta umana are un bagaj uluitor de rezilienta si poate surmonta evenimente fudroiante de viata. Sunt tocmai aceste povesti de supravietuire incredibila in conditii  de adversitate care motiveaza intervenantul sa spere, si pacientul sa persevereze. Vestea buna pe care i-o dai unei persoane care, adulta fiind, iti povesteste o istorie de abuz sexual, e ca a trait, si indiferent ce-a trebuit sa faca a invins pana aici. Mai greu e cand ai cazuri unde suspectezi abuz continuat si cumva nu poti obiectiva cu certitudine “ce se intampla de fapt”. Linia in nisip e ca rezolvi cazuri care devin cazuri, nu rezolvi suspiciuni sau propriile tale proiectii asupra unei situatii ambigue.

Romania nu are un personal bine format pe managementul abuzului sexual la copil. Randurile mele nu sunt indreptate doar catre parinti si cititori deopotriva, dar si spre profesionisti. Abordarea profesionala in astfel de situatii are nevoie de o conduita particulara. Am sa scriu despre ea in zilele urmatoare.

Mesajul de luat acasa e deschideti ochii. Dar nu cu manie. Nu cu teama. Si nu cu malitie. La sfarsitul zilei menirea noastra e sa ajutam nu sa adancim prapastia traumei. Da agresorul are nevoie sa fie pedepsit dar nu lapidat, uneori sunt situatii in care abuzatorul insusi/ insasi are nevoie de ajutor specializat. Las justitia pe mana justitiei si dreptatea pe mana moralei. Job-ul meu ca medic e sa ingrijesc oameni indiferent ce au facut, bun sau rau, calai sau victime. Si in relatia mea cu pacientul nu am voie sa fiu calau, sau victima. Pe peretele meu e un toiag si un sarpe de arama hipocratic.

G