Nesanatosii

Va rog, lasati-ma! Ia sa vedem, care ati facut scoala de analisti mana sus. Vreunul? Tu, ala de-acolo care stai cu mana sus, scoate mana din nas! Ce-ai acolo? Un muc? Du-te si spala-te pe maini, magarule! Cum adica esti invitat la emisiune? Si daca esti pe sticla crezi ca nu se vede mucu? Piei!

…cat despre restul, numai de bine. S-a “luminat” abia acum, la patru rateuri electorale consecutive si multi, multi bani pe apa Sambetei cum ca la noi pe plaiuri transhumantice veritabila barbatie politica, asadar cojones nu oricum, este sa nu iti dai demisia. Chiar si atunci cand ar trebui. Chiar si atunci cand e onorabil. Chiar si atunci cand e in interes public sau macar acolo, supranunmerar. Chiar si atunci cand e singura cale. Barbatul politic roman inalt ca bradul, cu itari pan’ la pamant intelege prin politica sa stea el acolo pana cand ultimul care pleaca stinge lumina. Deci sa stea cu lumina aprinsa, zi si noapte. Acest indemn patriot persistent n-ar fi tocmai pezevenghiu daca nu s-ar afla, de partea cealalta, mogulii analizei morfologice si sintactice a semnalelor morse din creierul de homo puliticus. Precum la comanda fiecare se apuca si tresare ca electronul pe orbita cand vine vorba de nesanatatea care ne inconjoara. Ei, se mai razvrateste Ciutacu pa limba lui (si asta inca n-ar fi tot), si Ion Cristoiu mai ca pleaca inapoi in vizuina aia zisa si Biblioteca Academiei, dar altfel? Hopa-mitica dom’ jurnalist si da-i si trage-i, comenteaza mon-cher ca acum e momentul, trebuie sa te afirmi. Si sa te tii “surse”, potlogarii, susanele, informatii fasaite prin diverse sfinctere atone si-apoi trebuie eu, cititor oareshcum vexat de toata aceasta vanzoleala de cadre, sa navighez prin mareea de mizerie vis-a-vis de coalitii, si Stolojan, si mini-minor Boc, si presedinte, si vladica si opinca si da-i, Marine, vasleste ca asa-i in tenis. Ma scuzati, nu sunteti sanatosi! Cum mai suferim noi de aceasta isterie tipic bizantina ca 1) ne gandim ca ii pasa cuiva de toate acestea si 2) daca ne ridicam poalele in cap ne creste cota de piata si-o sa ne iubeasca “si pe noi cineva”.

Acest motiv redundant e regasibil la toate nivelurile de comunicare in agora societatii romanesti. De ce-ar fi altfel la varf. Acest motiv redundant este, pana la urma, pervaziv in timp si spatiu pana in negura fiintei noastre populare. Este un motiv redundant (si gata, promit ca ma opresc dar trebuia sa transmit formula si unor personaje obisnuite doar cu expresii gen “cantec de sirena al lui Basescu” si-alte neologisme de-astea sapate’n bambus)  asadar este un…cum am zis ca sa nu ma mai repet care are un mare grad de saturatie intelectuala. Atat de mare este saturatia lui incat debordeaza si mai da si la altii, ceea ce nu inseamna, pe de alta parte, ca este datatoriu de intelect.

Intelectul este o proprietate a detinatorului acestuia. Il “ai”. E ca un fel de neg. Se vede, daca pui mana pe el nu simti mare lucru dar e protuberant, iese in evidenta. Ca orice neg, intelectul poate fi alb, maroniu, poate fi pediculat sau floconar, asa, poate atarna cu baza larga sau ingusta de implantare. Uneori vorbim de intelect liminar atunci cand este vorba de un neg mic, ascuns sub gulerul hainii; personajul e volubil, jovial, dar altfel susura o melodie precum apa Ozanei cea frumos curgatoare, parca ai mai auzit-o undeva. Alteori intelectul e un neg mare, atat de mare incat mai ca ai zice ca posesorul are doua capete, unul mai mare…si altul mai mic.  Ti-ai dori sa gandeasca de preferinta cu amandoua. Ei bine nu! Doar pentru ca ai intelect nu inseamna si ca gandesti cu el.

Iata asadar ce se intampla cu saracan tarisoara aiasta a noastra. Peste tot unde ma intorc vad oameni plini de negi. Negi mici, negi mari, negi pulsatili si negi care se umfla, periodic, ca sacii aeriferi de la broscoi de-ai zice ca marete Brahmaputra, acesta domn este un mare intelect in viata, si-are si de-o parte si de alta. Cand colo, cum deschide gura se dezumfla umflaraia si cel mult ramane o membrana vesteda, palatina, din care mai zvacneste din cand in cand miasma urat aducatoare a unui pseudo–kynegeticos. Ce sens are, de-o avea, sa cauti a evidentia ceea ce e evident la orice neg, anume structura repetitiva, tumorala, a formatiunii a carei singura solutie valida este extirparea. Imi este clar, pentru Romania cea mai buna solutie trebuie ca ramane excizarea chirurgicala a acestor negi intelectuali.

Ce te faci insa ca intre neg si verb e o mare distanta. Noi nu doar ca posedam intelect, stimate doamnelor domnisoarelor si domnilor, il si punem in actiune. Barbatia la noi nu se manifesta doar prin balanganirea marelui proboscis (zic mare ca sa pastrez alaturi si publicul predominant masculin, care nu s-a prins inca de faza cu sacii aeriferi de mai adineauri), ci si prin evidentierea, fix in mijlocul capului, a intelectului. Ai vazut draga ce intelect, ce inteligenta, ce mare valoare? Acum uite-o, acum nu e. Ei, e mai putin important cand apare cand dispare, important e cum se misca. Susaneaua, cacialmaua, aranjamentul pe sub masa, conspiratio-mania si-asa mai departe sunt sfichiuri de spada, o spada mica, minuscula, boanta (nu-i asa, domnul Boc?) prin care negul e transformat in veritabil apendice reproducator. Poate nu stiti ce-i acela.

Un apendice reproducator este un atavism, o parte a organismului complet inutila, nefunctionala de cele mai multe ori, falfaie in vant sau are – ce-i drept – o proprietate estetica intens subiectiva, este fie foarte mic fie foarte mare si ajuta la reproducerea speciei. Indraznesc sa sugerez ca in politica romana a anului 2008 intelectul, si intelectualitatea, sunt atavisme care cel mult suporta, incurajeaza, promoveaza si mentin o simfonie a gemetelor juisante ale mamutilor care se sodomizeaza reciproc prin aliante. Se semneaza protocoale (ooooh!). Se propun parteneriate pentru tara (OooooooHH!). Se desemneaza oameni la carma tarii (OOOOOOHHHHH!).

A fost la fel de bine pentru tine cum a fost si pentru mine?

Ptiu!

G.