Avem echipa, avem valoare

Mi-am propus sa nu ma enervez de luni. Nu ca ar face vreo diferenta, pana la urma e doar un stereotip ca daca te enervezi de lunea iti merge rau toata saptamana. De ce n-ar fi la fel daca, sa zicem, te-ai enerva duminica? Sau martea? Poti sa numeri 7 zile din momentul in care ti-a cantat trilulilu la urechi, ti-a iesit fumisor pe canal si-acum te uiti precum Azazel la supa de stridii. E inevitabil, insa. Acesti domni ne jignesc inteligenta, si nu doar inteligenta. Acesti domni ne papa banii, ne sticlesc dintii la teveu, ne aranjeaza apele, ne influenteaza, intr-o fractie relativ minora ce-i drept, desi cuantificabila, ziua de maine. Ziua domnitei. Sa va explic, ca poate v-a eludat desi mie de obicei stirile de tip “breaking news” (am ramas cu sechele, pe vremea mea asta insemna de obicei un tren in Egipt, un feribot in Bangladesh sau, si mai rau, un foc de artificii umane in Orientul Mijlociu). Cica la ministerul Educatiei s-ar fi descoperit cum ca pe lista de olimpici sunt tot felul de mini-Goe care, saracan di iei si vai de pielicica lor neteda precum (ma)neaua, al caror destin intelectual s-a impiedicat de necesitatea de a da un egzamen ca sa intre in ciclul tertiar de studii, astfel ca din doi clici si trei miscari s-au regasit in elita celor putini. Mensa Romaniei. Pepiniera de genii care ne vor conduce spre noi culmi. Spre noi, culmea.

Din pacate, prea multe scandaluri s-au aglutinat la Ministerul Educatiei, unde printesa Fiona inca mai asteapta sa vina cavalerul pe cal alb s-o salveze din ghearele viermelui, numarand stelele UE pe cer, mestecand monici si tatoi in aparitii prine de miez si substanta. Intre timp, asa cum subsemnatul a mai perorat si cu alte ocazii mai ales cu ocazia bacalaureatului (sau, zice doamna Zveltlana preoteasa, bacaloriat), timpul trece, iarba creste, si prostia infloreste precum floarea de cartof. Din ce in ce mai multi minibecali cutreiera autostrazile virtuale ale capitalei, ignorand canicula, scarpinand buricul, ridicand slava si osanale personajului principal din acest vesnic kabuki. Doua din cinci cuvinte in presa centrala sunt inca reminiscente zilei de ieri, pentru ca ziua de AZI, ca de altfel si ziua de MAINE, sunt cel mult luxul multimii covarsitoare de non-domnite, non-Goe, non marlani si non-golani, oamenii care in fapt, si de drept, tin aceste libarci in pozitie erecta. Suntem, doamne domni domnite domnisoare, niste pompe falice pentru Ego-urile hiperinflate ale minoritatii nesimtite, ariviste, parvenite, shmekere si deshtepte, proaspat vorbitoare de limba romana desi neam de neamul lor au crescut, precum stirul si alte buruieni, pe aceste meleaguri. Si – asa cum mai argumentat – ei sunt cei adaptati, nu noi. Ei au vocea, si tupeul, si obrazul gros. Ei cresc precum mucegaiul la umbra coruptiei. Dar ce coruptie? Aici nu “coruptia” e moderator, ci lipsa “justitiei”, acea Justitie cu J mare de care ni s-a aplecat, catre care o data la cateva secole ne intoarcem invocandu-l pe Vlad Tepes, neam de tarabostes ce suntem. Scuipatori de seminte. Bostanari. Tarani. Poporanismul lui Goga a fost transformat malign in 50 de ani de socialism stiintific si-a iesit, iacata, in anul Zeului Banana sub forma mis-masurilor, si susanelelor, si secretiilor penibile prin crapaturile unui sistem care e orice numai coerent nu. De corectitudine nici nu mai vorbesc.

Dar vorbim noi iengleza? Vorbim. Avem noi echipa? Avem valoare? Avem. Experti? Gasesti pe toate drumurile, sunt mai ceva decat paduchii, au o rata de crestere de neoprit, neobosibili si inalterabili. Analisti? Pai eu cred ca o sa ma retrag din ce in ce mai des in zone un pic mai rarefiate, poate Bolivia? Nepal? si-asta ca sa scap de aroma pestilenta a tuturor analelor care-au tunat, si-au adunat. Dintre toate zonele critice care fac, sau desfac, o comunitate, un popor, un neam, un stat, tocmai la sanatate, la educatie, la cultura si la turism v-ati gasit sa puneti niste imbecili. Si nu doar la varf. Dar si la baza. Si noi suntem si mai imbecili decat voi pentru ca asta e singura explicatie logica, aceea ca facem totusi parte dintr-un lant trofic in care ei sunt mai capabili decat noi. Iar daca ei numai asta pot, ce spune asta despre noi?

G.